Vouă vă spuneau părinţii să nu înghiţiţi guma de mestecat că se lipeşte de stomac? 😀 Sau s-a întâmplat să o înghiţiţi şi un alt copil să facă ochii mari şi să spună că urmează în scurt timp să muriţi? Dar cu sâmburii de la diverse fructe din livada bunicii sau a vecinilor, că parcă alea erau mai zemoase? Ei bine, se pare că noi eram mici copii şi la figurat în cazul ăsta. Pentru că după ce am studiat un top al celor mai ciudate obiecte găsite în corpul unor indivizi, am răsuflat uşurată. Am ales doar câteva cazuri că multe erau deja „răsuflate”. Adică la sticle înfinte-n „background” nu am simţit nicio emoţie că alea sunt la ordinea zilei şi nu ştiu cum se face dar toţi spun că au căzut fix în sticlă, nici nu se pune problema de alte practici. Şi eu îi cred pe cuvânt că n-am fost acolo. Adică, vorba reporteraşilor deştepţi, nu sunt „martor ocular de la faţa locului”. Să „purcedem” deci :
1. 78 de tacâmuri. Nu, nu tacâmuri de pui. Fiind vorba despre un deţinut, mă gândesc că nu primeau furculiţe la fiecare masă şi omul şi-a făcut rezervă. Păi ori avem bune maniere ori nu mai suntem.
2. 300 de monede în stomacul unui bărbat britanic. Deşi lira stă destul de bine în raport cu leul nostru, chiar şi cu euro, tot ce se poate că bărbatul nu are deloc încredere în bănci aşa că şi-a depus economiile într-un loc mai sigur. Şi…. se spune că dacă găseşti o monedă pe jos ai noroc la fel cum tot noroc se numeşte şi călcatul într-un… 😳 Bărbatul nostru le-a combinat 😀 😀
3. Telefon mobil. Omul ăsta ori avea nevastă care-i controla mesajele, ori a înţeles greşit sloganul „împreună suntem mai puternici” şi s-a contopit cu obiectul pentru „the future’s bright”.
4. Bărbat, 50 de ani, cartof în partea dorsală. Ca şi în cazul cu sticla, nimic spectaculos. A spus că a căzut de pe o scară direct în lada cu cartofi. Previzibil. Totuşi el e mai special decât cei cu sticlele pentru că a reinventat zicala cu morcovul. 😉
Acestea fiind spuse, vă reamintesc de concursul nostru şi vă rog, dacă vă doriţi cartea, să îmi spuneţi până mâine ce v-am rugat. Mâine ne punem pe votat şi nu vă dau nici găleţi nici brichete ci doar o să vă rog frumos, frumos, frumos, să votaţi pe cine vreţi voi. Dar asta mâine. 😉
Asta cu guma de mestecat am auzit-o cu toții în copilărie. Era o scuza foarte buna pentru ca mama sa nu-mi cumpere ca nah, dacă o înghiteam si-i murea odorul? 😆
ApreciazăApreciază
Acum sincer, erau bune tare gumele din copilăria noastră, era şi păcat să le aruncăm 😀
am auzit şi eu scuza asta dar cred că era cât se poate de plauzibil, eu chiar le înghiţeam 😳
ApreciazăApreciază
Sigur ca da, cred ca m-am si speriat de cateva ori dupa ce am inghitit gumele de mestecat („Gumela” romaneasca, mai erau tigaretele chinezesti (nu le mai stiu numele) si mai tarziu guma Turbo cu surprize, de la tigani, care din ce spuneau legendele, le procurau de la TIR-istii turci care tranzitau tarisoara asta. erau mici intreprinzatori cum ar veni, inca de atunci). Dar sa revin. In afara de cele doua „amenintari” cu guma mai era si sperietoarea cu cojile de seminte de floarea-soarelui care, odata inghitite, iti provocau apendicita in scurt timp… cica. Si desi ne stresau oarecum ideile astea, continuam toti sa inghitim (in agitatia jocului, cred) si gume, si samburi, fara sa patim nimic de fapt. Uite asa se spulbera miturile 🙂 …
Referitor la cei care „cad” in obiecte si ele le intra in orificiul dorsal, nu inteleg cum de toti sunt cu hainele lepadate de pe ei, ca sa zic asa, atunci cand patesc … accidentul. Adica n-ar fi logic sa fie o haina (chiloti + pantaloni, sau macar una din astea) intre ei si obiect (sticla, facalet, cartof, etc), care sa ii protejeze ? Pai nu ? 😀
ApreciazăApreciază
Vaiii, Mirela, ţigaretele alea erau de vis. Ori aveam noi puţine opţiuni, ori chiar aveau o aromă specială dar era o plăcere să mesteci aşa ceva. Despre seminţe şi noi ne speriam unii pe alţii prin faţa blocului. Ba mai şi auzeam poveşti despre cum le spală ţiganii… dar erau tare bune mestecate cu tot cu coajă, alea mai sărate în special…
Hehehe, bună precizarea… se pare că e ceva cu gravitaţia, nu ştiu. Numai dacă eşti dezbrăcat poţi avea un asemenea accident, altfel se inversează polii şi nu mai cazi în obiectele cu pricina 😀 😀 😀
ApreciazăApreciază
Da, o fi o noua lege a fizicii, noroc cu oamenii astia 😀
ApreciazăApreciază
Am uitat sa spun ca da, aveam noi putine optiuni si ne bucuram de orice… in plus, alea erau bubble-gum, mai tii minte ce baloane uriase ieseau si cum pocneau ele, de crapau de invidie ceilalti ? 😀 Ehe, vremuri…. 🙂
ApreciazăApreciază
Dar şi cum arătam după câteva baloane sparte pe faţă şi apoi joacă în nisip….
ApreciazăApreciază
daaa :))…. şi unii mai făceau şi răutăţi, şi anume faza cu ciunga-n păr. Obicei rău care, fireşte, înţeleg că s-a transmis până în zilele noastre, cum altfel ? 😀
ApreciazăApreciază
Păi obiceiurile proaste circulă cel mai bine.
ApreciazăApreciază
Eu înghit în fiecare an zeci de sâmburi de măslină, dar nu știu ce se-ntâmplă că dispar! Spre deosebire de cei de cireșe, care-s mai ai dracului! 🙄
ApreciazăApreciază
Ăia sunt buni, Petru, fac bine. Nu ştiu ecaxt la ce dar la ceva fac… 😉
ApreciazăApreciază
Samburii de maslina sunt buni pentru tranzit, dar cred ca merg inghititi pur si simplu fara sa ti se recomande, ca-s si ei cu ulei in ei, adica e sanatos. Fibre, pana la urma, care nu fac decat bine. 😉
ApreciazăApreciază
Bizar, într-adevăr 😀 Eu înghiţaem gume frecvent în şcoală şi în liceu când intra câte un prof în clasă, deşi eu credeam că e încă pauză, sâmburi mai înghit şi acum 😀 Şi odată era să mă înec cu o monedă 😀
ApreciazăApreciază
Ohh, da! Eu nu suportam gumele lipite prin bănci, pe sub bănci şi peste tot aşa că şi eu le înghiţeam la nevoie. M-am lăsat de sportul ăsta că mestec gumă de două ori pe an acum. Am scăpat de indigestii 😀
Aoleuuu, da cu moneda ce-ai avut? 🙄
ApreciazăApreciază
Curiozitate voiam să văd ce gust are metalul :))
ApreciazăApreciază
Şi ţi-a plăcut??
ApreciazăApreciază
Nuuu :))
ApreciazăApreciază
ar fi amuzant daca nu ar fi bizar…
ApreciazăApreciază
Aşa e… Şi am ocolit cazurile alea grele… Doamne fereşte!!
ApreciazăApreciază
ce gusturi domnule… ce gusturi… de tacamuri, bani si alte alea…
eu prefer sa mananc unc artof copt… nu sa cad in el…
deh… asta e… is atipic…. asa se pare…
ApreciazăApreciază
Suntem din alt film dacă mâncăm chestii digerabile… Despre căzături ce să mai zic? E şi asta o artă că una e cazi pe gheaţă şi alta e să pici direct în cartofi, sticle, borcane… nu oricine poate 😀
ApreciazăApreciază
Dacă vreau să îmi termin (sau să îmi încep) săptămâna cu o porție bună de râs, trebuie să trec puțin pe la tine ! 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur că e aşa! Numai să nu nimereşti la postări din alea.. din alt registru că atunci se schimbă situaţia
ApreciazăApreciază
Si uite asa imi dau seama ca ce am fost mintita in copilarie, mint si eu acum la fel copilul. Diferenta este ca eu credeam, el se uita mirat la mine si ma intreaba ,,pai cum sa fac apendicita”? si isi vede de treaba, iar eu ma agit toata. Cand eram mica, nu stiu cum, v-as spune dar chiar nu imi amintesc, mi-a intrat un bob de porumb pe una din narile nasului. Cred ca am stat 3-4 zile cu el si nu am spus nimic la ai mei, cand in sfarsit a iesit m-am simtit o norocoasa, tare imi era frica ca mor si nu stie nimeni de ce:).
ApreciazăApreciază
Nu eşti singura, mulţi prieteni mi-au spus că au păţit asta cu boabe de porumb. Sau cu bombonele… nu ştiu ce făceaţi voi cu nasul în ele că eu nu am încercat 😀
Despre copilul tău… sunt mai deştepţi ca noi, eu aşa zic, mai informaţi puţin, nu mai „pun botul” aşa uşor 😀
ApreciazăApreciază
Puteam sa jur ca sunt singura care probabil a incercat sa miroase boabele. :))
ApreciazăApreciază