Când plâng copacii…

1Îşi murmură copacii deznădejdile florilor pierdute, iubire! Valsează frunzele printre amintiri şi adie a vară dorul miresmelor apuse. Îi privesc pe ascuns de teamă să nu mă recunoască, să nu mă strige pe nume, să nu mă deconspire. Ce uşor le-ar fi să-mi privească în suflet şi să-l considere unul de-al lor…
Mi-am pierdut petalele, iubire! Am avut, cândva, un mugur sădit din iluzia zborului spre firesc. L-am stropit cu adieri de certitudini şi şi-a luat seva din armonia gândului senin ce se încăpăţâna să răzbată prin noapte. A înflorit a dor, iubire! Deschideam fereastra sufletului în dimineţi târzii şi furam surâsuri de pe florile multicolore. Îmi făceam trenă din armonia parfumului îmbătător şi îmi picuram pe buze nectar de nemărginire. Câtă lumină era atunci…!

Plâng copacii cu verde crud, iubire! Îi ascult de la distanţă şi îmi ascund lacrimile, ale mele usucă, nu renasc în frunze. Dacă m-ar vedea, m-ar cuprinde cu ramurile lor încă fragede şi m-ar expune vântului. Mi-e teamă de adieri, mi-ar amesteca visele şi aş rătăci printre nelinişti. Dar ei ştiu… ştiu că mi-am risipit lumina în tăceri mistuitoare şi am lăsat muguraşul să se usuce la umbra suspinelor ascunse.
Îşi cântă vara popasul peste întinderi şi copacii îşi leagănă dorul în umbre. Eu îi ascult şi le plâng durerea.
Am crengi în suflet, iubire! Trosnesc la adieri şi se aprind în nopţi fără de vise.
Privesc copacii şi le simt strigarea. Ei doar mă aud şi mă caută printre firele de iarbă dar nu mă mai pot ascunde prin verdele viu. Nici braţele nu-mi mai pot îmbrăţişa, au început să se transforme-n ramuri care rănesc.
Eu mi-am pierdut petalele, iubire…! Tu… mai eşti?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

35 de răspunsuri la Când plâng copacii…

  1. july zice:

    Atat ii trebuie sa nu mai fie, daaa ? Daaa` ce, iubirea este fata morgana ?! Este, pe poteci de dor, aduna flori albastre, stiu eu . 😀

    Apreciază

  2. Așa frumos și sensibil articol.

    Apreciază

  3. Oana zice:

    E tot acolo. Asteapta un semn. Atat.

    Apreciază

  4. succesulpe zice:

    Potecuta romantica … o fi primavara de vina 🙄

    Apreciază

  5. De șase ori „iubire”. E numărul meu norocos și sper să te fericească și pe tine! 🙂

    Apreciază

  6. Cu unul singur nu câștigăm, Potecuță! Ne mai trebuie cinci și sunt gata să jucăm împreună. Dacă vrei cu adevărat să punem câte un bilet, mai alege cel puțin două numere „norocoase”. 🙂

    Apreciază

  7. Am notat și te invit să urmărești tragerea de joi la loto 6/49. Împărțim premiul frățește. 😉

    Apreciază

  8. childagain zice:

    Iubirea rămâne întotdeauna ! Ea face parte dintre cele neperisabile… Chiar dacă timpul trece și condițiile se schimbă, ea nu trece, nu moare, ci dor se transformă și ea. Tot ce a fost legat de materie: îmbrățișări, zâmbete – se duce, nu mai e atât de important ! Rămâne însă căldura gândului la o anumită persoană, indiferent de distanță și întâmplări. Rămâne dorința de a-i fi bine, de a fi fericit – și gândul că lui îi este bine, îți face bine și ție. Rămâne acel ceva pe care îl simți numai când te gândești la el – dar liniștit, domolit, fără valuri și suferință.
    Însă, toate astea vin abia după un timp, și după… puțină înțelepțire ! Atunci când ai ajuns tu-însăți la liniște. Nu sunt teorii, e practică ! 🙂 Și, știu că tu ești un om îndeajuns de bun și puternic ca să ajungi acolo. Regretele, melancoliile, sunt chiar fără de folos…
    Uneori, viața ne mai oferă și o a doua șansă – cu aceeași persoană, sau cu alta. Însă, nu trebuie să trăim în așteptare. Ea vine fără să o chemăm. 🙂
    O duminică cu mult soare, Potecuțo !

    Apreciază

    • Frumos ai spus şi nu am cum să te contrazic decât foarte puţin, la ultima parte. Postarea nu e despre mine la modul punctual, e doar un gând, învelit în multe cuvinte, aşa cum s-au lăsat ele aşternute pe potecuţe şi aşa cum mai obişnuiesc să scriu. Nu m-am descris pe mine acolo 😉
      Îţi mulţumesc mult! O zi frumoasă şi ţie!

      Apreciază

  9. Bursucel zice:

    Măi, Potecuță! Și ieri, și acum am pățit aceeași rușine – fug literele în căutarea petalelor pierdute și mă văduvesc de cuvinte! Nu-i drept, zău…

    Apreciază

  10. Aliosa zice:

    ” Când plang copacii…”
    Ascultam muzica :

    O saptamana frumoasa ! 🙂
    Aliosa.

    Apreciază

  11. ulysepribeag zice:

    Frumos. Si totusi putin cam multa tristete imbracata in nostalgie. Pari cam tanara pentru asta. Gresesc?

    Apreciază

    • Că par tânără? Absolut deloc. Deşi ar fi mers un „foarte tânără” 😀 😀 Glumesc!
      Nu ştiu… atât de tristă pare?

      Apreciază

      • ulysepribeag zice:

        Da. Poate fi o refulare artistica din subconstient pe care cu ochii mintii lucide o percepi insa altfel. Dar asta e irelevant. Ai un stil inconfundabil de a lasa sa se revarse din tine sensibilitatea si frumosul rar intalnite. Ar trebui sa te apuci de scris. Literatura si in inimi. Te prinde 🙂

        Apreciază

  12. adorcristy zice:

    Reblogged this on Armonii de veghe.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s