Loc de desenat pereţii

Dragii mei… eu m-am gândit (nu daţi ochii peste cap că eu mai şi gândesc chiar dacă nu pare 😛 ) că mie mi-ar prinde tare bine un loc unde să pot sta la taclale cât şi când am chef fără să deranjez. Am mai povestit eu pe aici cum mă apucă dilileaua să vorbesc pe lângă subiectul postării dar în căsuţele voastre mi-e ruşine să mă desfăşor că, în esenţă, sunt fată de treabă, educată şi parcă am o jenă să dau cu bâta-n baltă. Aşa că mi-am făcut locşorul ăsta în care absolut toată lumea e liberă să scrie ce vrea, cum vrea, cât vrea, cu cine vrea. Adică putem vorbi unii peste alţii, unii despre fotbal, alţii despre împerecherea la musculiţa de oţet (era ceva cu drosofila, parcă 😀 ) Voi ştiţi că pe potecuţe oricum nimeni nu se supără pe nimeni şi puteţi scrie la orice postare orice, fără legătură cu postarea că nu-i niciun bai. Locul ăsta nu l-am făcut pentru linişte şi disciplină în ceea ce vă priveşte pe voi ci pe mine. Că mă ştiu. Mă apucă aşa un chef de vorbit de nu mă mai opresc. Şi când va fi aşa, vă strig aici să punem ţara la cale sau aluatul la dospit.

Acum, chiar dacă sunt la mine-acasă şi teoretic nu mă poate cenzura sau contrazice nimeni deci aş putea să mă dau rotundă, trebuie să fiu sinceră aşa cum mă ştiţi şi să vă spun că ideea asta strălucită nu-mi aparţine. În lumea asta mare a „virtualului”, mai există cel puţin un astfel de loc unde cei care trec pragul blogului sunt invitaţi să se adune într-un loc pentru a vorbi cât e ziulica de mare la comentarii, separat de postările zilnice. Eu nu vreau să mă izolez aici dar, când mă apucă tralala-ul cu unul sau unii dintre voi pe la comentarii şi avem chef de râs şi voie bună, vă strig să venim aici şi să rămână în „anale” perlele noastre. Bine-i aşa? Dacă nu e bine, nu-i nimic, lăsăm aşa. Nu înseamnă că nu ne conversăm la comentariile postărilor. Asta-i ca la liceu, ne ascundem să fumăm. 😀
Dacă vă întrebaţi ce-i cu poza, vă spun că am scris pe google „troll” că  am vrut să încep postarea cu definiţia exactă dar am găsit minunăţiile astea care, spun ei,  aşa se numesc şi m-am topit. Vă place făţuca lui?  Dacă eu „trollez” cu talent se cheamă că semăn cu ăla? 😀

Ăsta rămâne mascota colţişorului şi musai să găsesc să-mi cumpăr unul.

Ne-auzim la comentarii. Când aveţi chef de vorbă 😉

P.S Vă rog mult un singur lucru, mai ales pe cei „de-ai casei” : dacă ne vine un musafir şi eu nu-s atentă, îl primiţi voi, da? Hai, avem bobo, cafea, bere cu lămâie (Adelina, ai auzit, da?), pufuleţi. Restul… de la magazin 😀