E tot mai greu drumul spre mine
Tot mai anevoioasă-i căutarea
În negura asta din lume,
Mi-am rătacit de tot cărarea
Spun ce-am de zis doar când cuvântul
Are puteri vindecătoare
De nu, las să vorbească vântul
În locul şoaptei care doare.
Nu ştiu de ce dar dintre toate
Aleg să rup bucăţi din mine
Când mă lovesc de nedreptate,
Zâmbesc şi iert, oare-o fi bine?
Nu-mi spuneţi că-i ipocrizie,
Nu vreau să-aud cuvinte seci
E, dacă vreţi, o fantezie
Ce m-nsoţeşte pe poteci.
Şi uite-aşa, mergând prin noapte
Cu-o stea în loc de felinar
Şi-n păr cu iz de mere coapte
Din vise mi-am făcut nectar
Şi-n astă scurtă nebunie,
O clipă cred c-am aţipit
Nu era nimeni lângă mine
În iarna-n care m-am trezit
Păşesc încet ca să nu spulber
Sub talpă stropul de speranţă
Ştiu, undeva la cotitură
E ceea ce se cheamă viaţă
Voi întreba pe orişicine
Îmi va ieşi acum în cale
Făr de regret sau de ruşine ….
„Pe unde-i drumul înspre mine?”
Acesta nu este un pamflet dar nici nu trebuie tratat ca atare….. ştiţi voi. 😀
Daca gasesc drumul spre tine, ma ajuti sa gasesc drumul spre mine? Vedem mai usor cu ochiul celuilalt…
ApreciazăApreciază
Batem palma! 😀 😀
ApreciazăApreciază
Evident! Ne crestăm în palmă sau doar scuipăm în semn de incredere? 🙂
ApreciazăApreciază
Merge fără crestătură 🙄
ApreciazăApreciază
Ce bine! Am spus că așa se spune, dar, sincer, nu m-aș cresta! Mă dau și eu mare cum pot! 🙂
ApreciazăApreciază
hehehehe 😀
ApreciazăApreciază
Hahahahahahhahah! :))
ApreciazăApreciază
Ciudat se mai leagă uneori lucrurile… Azi am avut fix sentimentul ăsta după ce mi-am respectat o decizie și am acționat în consecință.
Dar știi… eu n-am reușit să fiu așa de liric-melancolică, Potecuță! 😉
ApreciazăApreciază
Eu am fost lirică fără nicio acţiune 😀
Deci e clar, tu cu faptele, eu cu bla bla-urile. Da tu eşti bine, da? 🙄
ApreciazăApreciază
Mi-s bine, raportat la sintagma se poate și mai rău!
Ba chiar aș putea spune mă simt bine, exact ca după divort… Nah, că mi-ai dat motiv de reflecție! 💡
ApreciazăApreciază
Poate pui de-o postare 😉
ApreciazăApreciază
O să încerc… deși-i așa o hărmălaie xla mansardă…
ApreciazăApreciază
Scrii tot mai des poezie. Ma bucur sa vad bancile potecilor de dor gravate cu versuri. Uneori ne regasim cand ne intoarcem la locul in care ne-am pirdut… alteori ne regasim cand privim la viitor si uitam de nou… Sfaturi de regasire nu pot oferi… nu am cum… dar, e un pamflet, sau nu e?
ApreciazăApreciază
Scuza greselile… astept donatii pentru un telefon cu tastatura normala, ca de pc :))
ApreciazăApreciază
nu merge tastatură de PC ataşată la telefon? 😀
ApreciazăApreciază
Poate… dar nu intra in buzunar…
ApreciazăApreciază
Ei, poezie… asta nu se poate numi poezie. Mă joc şi eu cu rimele, nu e vorba de altceva.
Am scris că nu e pamflet pentru că pamfletul, în mintea mea, e altceva. Dar nici nu trebuie tratat ca atare adică nu aş vrea să se înţeleagă că sunt într-o stare de rătăcire de sine. Nu luaţi prea în serios când pare că scriu serios…
ApreciazăApreciază
Uneori scriem din experienta, alteori nu. Valoarea unei poezii consta in forta cu care converteste stari, sentimemte, experiente… cum o face si cea de fata. Restul e viata!
ApreciazăApreciază
…măi, tu te-ai luat cu poeziile! :)….felicitări!…..dar ce de strofe! 🙂
ApreciazăApreciază
Ele s-au luat de mineeee, nu eu cu ele că eu sunt cuminte, nu fac din astea 😀
Păi nu ştiu să sintetizez. Asta era de o postare mai lungă dar gândeam numai în rime, nu puteam aşeza în fraze… 😳
ApreciazăApreciază
..e clar, muza s-a mutat la tine! 🙂
ApreciazăApreciază
Încep să cred că vă place şi mi-o iau în cap
ApreciazăApreciază
Acel drum e cel mai complicat dintre toate cu „suisuri si coborasuri”. Priveste pe harta sufletului tau si orienteaza-te dupa acea stare care te va lumina mereu. Superbe versurile tale!
Pupici. 🙄
ApreciazăApreciază
E şi drum lin, Eda, drumul ăsta al fiecăriua spre sine… altfel mulţi ar abandona
Îţi mulţumesc din suflet! Pupici 😉
ApreciazăApreciază
M I N U N A T E versuri, Potecuța mea dragă! Îmi plac mult, foarte mult, probabil datorită faptului că mă regăsesc și eu printre ele.
Versurile tale sunt atât de bine conturate. Perfecte!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc, draga mea! Drăguţă ca de obicei, mai drăguţă decât ar merita „poezia” asta 🙂
Eşti mai bine?
ApreciazăApreciază
Da, sunt mai bine. De exemplu, în seara asta am zâmbit cu sufletul deschis. 🙂 Îți mulțumesc de întrebare!
Te îmbrățișez cu tot dragul!
ApreciazăApreciază
Aşa să faci mereu! mă bucur să aud asta 😉
ApreciazăApreciază
Ratacite-ai inspre mine
drumu-i drept, autostrada
vremea-i buna de scaldat
tuna, si ploua sacadat .
Cred ca am mai spus ca sunt ca in china cand e vorba de poezie, dar te citesc in proza, si te inteleg . As evada iar, si iar, si iar….. 😆
ApreciazăApreciază
Mor de dragul versuleţelor tale! 😀 😀
Mulţumesc, July! Eşti o scumpă!
ApreciazăApreciază
Mori de ras ! 😛
Cred ca putini dau cu bata in balta ca mine cand e vorba de versuri, dar tu ma intelegi, de aceea imi permit sa ma fac de ras . 😆
ApreciazăApreciază
De-ai fi atât de inspirată și la numerele de la LOTO! 🙂 Cu unul singur (6) n-am făcut nici o brânză, dar nu disperăm, ci continuăm! Nu?
ApreciazăApreciază
Petru, da pentru aproximaţie nu se dă nimic? Măcar aşa, de încurajare? 😀
ApreciazăApreciază
Ne încurajăm unul pe altul! 😉
ApreciazăApreciază
Splendid. Continuă, te rog. Chiar dacă nu comentez, nu înseamnă că nu apreciez. E musai. Tinerii au nevoie de oameni ca tine.
ApreciazăApreciază
Nu ştiu să primesc aşa complimente… chiar nu ştiu cum să răspund. Un mulţumesc din suflet, o fi suficient? 🙄
ApreciazăApreciază
A, da stim foarte bine… Potecuta-i melancolica iar 😆
ApreciazăApreciază
Trece cu antibiotic 😀 😀
ApreciazăApreciază
Daca gasesc drumul spre tine,
te întorci cu mine ??? 🙂 🙂 🙂
Week-end placut !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Weekend plăcut vă doresc şi eu!
ApreciazăApreciază