De la masa ta cea mică ai compus o scrisorică

1Plicul de un alb imaculat găsit în cutia poştală m-a făcut să zâmbesc nostalic. Cât timp să fi trecut de când nu am mai primit scrisori? Emoţia care mă gâtuia m-a împiedicat să fiu raţională şi am lăsat calculele pe altă dată. Nu era trecut nimic în locul rezervat destinatarului şi asta m-a făcut să cred că îţi place misterul, te joci cu dilemele şi laşi fantasmele să mă atragă în hora lor ameţitoare. Dar am tresărit când m-am întrebat cum a ajuns plicul la mine? Ai venit personal şi l-ai lăsat acolo? Mi-e greu să cred asta, adică nu, nu că nu te-aş crede în stare de un asemenea gest dar refuz să cred că ai fost atât de aproape de mine şi nu mi-ai bătut în uşă. Dar stai… de unde ştiai unde locuiesc? Ah, uite, din caza emoţiilor nici nu mai gândesc logic… normal că ştiai, tu te descurci în orice situaţie. Dar dacă nu ai venit tu, cine a venit? I-ai dat poştaşului bănuţi şi indicaţii precise, nu-i aşa? Parcă am fi pe vremea cavalerilor pe care lumea îi crede, pe nedrept, pierduţi.
Am desfăcut plicul cu mâinile tremurânde şi priveam hârtia lucioasă ca pe ceva ireal. Tu chiar îmi vorbeai mie. Nu am înţeles nimic pentru că privirea mea a căzut în josul paginii unde era trecută o dată apropiată. Adică vrei să ne întâlnim? Credeam că tu nici nu ai habar de existenţa mea, cum aş putea face faţă invitaţiei? Am încercat să citesc rândurile tale atent aşezate în pagină dar gândurile mele erau prea risipte ca să pot înţelege ceva. Spuneai ceva de luna de pe cer pe care mi-o aşezi la picioare dar nu mai era nimic limpede în jur. În acea scurtă „nebunie”, nici nu am observat când o vecină s-a apropiat de mine şi a încercat să citească şi ea scrisorica mea. Îţi dai seama? Să se bage ea, fără ruşine, între noi? Am tras repede hârtia la piept şi am privit-o ameninţător. A dat din cap, a deschis cutia poştală şi a luat un plic asemănător cu al meu. A bolborosit ceva dar nu am înţeles decât „să mergeţi toţi în”, restul a fost mai mult un şuierat. Am încremenit. Nu puteam crede că şi vecinei mele i-ai scris. Cum poţi fi atât de crud?
Mi-am adunat toate gândurile şi am recitit foaia. M-am lămurit pe loc. Nu-mi promiteai luna de pe cer ci nu ştiu câţi kilometri de autostradă. Iar în josul paginii, unde credeam că ai scris locul întâlnirii misterioase, scria sec „votează-mă în 25 mai”. Şi s-a dus dracului „amorul”. 😀 😀 😀

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

42 de răspunsuri la De la masa ta cea mică ai compus o scrisorică

  1. vavaly zice:

    cat de tare :))). doar asa sa mai primim si noi scrisori de amor . hai ca m ai distrat.

    Apreciază

    • De asta le pretuim atat, numai prin campanii ne baga si pe noi in seama. Asa ca e si pacat sa nu le trimitem la loc de cinste : cosul de gunoi dupa ce facem din ele avioane. Sau barcute, dupa caz 😀

      Apreciază

  2. cafeauata zice:

    Mi-ar fi placut sa se termine altfel, adica asa cum se terminau scrisorile pe care cu atat drag le primeam acum 3… si de ani!
    Plicurile „alesilor” nici macar nu ma fac sa zambesc, ba imi povoaca o puternica senzatie de greata!

    Apreciază

  3. Mugur zice:

    Anul acesta nu am primit decât o felicitare de Paști, de la un președinte de partid, cunoscut de altfel și el și partidul, dar cam atât! Am zâmbit, caci au trecut patru, ba numai doi ani de când tot așa, am primit ceva în cutia de scrisori, altceva decât facturi.

    Apreciază

  4. GEGELUTZ zice:

    Hai, măi, eu chiar pusesem botu’!

    Apreciază

  5. july zice:

    Pffa, mi-ai stricat iluzia ! 😆

    Apreciază

    • Îmi pare rău, July! cine ştie, poate se va ţine de cuvânt şi face ce promite. Vise, taică, vise dar… să te împac cumva 😀 nici nu ştiu din partid face parte… unul din ele oricum 😀

      Apreciază

  6. Asta a fost bună! 🙂 Eu nici măcar o astfel de scrisoare n-am primit. Probabil că sunt o persona non grata pentru politicieni! 🙄

    Apreciază

  7. Ana zice:

    Io n-am cheie de la cutia de posta,da’ las’ ca-l intreb pe musiu daca n-a primit si el un ravas de amor d-asta! 😀

    Apreciază

  8. centrefold zice:

    postasa invidioasa pe tine si satula de numeroasele scrisori de amor pe care le tot primeai a decis sa te pedepseasca. A inlocuit invitatia misterioasa la o plimbare sub clar de luna, cu una la .. vot 😀

    Apreciază

    • hehehehe…. nu am mai primit scrisori din liceu. Nu erau nici alea de amor dar oricum era tare frumos, aşteptarea aia şi nerăbdarea cu care deschideam plicurile, dorinţa de a scrie cât mai multe, să nu uit ceva… eheeii, ce vremuri….

      Apreciază

  9. Annaisss zice:

    🙂 Dupa primele randuri am zis clar, e vreo campanie, ca doar am primit si eu. Apoi totusi ma gandeam ca poate altii inca mai fac gesturi frumoase in ideea de a aduce zambetul cuiva… dar, se pare ca mai nou aduc doar injuraturile vecinilor. Parca si vad o scrisoare scrisa cu mult drag si asezata in posta personal, aruncata direct la cosul de gunoi, fara sa se uite cineva in ea, crezand ca e tot un fluturas electoral…

    Apreciază

    • Cam aici ne-au adus dragii de ei, nici nu mai citim ce vor de la noi, de parcă ar ajuta la ceva… în perioada de campanie se adună maculatură, kilograme întregi de ….vorbe-n vânt 😀

      Apreciază

  10. Adelina Gabriela zice:

    Superb! 😀 😀 in ziua de astazi primim scrisori doar de la primarie, ba de campanie, ba felicitari de zilele onomastice 🙂

    Apreciază

  11. Bursucel zice:

    Genial! 😆
    Să cred că pe mine încă mă mai iubește Bunul de vreme ce n-am primit încă așa minune de scrisorică? E drept, mă simt un picuț scoasă din calculele electorale, dar promit să-mi revin în cel mai scurt timp posibil! 🙄

    Apreciază

  12. succesulpe zice:

    O iubire de……. bani 😆
    Ce ti-ai inchipuit? Tu ai uitat ca DRAGOSTEA TRECE PRIN STOMAC ??
    Si acum mai nou, prin conturi bancare 🙂

    Apreciază

  13. childagain zice:

    Măcar cu ocazia votului, oamenii își amintesc gesturi simple, ca a scrie o scrisoare ! 🙂 Deși, dacă ne gândim bine: hârtia și cerneala folosită, câți copaci plâng ? Oricum, să nu fim răutăcioși, poate că fiecare candidat are dreptul să se facă cunoscut. Unii nu or avea bani de televiziuni… și tocmai aceștia cred că sunt mai de încredere !
    Oricum, am început ziua cu un zâmbet, citindu-te ! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s