Copiii şi ideile lor geniale

1Ştiţi cum se numeşte ăla care râde de ce-şi aduce aminte, nu? Nu-mi spuneţi pentru că nu sunt pregătită să înfrunt cruda realitate 🙄 Mno, pentru că inspiraţia mea e în croazieră all inclusive, fiţe, mofturi şi multe altele şi capul meu, cu toate că pare gol, are totuşi ceva care zvâcneşte violent,  azi vă las „amintiri” de care am râs de dimineaţă. Am râs cu simţ de răspundere ca să nu fac mişcări bruşte din cap. 👿 Eu ştiu sigur că pe undeva am mai povestit una din ele dar nu îmi amintesc dacă şi pe potecuţe sau doar prin alte curţi. Ei, nu-i bai, dacă vă amintiţi începutul, nu mai citiţi că nu vreau să mă repet 😀 eu vreau să mă amuz de ce-mi spuneţi voi în comentarii. 😉

Cu şi despre copii pentru că sunt nişte scumpi şi au câteodată idei pe care eu nu ştiu de unde le culeg. Asta când am ocazia să fiu în preajma lor sau în preajma celor care sunt în preajma lor, sau a celor care sunt în preajma celor care sunt în preajma lor sau în… 😛

1. Clasa 0. Învăţătoarea le dă copiilor nişte fişe de completat acasă şi a doua zi de cere temele. Ajunge la fişa lui „Ionel” şi mare e mirarea când vede cât de frumos a scris pentru că, de obicei, temele lui erau pline de porcuşori. Pune bulinuţă şi trece mai departe. Când constată că băiatul care stă în bancă cu Ionel şi care, de altfel, scrie cel mai frumos din clasă, spune că şi-a uitat fişa acasă, se aprinde un beculeţ.
– Ionel, sigur tu ai scris aici?
– Sigur.
– Uite, Ionel, eu sunt foarte bucuroasă că e aşa pentru că ai scris mai frumos ca niciodată şi tocmai de aia, ca să fiu şi mai bucuroasă, te rog frumos să mai completezi un rând, acum, să văd eu încă o dată cât de fumos vei scrie, da?
Evident, ce a scris Ionel acolo a fost un mic dezastru. Învăţătoarea nu putea spune că ştie că nu Ionel a scris ci colegul lui dar a vrut să vadă ce spune elevul, înainte de a le ţine o lecţie despre minciună.
– Ionel, cum îţi explici tu că ai scris atât de frumos aici şi acum atât de dezordonat? Tu vezi ce diferenţă mare e între cele două fişe?
– Doamna învăţătoare, să vă explic. Prima dată eram supărat că am de scris şi aveam emoţii şi am scris frumos. Pe urmă, când mi-aţi dat şi bulină, am fost tare fericit. Şi eu când sunt fericit scriu urât.
😀 😀
Vă reamintesc, clasa 0. Eu îi prevăd un viitor strălucit copilului 😉

2. Acum taaaare mulţi ani. Nu ştiu exact câţi ani avea copilul, a 3-a sau a 4-a, pe acolo. Era prin spatele blocului cu alţi copii, mama lui îl prinde cu o ţigară în mână. Bătăiţă (domnilor de la protecţia copilului, nu vă ambalaţi, copilul în cauză are acum copii la şcoală aşa că…prea târziu), pus la colţ, teorii, etc. Tatăl lui era plecat într-o delegaţie şi avea de stat câteva luni aşa că mama îl pune pe copil să-i scrie o scrisoare tatălui în care să-i spună ce-a făcut. Şi se apucă bietul copil de scris, taie, scrie iar, taie.
– Tu mamă, eu nu-i spun că mă bate.
– Ba îi spui, că altfel îi spun eu şi va fi mai rău. Şi mai bine acum decât atunci când vine acasă.
Şi se apucă iar el de scris.
– Dar dacă promit că nu mai fac, mă laşi să nu-i spun?
– Nu. Trebuie să îi spui şi promiţi că nu mai faci.
Şi scrie. Mama citeşte, fuge din cameră să râdă în voie, îi scrie tatălui „să o aduci înapoi acasă, o păstrăm pentru când va fi mare” şi trimite scrisoarea. Tatăl deschide plicul, scoate scrisoarea şi citeşte :
„Dragă tată, eu sunt bine, sănătos. Cu şcoala e bine şi vreau să te anunţ că m-am lăsat de fumat” 😀 😀 😀

Aştept „perle” să îmi îmbogăţesc colecţia 😀 şi sigur mă lasă şi durerea de cap aşa că voi putea râde cu poftă 😉

Sursă foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

52 de răspunsuri la Copiii şi ideile lor geniale

  1. distandi zice:

    Hahaha! Iaca Potecuță că sunt și alții ca mine. Eu am o întreagă rubrică: „ nu vreau să uit că am fost copil” în care mai scriu când îmi aduc aminte. Năzbâtii, animale aduse acasă, degete rupte și alte ceva.
    http://distandi.wordpress.com/category/nu-vreau-sa-uit-ca-am-fost-copil/

    Apreciază

  2. distandi zice:

    Dar a doua povestire…râd și tot râd :)))))

    Apreciază

  3. O multime de perle am colectionat si eu, dar nu-mi vin acum in minte decat astea http://adelinailiescu.wordpress.com/2013/06/01/despre-copii/ 🙂 si asta http://adelinailiescu.wordpress.com/2012/08/26/695/

    Apreciază

  4. tink3rbe11 zice:

    :)) ultima a fost chiar grozava! faine…faine…de asta copii sunt unici ca si varsta lor de zi cu zi…

    Apreciază

  5. Mugur zice:

    După ce că m-ai făcut să râd, mai vrei și comentarii?

    Apreciază

  6. GEGELUTZ zice:

    Fooaaaarte tare! Trebuie să fi fost de neprețuit reacția tatălui la citirea scrisorii „pramatiei” ! Genială și poza!

    Apreciază

  7. Drugwash zice:

    Nu comentez, că iar îmi vine să dau de-alea grele.
    La naiba, tocmai am comentat! 🙂

    Apreciază

  8. Irina zice:

    Se numara si poznele?
    Pe la vreo 7-8 ani ai mei, eu cu vecina si prietena mea de nazbatii, am prins si sechestrat o vecinica mai mica ce era extrem de paracioasa si ne dadea mereu de gol de cate ori savarseam vreo „nefacuta”. Drept pentru care am incuiat-o in sifonierul mamei in trei canate, pacalind-o ca o ducem sa se plimbe cu liftul pana la magazin sa ii cumparam ceva buuun! Da? Ei, si am cam uitat-o acolo incuiata, vreo jumate de ora, timp in care asta mica tot astepta sa se opreasca liftul, noi huruiam ca toate lighioanele pe langa usa, ca sa o facem sa taca si sa nu urle. Ne-au prins, bineinteles! Ne-am „luat-o” frumusel. Doar ca tata ma pusese sa si strig tare sa se auda pana la mama vecinicii sechestrate: ” Nu mai faaaac, promit! Imi pare rau!” … timp in care nuielusa se lipea de mine.
    A doua zi m-am dus discret la aia mica si i-am soptit:
    ” Nu imi pare rau deloc, si data viitoare te urc in avion! Sa iti cumperi parasuta, m-auzi?”
    Nu a mai fost o data viitoare, m-a parat din nou alor mei si am stat pedepsita 3 saptamani in curte.

    Apreciază

  9. illusion zice:

    Uite ceva ce am auzit chiar ieri. Stăteam eu pe balcon şi nişte vecine la bancă, una era şi cu fiul (de maxim 5 ani). Cea cu fiul povestea că ala mic (Edi) e tare supărat că merge la ţară în vacanţă.
    Edi: Păi nu am copii acolo!!!!
    Vecina (mama): dar dacă ar fi vreo tabără ceva la ţară să fie şi alţi copii, îl şi văd pe Edi (sau Iedi cum spune ea) dând câte un fir de fân la capre.
    Edi: Nuuuuuuuuuuu.
    Vecina (celaltă): Ce Edi e grea munca?
    Edi: Pentlu mine daaaaa!

    Apreciază

  10. papagigli zice:

    Si eu am o colectie intreaga de „perle” rupte din copilarie, dar intrucit autorul lor e Bula, prefer sa nu le amintesc. Nu aici 😉
    Ce mi se pare mie paradoxal este faptul ca in timp ce multi copii poseda o gindire matura, multi maturi poseda una infantila. Asta s-o fi numind dezvoltare involutiva? 😆

    Apreciază

  11. Bursucel zice:

    Măăăăi… De ceva zile tooot râd cu poftă – parcă vezi că o să-ncep să umblu despuiată pe motiv de lipsă haine adecvate-n garderobă! 😆
    Acum mi-s ușor pe Drumul Somnului și n-aș scrie mai mult – mi-e că iese varză-n comentariu și-ar fi păcat. Mă ierți,Potecuță? 😳

    Apreciază

  12. july zice:

    In primele zile de gradinita, un copil plange, ce zic eu ca plange, jeleste, nu dupa mama, ci dupa tata . Il iau in brate, incerc sa-i spun povesti, muzica, nimic nu-l linistea, el stia ca tatal lui nu-l lasa sa planga niciodata indiferent de motiv . Asa ca ii spun ca daca tace, il sun pe tata, ii spun cat de cuminte este Alex, si tata vine repede, repede . In timp ce eu ma prefac ca sun, se face liniste in clasa. Alex al meu, care avea doar 2 ani si doua luni, isi luase scaunelul si se asezase in fata usii de clasa, zambitor si satisfacut ca ma dusese de nas si pe mine . Acum este sef. implineste cat de curand 4 ani, si inca incearca sa ma manipuleze cu dragalasenie . :))) Imi lauda cerceii, pantofii, coafura, gaseste el ceva, dar cu plansul stie ca nu-i merge ! 😀

    Apreciază

    • Hehehe. Şi rezişti în faşa valului de laude? Drăguţii de ei.
      Fetiţa unor prieteni, prima zi de grădiniţă după lunga şi frumoasa vacanţă.
      – Mama, astăzi chiar începe grădiniţa?
      – Da, mami, chiar acum mergem şi îţi vezi iar colegii
      – Of, fu..-i mama ei de viaţă 😀 😀 😀

      Apreciază

      • july zice:

        clar, nu are o educatoare ca mine :)))

        Apreciază

      • Drugwash zice:

        Haaaaaaaaaaaahahahaahaha!!! 😆
        Asta a fost cea mai tareeeeeeee!!! 😆

        Apreciază

        • de mică a navălit viaţa peste ea, cu tot cu greutăţi 😀 😀

          Apreciază

          • Drugwash zice:

            Ah, de-aş putea să-ţi povestesc de-adevăratelea nişte lucruri pentru care ar trebui să mă priveşti drept în ochi ca să crezi că nu bat cîmpii… Copiii uneori nu sînt simpli copii, ci suflete, entităţi mature, limitate doar de posibilităţile „containerului” în care sînt constrînşi pe moment. Cîte frustrări se pot aduna din cauza asta, de la vîrste fragede, situaţii „de neconceput” pentru adulţi. Şi spun asta din proprie experienţă…

            Apreciază

            • E un subiect care merită o postare la tine. Greşesc?

              Apreciază

            • Drugwash zice:

              Multe-ar merita. De mi-aş găsi forma şi inspiraţia… Se pare că numai „combustibilul” cu cifră octanică ridicată mă poate aduce în „transa” necesară destăinuirilor importante. Şi totuşi, literele pe-o foaie – imaginară, mai ales – nu au greutatea necesară pentru a întipări în sufletul audienţei senzaţia reală a experienţei povestite pe viu.

              M-ai crede dacă ai citi că am amintiri de cînd eram în faşă? Ai spune că e imposibil, că bat cîmpii, că povestesc chestii din filme. Iar eu mi-aş irosi timpul şi mi-aş pierde credibilitatea. Dacă (mai) am aşa ceva. 🙂

              Apreciază

            • Eu încă sper… poate, într-o zi vei scrie

              Apreciază

            • Drugwash zice:

              Fă-ţi nod la batistă şi adu-mi aminte cîndva. 🙂

              Apreciază

  13. Foarte tari amândouă și nici nu auzisem de ele! Pentru atunci când vei avea timp, îți trimit și eu niște perle de-ale copiilor: http://www.racoltapetru6.wordpress.com/2012/05/17/candoare-si-intelepciune/

    Apreciază

  14. Antoaneta zice:

    e bine sa pastram aceste perle pentru ca arata cat de mult gandesc cei mici, sa nu mai zic cat ne amuzam noi adultii 🙂
    am si eu o categorie cu cateva perle de-ale plozilor mei 😀
    http://piticidarvoinici.wordpress.com/?s=perle&submit=C%C4%83utare

    p.s.: a doua a fost cea mai tare 😀

    Apreciază

  15. Cuvânta zice:

    Mi-a placut mai mult prima. Are ceva inedit.

    Apreciază

  16. succesulpe zice:

    Superb! 😆

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s