La ce ajută anonimatul?

1Dacă viaţa ar fi scenă, ce spectacol…!, mi-am spus de nenumărate ori parafrazând, stângaci, Poetul. Fie că vrem sau nu, fie că ne place sau nu, adesea suntem puşi în faţa unor situaţii care ne obligă să jucăm teatru, să fim altfel, să nu fim noi. Reguli nescrise ale bunului simţ sau reguli de „ordine interioară” ne împiedică să acţionăm aşa cum ne ghidează primul impuls. De multe ori nu spunem exact ceea ce gândim sau alegem să nu spunem nimic dacă părerile noastre nu coincid cu ale interlocutorului. Pe de altă parte, viaţa asta, aşa cum e ea, ne lasă prea puţin timp pentru „metafore” şi paşi cu tălpile goale pe iarba înviorată de rouă.
Internetul nu are reguli. Ne lasă mână liberă, uneori chiar ne pune, fără să ştim, o oglindă în faţă şi când credem că râdem mai cu poftă de cel din faţă, se face lumină şi vedem că, de fapt, râdeam (şi) de noi. Mai mult decât atât, internetul ne oferă posibilitatea de a fi ce vrem noi. Ajungem chiar să ne identificăm cu „personajul” creat în cazul în care am ales să fim altcineva. Dar până unde se poate merge, totuşi? La umbra anonimatului avem două opţiuni :

fie suntem noi, cei adevăraţi, fără machiaj şi fără teama de a încălca una din regulile mai mult sau mai puţin stupide ale societăţii, fie alegem să bravăm, încercând să fim cu totul altfel, crezând că astfel suntem mai interesanţi. Nici asta nu e de condamnat. Adunăm frustrări, culegem destul amar, trebuie cumva să răbufnim şi anonimatul ne ajută să mai „şuierăm” printre dinţi vorbe de duh pe care ni le cenzurăm în faţa cunoscuţilor. Dar dacă tot ne plângem de câte ori avem ocazia de viaţa asta nasoală, de ce alegem să ne facem zile amare şi în timpul în care ne putem refugia citind ceva ce ne face bine?

Blogul înseamnă şi „socializare”, dialog, schimb de opinii. Dacă citeşti o postare despre pantaloni şi părerea ta nu coincide cu cel care a scris, e nu numai frumos ba chiar interesant şi necesar să îţi spui punctul de vedere. Dar înseamnă oare că persoana respectivă e proastă doar pentru că nu e de acord cu tine? Eu aş spune că nu dar e dreptul fiecăruia să creadă ce vrea. Important este să nu îi şi spui asta. Nu eşti singurul deştept nevoit să-i suporte pe toţi cei bătuţi în cap doar pentru că ai ales un pseudonim care te păzeşte de orice pală de vânt din „realitatea” care oricând îţi poate dovedi contrariul. Şi totuşi, se întâmplă destul de des. Ce nu înţeleg eu este de ce continuăm să ne „amărâm” intrând pe siteuri sau bloguri despre care ştim că nu corespund nevoilor sau principiilor noastre? E drept, nu toată lumea poate fi de acord cu noi, îmi place dialogul civilizat, îmi plac „divergenţele” dar de ce simţim nevoia să jignim doar pentru că ni se pare că suntem singurii frumoşi şi deştepţi şi oricine are altă părere are direct etichetă de prost?
Nu am înţeles asta niciodată…. De ce nu ne folosim aşa cum ar fi bine de avantajul acestui „anonimat”? În public e mai greu să spui pe şleau că îi trimiţi pe toţi politicienii în….., colegii sau cei din familie te ştiu finuţ, nu vrei să îi şochezi. O poţi face aici. Dar de ce să sari la gâtul celui care scrie despre politicieni? Am dat un exemplu banal.
Modelăm „personaje” atunci când nu suntem împăcaţi cu noi. Cine se cunoaşte şi se iubeşte aşa cum e, chiar şi la umbra anonimatului, se poartă aşa cum este el, este natural, chiar cu excese de sinceritate pentru că poate şi pentru că ştie că nu-l recunoaşte vecina de palier. Cine are probleme cu propria persoană, ajunge să nu mai ştie cine e de fapt, „Georgel” sau „mickyboy”? E pe un drum greşit de pe care cu greu se mai poate întoarce. Şi „mickyboy” îl va acapara pe „Georgel” până când se va trezi şi va constata că oglinda e mai crudă decât credea….

P.S. Foarte important : în primul rând e postare venită din senin, după ce am citit nişte comentarii aiurea pe un blog. În al doilea rând, nu se referă la cei care au un blog şi semnează altfel decât cu nume şi prenume (ar fi culmea, tocmai eu 😀 ) ci mai mult la comentatorii de profesie care îşi aruncă veninul peste tot, din orice. În al treilea rând, nu mă întrebaţi cine m-a supărat pentru că pe potecuţe, aşa cum ştiţi, domneşte liniştea şi pacea deci nu pe mine m-a „lovit”. Am văzut eu undeva pe cineva care a încercat să pară mai deştept decât e pe la comentarii. Şi a cam muşcat-o…  Aşa mi-am amintit că de mai mult timp tot vreau să vă întreb cum e cu anonimii ăştia 🙄

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

38 de răspunsuri la La ce ajută anonimatul?

  1. peapetulburi zice:

    La ce ajută anonimatul ? Probabil că nu ajută la prea multe, dar, cu siguranţă, înlătură o mare parte din subiectivismul celui care te citeşte, de exemplu 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Iustina zice:

    De obicei sunt adepta scrisului la persoana întâi plural. O fac destul de des. De asemenea, citesc cu uşurinţă asfel de texte, pentru că mă recunosc, măcar un pic, în anumite comportamente.
    Dar azi, aici, nu. Nu suntem răi gratuit, nu ne dăm mai deştepţi decât alţii. O fac mulţi – să fie chiar majoritatea oare 😦 ? Dar nu noi, Potecuţo!
    Şi eu am citit mult pe la comentarii în ultimele săptămâni şi mi se pare incredibil ceea ce am tot văzut, răutate vărsată aiurea…

    Apreciază

    • O răutate pe care eu nu o înţeleg. Nu spun că eu aş fi o sfântă dar pot „arunca piatra” pentru că niciodată nici în online, nici în offline nu jignesc şi nu arunc vorbe doar ca să mă dau deşteaptă. Din păcate însă, e plin de astfel de manifestări cam peste tot…

      Apreciază

  3. Bursucel zice:

    Mă gândesc (ufff, bine că măcar aici n-am ghinionul să mai aud Nu gândi! ) că frustrările unora îi împing să facă musai ceva în sensul găsirii metodelor eficiente în a omorî capra vecinului. Altminteri nu înțeleg rostul unor comentarii urâcioase, repetate de n ori. Pentru că dacă în viața reală nu ai mereu posibilitatea de a te izola de anumite persoane, în lumea virtuală poți alege locurile pe unde pășești.
    Oricum, anonimatul ajută! Pe bune, Potecuță! Pentru că în viața reală nu va îndrăzni neam să ți se arate în față un adevărat anonim. Asta e partea plină a paharului! 😉

    Apreciază

    • Asta mă întreb şi eu, Bursucel. De ce tot insistă unii pe bloguri care nu le aduc altă satisfacţie decât aceea de a contrazice la nesfârşit sau, mai rău, de a arunca tot felul de vorbe urâte. Să fie asta o satisfacţie? E trist dacă e aşa….
      Hahaha, mare dreptate ai cu partea aia plină 😉

      Apreciază

  4. GEGELUTZ zice:

    Mda, știu și eu un astfel de comentator de profesie, anonim, al cărui blog nu poate fi vizitat, așa de o curiozitate bolnavă, să vadă tot prostul cât de inteligent și de inspirat este cel care are mereu ceva de corectat pe câte un blog. Eu nu am avut „onoarea” de a primi astfel de vizite dar exista pe un site pe care-l mai vizitez și mă enervez de fiecare dată și-mi vine să-i spun să-și vadă de treabă dar proprietarul blogului atacat dă dovadă de niște nervi de oțel și nu-i răspunde niciodată la fel de acid, îi acceptă criticile cu respect.

    Apreciază

  5. Trebuie să recunosc că am stat mult și m-am gândit – așa cum a făcut și Bursucel -, iar la urmă am ajuns să privesc și eu partea plină a paharului. De multe ori e bine să fii anonim, dar să nu întreci măsura cu comentariile și să-ți poți asuma oricând răspunderea pentru cele afirmate. Altfel, te amăgești singur și-i scoți din pepeni pe cei care-s mai sensibili.

    Apreciat de 1 persoană

    • Absolut! Anonimatul poate ajuta mult dacă te foloseşti de el aşa cum trebuie. Dar când te ascunzi doar ca să poţi înjura mai cu foc şi să arunci cu „lături” în toţi doar pentru că te crezi mai deştept ca ei, devine bolnăvicios.

      Apreciază

  6. illusion zice:

    Eu cred că unora le place să se dea deştepţi aşa aiurea…. doar să se laude: „mamă uite ce i-am zis lu’ ăsta!”

    Apreciază

  7. Ana-Maria zice:

    Ei , sa sti ca si eu m-am intrebat cam aceleasi lucruri ca si tine si nu am priceput deloc de ce tin unii mortis sa isi impuna parerea sau sa iti scrie negru pe alb „bah boule” , sau vaco…depiunde de context ,nah! 😛

    Apreciază

    • Ana, cred că „domnii” ăia, în viaţa lor, în afară de „cum zici tu, mami”, „bine, mami, am înţeles”, nu prea au voie mişte în front. Şi dacă scapă la net, se răcoresc şi ei, sărăcuţii 😀 😀

      Apreciază

  8. Uneori regret ca nu mi-am facut un blog in anonimat sau un cont doar de comentator… Nu ca as fi fost mai sincera decat acum dar as fi avut ceva mai multa libertate de exprimare fara teama ca mi se va reprosa ca divulg ceva despre terte persoane. Cat despre desteptii-moralizatori doar in mediul virtual… e lumea plina de ei si in real, m-am obisnuit sa-i ignor. Dar e deranjant si greu de scapat de un astfel de comentator de-asta care vine si se baga-n seama singur, improsca cu noroi pe toata lumea si te chinuie ca un virus de gripa molipsind si pe altii.

    Apreciază

    • Cu libertatea de exprimare sunt de acord, cel puţin eu aşa simt, am impresia că pot spune mai uşor anumite chestii aşa…
      Problema e că nu se plictisesc deloc, eu nu ştiu de unde au atâta energie şi timp şi.. orice. Dar nu dispar cu nimic, nu s-a inventat antidot pentru ei 😀

      Apreciază

  9. M.C. zice:

    Cum ai spus și tu și Bursucel, se strâng frustrări pe care nu toți indivizii știu să le gestioneze. Și aruncă cu venin din invidie poate. Un om care știe să-și gestioneze frustrările ( pentru că le avem cu toții să recunoaștem) , n-ar fi niciodată invidios. Nu la modul ăsta. Nu ar împrăștia venin oriunde îi ajung… tastele.

    Apreciază

  10. psi zice:

    lecţia anonimatului am învăţat-o de multă vreme, cam de când m-am procopsit cu o femeie realmente nebună care îmi lăsa cam 30-40 de comentarii zilnic pe blog. aş fi putut scrie cu ele patologia scizofreniei şi ştiu cu certitudine că la momentul respectiv eram mulţi bântuiţi de acel personaj.
    semnalezi însă un aspect asupra căruia aş vrea să mă opresc: părerea personală. de ani buni de când sunt blogger constat iar şi iar aceeaşi problemă: românii au pierdut pe undeva ştiinţa şi pofta polemici. au uitat să aibă păreri pe care şi le asumă, le argumentează şi dacă cumva dau peste vreuna o iau drept atac la persoană. şi mi se pare o risipă de timp şi de energie.

    Apreciază

  11. „”poteca de dor,”” cum te cheama ???

    Apreciază

  12. succesulpe zice:

    Tot romanul e poet si se pricepe la fotbal si politica apoi toti cred ca anonimatul exista cu adevarat si ca traim intr-o lume libera 🙂

    Apreciază

  13. childagain zice:

    Și eu am avut parte cândva de câțiva anonimi care știau atât de bine de ce părerile mele sunt greșite, și ei sunt deștepți ! Și îmi spuneau cuvinte atât de mari (nu jignitoare, dar pline de simțirea adevărului lor propriu), de ar fi trebuit să îmi intre bine în capul ăsta sec de ce au ei dreptate ! 🙂
    Eu le-am mulțumit frumos pentru curajul de a-și prezenta opiniile sub acoperirea anonimatului (nu aveau nici măcar pseudonim, erau chiar Anonimi), și le-am explicat de ce părerile mele sunt așa cum sunt – deși, nu știu cât or fi înțeles ei. 🙂 Și le-am urat drum bun !

    Subiectul este interesant, pentru că e vorba, de fapt, de curaj și asumarea responsabilității. Dacă nici măcar în mediul virtual nu ai curajul să îți asumi părerile, atunci, cum oi fi tu în viața reală ? Poate or fi genul de oameni care bombăneau în barbă, dar pe față votau cu Hitler, ca să nu li se întâmple ceva.
    Bine pusă problema, Potecuțo, te pup !

    Apreciază

    • Uff, am găsit comentariul în spam, nu ştiu de ce 😦 Bine că l-am văzut…
      Ei, de genul ăsta am uitat. Cei care deşi nu vorbesc urât, încearcă să te facă să te simţi prost doar pentru că nu eşti de acord cu ei. Au un talent ieşit din comun. Şi eu m-am întrebat adesea cum sunt ei de fapt, cum interacţionează, dacă o fac, cu rude, prieteni, colegi… cum îşi susţin punctul de vedere „face to face”. Rămân la părerea că sunt „mieluşei” în viaţa reală şi nu au curajul sau argumentul la îndemână..
      Pup şi eu! O zi frumoasă!!!

      Apreciază

  14. Elena zice:

    De cele mai multe ori este bun ca te poate proteja de diverse primejdii!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s