Vai, cât de tare mă enervează…

1Am mai spus pe aici că atunci când m-am născut, natura se trezea la viaţă, păsărelele se dădeau în spectacol, ghioceii le făceau pe doamne să suspine, etc, înţelegeţi voi, era o veselie generală aşa că eu sunt mai „zen” de felul meu, mă supăr foarte rar şi îmi trece repede. Ca să fiu şi mai exactă, foarte rar cei în cauză află că sunt supărată pe ei pentru că aleg să mă consum singură, să nu mă cert cu nimeni. De enervat, mă enervez şi eu că om sunt dar de cele mai multe ori îmi ţin nervii în frâu şi îi eliberez când nu mă vede şi, mai ales, când nu mă aude nimeni 😳 Sunt multe lucruri care mă enervează dar nu am de gând să le înşir pe toate pentru că m-aş enerva 😀 Sunt însă câteva situaţii  despre care aş vrea să vorbesc. Nu neapărat în ordinea importanţei sau al numărului de nervi produşi pe metrul pătrat:

1. Colega veşnic nemulţumită. E dimineaţă, ai ajuns la muncă, ai chef de viaţă, îţi savurezi cafeaua şi te gândeşti liniştit la ceea ce ai de făcut. Şi apare. O auzi de la distanţă şi numeri zgomotele făcute de uşile trântite. Când e aproape, ai inima-n gât. Te salută fără să se uite la tine şi aruncă cheile şi geanta. Habar nu ai cum să procedezi să nu te trezeşti cu ceva în cap. O laşi puţin dar o vezi că îşi pune capul în mâini, simţi că se înmoaie sufletul în tine şi o întrebi, abia şoptit şi cu frică, ce s-a întâmplat. Şi începe furtuna : că s-a săturat, că dacă plouă de ce plouă, dacă nu de ce nu, că e numai ora 8 şi până la 16 o ia razna, că vai câte are de făcut, că şeful, că ţara, că soarele şi luna. După ce o asculţi, simţi un fel de gol în stomac, începi să trânteşti lucruri şi eşti nervos dar nu cunoşti motivul. Uiţi cât erai de liniştit şi te transofrmi într-un car de nervi dar nu ai putea spune ce ai de fapt. S-a dus pofta de viaţă, ziua e compromisă.

2. Cel care strică poantele. Ioiii, ăştia chiar mă scot din sărite 👿 Eşti cu mai multe persoane, atmosferă relaxantă, se râde, se povesteşte. Şi cineva începe să spună un banc. „Ahh, apropo de ce-ai spus, să vă spun un banc tare. Cică un ardelean şi un oltean erau în tren. Şi ardeleanul scoate o conservă şi….” şi auzi o voce de lângă tine „ăla-i pentru ăia care n-au brişcă, nu?” şi se prăpădeşte de râs. Şi tu rămâi ca prostu’ şi te uiţi la el cum se amuză. Aici intervin de obicei două situaţii : cel care a început bancul rămâne în aer şi nu-l mai spune sau îl reia la insistenţele celorlalţi dar nu mai are chef şi oricum  farmecul e dus.
Tot aici intră şi ăia care nu sar să spună poanta dar, pentru că ştiu bancul dar în altă variantă, întrerup la fiecare cuvânt. „Un ardelean şi un oltean în tren. Ardeleanul scoate o conservă şi…” „nu mă, nu în tren, erau în avion”, „sau aşa. Şi scoate ăsta conserva şi se uită la ea şi apoi scoate o brişcă”, „nu aşa, mă. Prima dată vede inelul ăla şi pe urmă scoate brişca” „mno, vede inelul şi scoate brişca şi taie capacul cu brişca. Şi pe urmă olteanul spune..” „băi, nu aşa. Stai că îl spun eu. Deci, erau un ardelean şi un oltean în avion şi…”. Oricât de bun ar fi bancul, n-are cum să te mai amuze…

3. Cei din categoria „oooh, stai să-ţi spun ce-am păţit eu”. Ei ştiu tot şi mai bine ca tine. Au trecut prin toate, au păţit mult mai nasol ca tine, indiferent despre ce e vorba. Eşti supărat, nu vrei să spui ce ai, preferi să te închizi în tine şi să suferi în tăcere. Dar vine cineva şi insistă să-ţi descarci sufletul, te mângăie pe cap şi tu ai impresia că ai nevoie să spui, crezi că găseşti înţelegere. Ia-ţi gândul! Începi timid şi printre suspine să-i povesteşti. Nu ajungi la miezul problemei că te întrerupe „vai, săraca de tine! Ştiu cum e, stai să vezi…” Şi stai. Şi tot stai şi asculţi cum îţi descrie cu lux de amănunte problema ei ca în final să ajungi tu să o mângâi pe cap şi să o consolezi. Problema ta nu mai contează, pământul trebuie să se învârtă în jurul ei. Şi nu e vorba aici de cei care doresc să te încurajeze dându-ţi exemple că „uite, se poate şi mai rău, nu mai suferi pentru atâta lucru”. Nu, ăia sunt ok, ăştia de care spun eu   nu te scot din butoi şi nici măcar nu încearcă. Ei te apasă pe cap şi te ţin scufundat. Indiferent care ar fi problema ta, ei ştiu, se fac că te înţeleg dar ţin morţiş să îţi spună că şi ei au păţit dar la ei a fost mai rău şi s-a terminat şi mai rău.

Aici i-aş pune şi pe „specialiştii” în orice. Nu au trecut ei prin asta dar ştiu pe cineva care are pe cineva care ştie pe cineva care a păţit. Şi a fost rău. Eşti puţin neliniştit că de dimineaţă ai simţit o picătură de apă cazută de sub chiuvetă fix pe piciorul tău. Spui, în treacăt, că trebuie să vezi când ajungi acasă de pe unde pică. „Aoleuuu, fată! Am o vecină care are un verişor căsătorit cu nepoata lui x care are un prieten care, într-o dimineaţă, a văzut puţină apă lângă teavă şi a lăsat aşa şi a crepat ţeava” şi vai, ce nasol, câţi bani, câtă apă, câtă frunză, câţi nervi, câtă iarbă. Îi spui că la tine nu era baltă ci un strop şi nu era de la ţeavă ci de la chiuvetă. Nu contează. Îţi spune de un alt vecin care are o altă verişoară care… care are la rândul lui pe cineva care s-a inundat. Şi tot aşa a început şi la el, de la un strop. Că aşa încep toate, nu? Parcă începi să te nelinişteşti şi după alte câteva minute de discuţie, intri în panică la gândul că vecinii tăi caută disperaţi veste de salvare şi blocul tău pluteşte în derivă.
Cel mai frumos e momentul în care ştiu totul despre orice boală. Aia e de vis. Te înţeapă puţin ceva la degetul mic de la mâna dreaptă. Nu te plângi dar te vede când îl studiezi şi apeşi pe el. „Ce-i, te doare degetul, aşa-i? Să mergi la medic”. „Ei, merg la medic că am o pieliţă desprinsă …”. „Eu vorbesc serios, bunicul meu a avut un unchi care a avut tot aşa o durere la deget, a murit demult, săracul. Şi s-a dus la medic şi…”. Şi te face să crezi că eşti pe moarte dar să nu disperi, mai ai o şansă dacă suni la 112. Ai o durere de măsea, mergi la medic, îţi dă pastile şi te programează să te trateze. „Nu-s bune pastilele, ascultă la mine, eu am luat ceai de frunze de pătrunjel şi mi-a trecut. Şi nici la programare să nu mergi că nu te ajută, ascultă aici că eu ştiu…”

4. Cei care încep să îţi povestească ceva interesant, vrei să auzi povestea dar ei se concentrează nu pe situaţie ci pe personaje şi ţin morţiş să îţi dea toate detaliile despre ei. Ai cui sunt, ce sunt părinţii lor, cine cu cine s-a cuplat, ce rude au, unde lucrează ele. „Marian, băiatu’ lu’ ăla, cum îl cheamă….ăla de-i frate cu vecinu’ lu’ Adi. Cum care Adi? Adiii, ăla de-i cu fata lu’ directoru’ de la gaz, de a fost însurat cu sora lu’ Maria. Mariia, cumnata lu’…” Deschid paranteze rotunde, pătrate şi acolade care rămân pe veci deschise şi tu nu mai ai habar de unde a început discuţia şi ce te interesa de fapt, nu mai are nici persoana în cauză habar ce avea de gând să spună.

5. Mă enervează cei care încep o discuţie şi se lungesc nepermis de mult. Adică ăştia ca mine 😀 Aşa că tac, nu înainte de a vă întreba dacă vă sunt cunoscute situaţiile de mai sus. Şi pe voi ce vă mai enervează?

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

88 de răspunsuri la Vai, cât de tare mă enervează…

  1. Pishky zice:

    Hai să-ncep o discuție lungă și interminabilă prin care vreau să-ți mărturisesc faptul că sunt colega de la blogul vecin, nemulțumită de faptul că ție nu-ți place că eu vreau să stric poantele și că vreau să-ți povestesc o chestie mega interesantă, concentrându-mă pe toate personajele existente și inexistente, în timp ce mă abat asupra explicării evoluției, pentru că da, sunt o specialistă în absolut orice.
    Pam-Pam!

    Apreciază

  2. Așa bine cum le-ai zis tu, încât n-aș putea să mai adaug decât că te-aș vrea pe tine de psiholog, atunci când mă voi gândi să apelez la vreunul. Cel puțin eu am să te plătesc ca să mă asculți și sunt convins că vei avea răbdarea necesară. Mi-ai dovedit prin cele spuse mai sus, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

    • Petru, sunt un ascultător perfect. Acum să mă şi laud 😀 Dar când eu vreau să fiu ascultată, mă enervează să fie cineva care se dă mai lovit ca mine.
      Fac reducere mare, tu numai spune ce ai pe suflet 😀

      Apreciază

  3. vax-albina zice:

    Grozavă selecţie. Complet de acord.
    Pot să adaug că mă „enervează” cei care nu spun bancul până la capăt? Că eu nu-l ştiu pe cel de la pct. 2 😉

    Apreciază

  4. Cosmisian zice:

    Ce senzatie ciudata am avut… am citit si parca voiam sa nu se termine… sa mai spui ce te enerveaza. Sunt reclamele alea demente… ea e la birou, si apar toate alea mai sus scrise, ba sefu’ tipa, ba colega e nervoasa, ba nu merge clanta de acasa… si tu (adica ea) are pe masa un fresh mare intr-un pahar imens cu fructe pulpizate ce sar prin pahar dornice sa fie primele care te incanta…

    Apreciază

    • cosmisian, oi fi eu zen dar chiar să treacă cu un fresh nu s-a întâmplat 😀

      Apreciază

      • Cosmisian zice:

        In reclama am vazut ca functioneaza 🙂 Oricum, atunci cand fresul patrunde si te ingheata pana in burticica… simti ca auzi pasarile din pomii unde au crescut toate acele fructe fericite sa te cunoasca 🙂

        Apreciază

        • Cosmisian zice:

          Ma gandesc ca, la un moment dat si noi ne putem regasi in situatii care ii enerveaza pe ceilalti, involuntar sau poate felul nostru de a fi sa o faca… Ieri mi-a scris o buna cunostinta despre faptul ca a dus cu masina pe cineva si mirosea puternic a peste, iar nervii si comentariile din inima au fost demne de filmat. La final, omul i-a inmanat plasa cu peste. Ei i-o adusese si sa vezi, pestii erau curatati si pregatiti pentru gatit… Multe sunt nebuniile vietii (si unii ne lovim de mai toate).

          Apreciază

          • Asta e altă discuţie dar mi-ai dat o idee de postare. Dacă reuşesc să pun cap la cap ideile, pot folosi povestea în postare?

            Apreciază

            • Cosmisian zice:

              Sigur ca da. Dar sa stii, pestele s-a dus pe uleiul de ieri cu mujdei si (ce pofta mi-am facut… mamaliga?!). Au fost multe cazuri, cred ca tu ai mentionat una cu biscuitele din aeroport… si uite asa, daca reusesti, in viata poti invata sa nu fii atat de sigur ca ai dreptate. Unele lucruri trebuie lasate sa se evidentieze singure si atunci realizezi ca bine ai facut ca ai tacut. Drepturi acordate deplin!

              Apreciază

        • centrefold zice:

          In reclame orice „produs” functioneaza perfect. In real life, not so much…

          Apreciază

  5. redsky2010 zice:

    ii stiu pe toti!!! si ma dispera maxim! acum depinde in ce toane ma prind…daca-s cu rabdarea pe terminate, le tai ideea la jumate si cer finalul. ii cam dezechilibrez, dar pt mine functioneaza perfect 😀
    la faza cu bancurile, ma cam recunosc. ma abtin cu greu sa nu rad inainte de poanta. dar nu-i vina mea ca unii spun doar bancuri antice 😉

    Apreciază

  6. distandi zice:

    Hahaha, mișto bancul :))) !
    Pe mine mă enervează la culme cei care, atunci când vor să scape de o situație, sau să creeze una, te bagă pe tine la înaintare. Asta ca să fiu în ton cu ziua de azi.

    Apreciază

  7. Drugwash zice:

    Pe mine mă enervează faptul că din dorinţa de a fi aproape de cineva, comunicativ ori de ajutor, pic în cîte una din situaţiile descrise în articol. 😳

    În rest, mă enervez din orice nu funcţionează perfect la momentul fix acela cel mai important şi mai ales cînd nemernicul ăla de Murphy cu legile lui îmi trînteşte şi dobînda la cel necaz. Şi zău nu vrei să mă vezi nărăvat! 😆 Noroc că trece relativ repede, după ce cobor o cohortă de sfinţi din calendar şi enumăr cu atenţie rudele în viaţă şi defuncte ale „subiectului”, începînd de la maimuţă încoace. 😀

    Apreciază

  8. july zice:

    Eu ma enervez foarte rar, si doar atunci cand constat ca este risipa de timp .

    Apreciază

  9. Theodora zice:

    O, da` stai să-ți spun ce-am pățit eu!
    Ooops, p`asta ai înfierat-o la punctu` 3! 😀

    Apreciază

  10. psi zice:

    🙂 who cares? viaţa este totuşi frumoasă… şi dacă stai să te gândeşti, eu sunt sigură că şi noi îi enervăm pe ceilalţi cu ticurile noastre. de pildă eu mi-s perfecţionistă. crezi că e plăcut în preajma mea?

    Apreciază

  11. geladumi zice:

    Am recunoscut fara nicio problema personajele, parca sunt din povestile mele, dar eu mai am unul…Ma enerveaza la culme persoanele care n-ar recunoaste nici in ruptul capului vreun merit, pe care il am intr-o activitate de echipa, dar ma imita ca niste maimute dresate in tot ce fac. No, acum sa-ti spun ultima boacana : eu o dau foarte usor in rima, sunt zile intregi cand ma trezesc cu ele pe buze si n-am incotro, le potrivesc… O persoana de genul despre care iti vorbii, neavnad „poze” cu rima a apelat la o alta cunostinta sa-i scrie niste versuri pe tema X, ca sa aiba si ea rime, sa nu fie, chipurile, mai prejos! 🙂 Persoana apelata, nevand timp ma roaga pe mine, nu-mi spune ca sunt pentru altcineva, imi da tema, le potrivesc eu acolo, e multumita, i le trimite pe email si-i spune „Sa-i multumesti Gelei pentru poezioare, ca eu n-am avut nici timp, nici inspiratie si nu mi-a mers rima!” Nu mai continui ca te enervez! 🙂

    Apreciază

  12. geladumi zice:

    Cred ca te enervez tare de tot si eu, ca nu am inchis ghilimelele, am pus si un punct si o virgula acolo unde trebuia doar virgula, bine ca nu am mai continuat, corecteaza-ma, te rog, ca sa nu devin enervanta si pentru altii! 🙂 Multumesc!

    Apreciază

    • Pe mine nu mă enervezi deloc, mă bucur nespus când treci pe la mine. Dacă mai e ceva de corectat, spune. Eu am bibilit ghilimelele deşi… nici aia nu avea cum să deranjeze pe cineva. Te pup, o seară frumoasă!!

      Apreciază

  13. papagigli zice:

    A propos de punctul 2.
    Un ciine se lingea pe puta. La un moment dat se opreste, intrebindu-se: „bai, da’ ce fac eu aici, iau sau dau?

    Apreciază

  14. Pingback: Ghiveci

  15. muuuuuuuuulte!! dar sincer, am invatat sa ma controlez 🙂 pe cat pot 😀 mai putin in sdr premenstrual :)) ca acolo zici ca ma dezlantui!! 😛

    Apreciază

  16. sunssshadow zice:

    De categoria 4 sunt si eu satula pana peste cap ! O fosta prietena facea fix acelasi lucru, daca ii spuneam cat fac eu la tara si incepea :”Da tu nu faci cat fac eu , ca eu fac si eu dreg si …” , intelegi ce vreau sa zic. Chiar se credea atot-facatoare , atot-stiutoare , atot-in-toate si era enervant. Daca , de exemplu , ii ziceam ca am facut nu stiu ce curat in ograda , incepea sa zica ca si ea a facut , ca face mai mult , ca are mai mult ca mine ,etc, si ea fara sa stie cat am eu , cat am facut eu si cum , ca ma intrerupea . Categoria 4 ar trebuii anihilata cu totutul de pe fata pamantului , si daca ma intrebi pe mine , le-as face lagar…..:3 Incer sa nu fiu prea dura…

    Apreciază

    • Acum înţeleg de ce ai spus fostă prietenă… 😉 Brrr….

      Apreciază

      • sunssshadow zice:

        Crede-ma , atata gelozie si atata laudarosenie (daca o fi existand cuvantul asta) nu am vazut in viata mea. Ai spus si tu , orice fac eu , ea facea mai mult , mai greu si mai „chinuit”. Stai sa-ti zic un exemplu amuzant: eu abia ce am terminat clasa a 9-a,ok ? In ultima zi de scoala , ne-a chemat diriginta l a scoala cu prajituri facute de noi. Pe la sfarsitul zile , nu stiu in ce context , o aud pe ea :”Ehhh , ca eu si vara ma trezesc la 7 , ca imi zice mama :<>” .Ok , crede-ma ca a repetat asta de 3 ori ca sa se asigure ca a auzit-o intreaga clasa. Sau , in iarna , i-am spus ca am lucrat pana noaptea la 3 A.M. pentru nu-mai-stiu-ce si ca sunt obosita si de aceea am baut mai multa cafea.Ei bine , a inceput sa-mi turuie ca pe ia nu o lasa mama ei sa stea tarziu , ca nu are voie cafea ,etc…si e cu un an mai mare ca mine….As putea face un roman cu asta.Ce mai drama traiam si eu si am sa traiesc inca 3 ani de amu’ in colo :)).

        Apreciază

  17. sunssshadow zice:

    Bine , era categoria 3 , dar intelege lumea…:-„

    Apreciază

  18. Bursucel zice:

    He he… ajunseși acasă, așa că pot să zic și eu ce mă enervează…
    Știi, citind mi-am amintit de vremea când pufăiam în birou, iscată de incompeteță. Deci… mă enervează fix a mea persoană când e pusă în postura de a cârpăci tâmpeniile făcute de alții. Mă enervează la culme! Ete că am zis-o și p-asta… 😳

    Apreciază

  19. Antoaneta zice:

    oau! ai reusit sa enumeri fix ce ma enerveaza si pe mine!
    dar ai uitat o categorie: ai o problema, o grija, niste nervi ai tai si fix cand te descarci si tu cu „prietenii” constati ca se gaseste cineva care sa iti spuna ceva de genul: „catelul tau e bolnav cum era si al vecinei! si acela a murit in chinuri groaznice, nimic nu l-a ajutat! s-a chinuit saracul de ti se rupea inima!”

    Apreciază

  20. eumiealmeu zice:

    sincer-sincer? pe mine mă enervează propria persoană, pentru că nu am văzut o persoană mai delăsătoare ca mine, care, indiferent de câte șanse are pentru a ajunge la un anumit rezultat dorit de multă vreme, ridică din umeri și preferă starea anterioară, chiar dacă nu e prea mulțumitoare.
    am spus-o… nimic nu mă doare la alții cum mă dor defectele mele.
    (na, că m-ai prins, de regulă nu povestesc despre asta, dar articolul tău m-a făcut să-mi dau seama că eu nu am nimic cu cei din jur și le pot accepta chiar prostiile, o accept chiar și pe a mea, dar chestia e că ei merg bine merci înainte, iar eu mă îndrept – tot bine merci 🙂 – înapoi…
    🙂

    Apreciază

  21. succesulpe zice:

    Ce vina au, vor si ei sa socializeze :lol

    Apreciază

  22. vavaly zice:

    pe mine ma „inerveaza” din ce in ce mai putine lucruri. probabil am ajuns la maturitate. sau m-am inteleptit.
    cert e ca nu cred ca ar putea rezista sa lucrez cu o colega d ebirou ca cea descrisa de tine. probabil de asta nu lucrez eu la un birou , pentru ca peste tot se gaseste asa ceva :))). probabil. imi sunt eu insami de ajuns cand sunt ca acea colega descrisa. cu totii avem zile din astea. numai sa nu fie zilnice zilele …
    noi sa fim sanatosi.

    Apreciază

  23. Pingback: Când ceva ne scoate din minţi… | Poteci de dor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s