Vă e foame? Vă dăm circ…

1Se încheie o săptămână în care am avut suficiente motive să dăm din cap profund dezămăgiţi, vorba unui vers scris de Păunescu, să stăm cu sufletul la gură în aşteptarea unui rezultat sau să plecăm capul de ruşine. Şi au fost zile cu soare şi au fost şi nori grei deasupra micului univers în care ne numărăm paşii mai mici sau mai mari, mai sprinteni sau din ce în ce mai apăsaţi…
Au fost zile care au împărţit ţara în „acuzatori” şi „apărători”, în cei care au invocat dreptatea, contra celor care au ales cealaltă parte a bricadei şi au mizat pe partea „umană”. Au fost şi din aceia care, cu aceeaşi gură, au strigat „uite, eroul” după ce au înjurat ca un birjar debusolat. Am asistat la un episod în care un om a fost pe rând şi laş şi escroc şi erou, în funcţie de ceea ce scria pe banda galbenă a televizorului. Că şi „afinităţile” s-au schimbat la fel de repede ca şi jocul de-a decizia al celor implicaţi.
Înainte de a cădea cortina peste acest episod, o altă mare cortină s-a ridicat în ritm de tobe. Printre picioroange şi acrobaţii, unii au avut senzaţia că-şi iau porţia de cultură sub sigla unui eveniment cu pretenţii de festival. Arta adevărată se plăteşte aşa că cine vrea să primească totul gratis trebuie să se mulţumească cu clovni, statui umane, miros îmbietor de mici şi gogoşi cu glazură de cultură la nivel înalt. E drept, când ai impresia că poţi vedea un spectacol în timp ce scuipi seminţe printre dinţi, asta e şi calitatea pe care o primeşti. Dar de aici şi până la a convinge prostimea mulţimea că aia e artă, e drum lung. Atât de lung cam cât e distanţa între o piesă de teatru şi un salt cu paraşuta.
Am mai aflat, cu stupoare sau nu, depinde de nivelul de saturaţie la care a ajuns fiecare, că dacă eşti femeie şi porţi blugi, ai voie să spui că nu ţi se rupe, fără să clipeşti. O fi „cool”? O fi mai de efect? Sau o fi ceea ce merităm? Aş paria pe varianta asta. Şi totuşi… cât mai suportăm?
Ieri, peste toate astea şi peste multe altele, s-a abătut o ploaie cu bulbuci, cum ar spune bătrânii. O ploaie care parcă încerca să ne spele de păcate. Dar nu a reuşit decât să acopere unele voci care strigau cu inima curată „Hai, Simona! Hai, copilo!” Şi uite aşa, am ridicat şi noi privirea…

Sursă foto
Din păcate, numai aşa am reuşit să pun linkul, nu am putut accesa pagina respectivă. Dacă se va repara, voi corecta şi eu

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Vă e foame? Vă dăm circ…

  1. july zice:

    Mie mi se rupe…sandaua cand ma simt fericita, in rest, incerc sa stau cat mai departe de circul politic si paine, ambele amandoua dauneaza grav . 😆

    Apreciază

  2. Mirela zice:

    Asa-i, mare dreptate ai. Dar trebuie sa incepi sa ignori din ce in ce mai mult, alta sansa nu mai avem. Stiu ca nu e asta solutia, dar care naiba o mai fi ea, de fapt ?
    Singurul lucru bun de saptamana asta au fost, de departe, cele 3 ore si 3 minute de ieri, cand ne-am teleportat la Paris, la meciul de tenis, si am respirat parca un pic alt aer… parca am fost si noi normali, cu preocupari sanatoase. Eu chiar m-am simtiti bine in orele acelea, departe de ce spui tu in postare. Apoi, am revenit in realitate si am citit titluri pe burtiere de tv, ca sa-mi reamintesc ce si cum. Da, dar macar am avut 3 ore de frumos, vezi de ce e bine sa vezi jumatatea plina mereu ? Ce sa mai zic si eu 😀 …

    P.S. Cred ca oamenii aia de care spui chiar au interesul sa ne tina in starea de furie sau de lehamite, dupa caz, cu diverse interese. Dar totusi, nu e vina noastra ca ne complacem ? 😦

    Apreciază

    • Mirela, nu ştiu exact ce s-a înţeles, e posibil să pară că am scris cu patos. Eu nu sunt afectată la modul ăla care te face să arunci cu oale prin casă, să ţipi sau, după caz, să-ţi scufunzi necazu’ în băutură 😀
      Nu m-a afectat chiar deloc. Dar, aşa cum i-am spus şi lui July, nu pot sta departe de toate „evenimentele” astea dar asta nu înseamnă că sunt implicată în ele. Pur şi simplu analizez de la distanţă şi din când în când scriu şi pe aici despre ele. Poate tocmai faptul că scriu rar la modul ăsta serios şi „din viaţă” vă face să credeţi că sunt cu pata pusă 😀

      Apreciază

  3. m1ky007 zice:

    De ce să ignorăm? De ce să acceptăm toate lucrurile? Pentru că suntem obligați? Suntem oameni liberi, dar… ne încătușăm singuri în eterna nemulțumire…
    Hai să ne umplem sufletul de lucruri frumoase, și să încercăm să ne transformăm visele în realitate!

    Apreciază

  4. Vrem nu vrem, auzim și vedem ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Suntem implicați și trebuie să luăm atitudine, într-un fel sau altul, cu fapte sau măcar cu păreri. Să ne bucurăm de lucrurile frumoase, dar să nu le ignorăm pe cele care ne deranjează, altfel riscăm să se înmulțească, precum virușii.

    Apreciază

  5. Ai dreptate în ceea ce afirmi.Și când să ne bucurăm de succesul Simonei, fata îndrăgită de o lume întreagă, unii de-ai noștri vin s-o denigreze, crezând că ne pot fura aceste momente de neuitat. Rușine să le fie!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s