Nu ştiu ce leac mă poate vindeca
De-amarul ce îl port de-un timp cu mine
Un vraci bătrân mi-a spus că şansa mea
Ar fi parfumul drumului spre tine
Nu ştiu să mint iar teatrul mi-e străin
Dar ca să te conving cât mi-e de rău
Tot actul II dintr-un poem latin
L-aş învăţa acum de dragul tău
Şi-ntre expresiile mult prea complicate
Din care n-aş pricepe, sigur, nicio iotă
Aş strecura cu amabilitate
Un salt mortal şi-aş aştepta o notă
Iar în secunda decăderii mele,
Cu-o ultimă fărâmă de speranţă
Voi scutura din palme praf de stele
Şi îţi voi modela din el o altă viaţă
Căci asta-n care azi îţi legeni paşii
Şi te-amăgeşti uitându-mă pe mine
Ne-ntrecem într-un joc stupid ca laşii
Şi mă răneşti salvându-mă de tine….
Poteci de dor 
Dac-ai sti, Potecuta draga, ce bine m-ai nimerit cu poezia ta! Eu nu prea „gust” poeziile, sunt o fire mai prozaica 😦 dar de data asta am „gustat” din plin din versurile tale, am citit poezia de 3 ori…Ce mi se intampla oare? Oi fi bolnavioara? 🙂
Ai de gand sa ma convertesti la lirism? Bine, cum vrei tu, ma las pe mana ta. O zi minunata iti doresc!
ApreciazăApreciază
Dacă-ai şti cât mă bucur că ţi-a plăcut!
Tu lucrezi şi azi de eşti aşa matinală? Dacă da, hai să te convertesc la o cafea că deja prea ne spetim pentru popor 😀
Mulţumesc mult! 😉
ApreciazăApreciază
Nu muncesc azi dar tot m-am trezit la 6, asa, de control. 😀 Uite, chiar acum ma duc sa-mi pun a doua cafea. Cum e vremea la tine? La mine e senin, desi rautaciosii astia de la meteo ne tot ameninta cu ploi si tunete.Soare in suflet si pe cer!
ApreciazăApreciază
Senin e şi aici deocamdată. Dar eu cred în ăia de la meteo aşa că aştept „vijulia” 😀
Şi la tine să fie cald şi bine! 😉
ApreciazăApreciază
Mereu mi-a plăcut praful de stele! E singurul care nu-mi provoacă alergie. 🙂
ApreciazăApreciază
E inofensiv praful ăsta. Merită atenţie 😀
ApreciazăApreciază
Clap, clap, clap…. ropot de aplauze si strig ,,bis, bis…,,, …
Mai vreau asemenea ,,salturi printre rime,,!
Minunate versuri, MINUNATE!
ApreciazăApreciază
😀 😀 Am auzit aplauzele şi am alergat să îţi mulţumesc!!!
Aş mai vrea şi eu inspiraţie… aştept 😉
Mulţumesc încă o dată, mă bucur că îţi plac!
ApreciazăApreciază
De la cine astepti, draga mea, inspiratie?
O simt curgand rauri, rauri in sufletul tau… iar eu sunt insetata de apele vii ce se revarsa 🙂
… ca imi plac… LE ADOR, draga mea!
ApreciazăApreciază
Eşti o drăguţă, ţi-am mai zis. La mine nu e aşa uşor cu versurile ca în cazul tău dar mă străduiesc…
ApreciazăApreciază
Stii cum se spune: ,,decat mult si (semi)prost, mai bine putin si de calitate,,
Am pus paranteza ca sa nu par modesta, ci, oarecum, realista 😉
ApreciazăApreciază
E perfect! Cling! 🙂
ApreciazăApreciază
Pupici! 😉
ApreciazăApreciază
Vraciul are dreptate . Zi buna potecilor de dor !
ApreciazăApreciază
Nu-l contest 😀
Seară liniştită, July! Şi Duminică frumoasă!
ApreciazăApreciază
MA repet, tu esti si poeta:P
ApreciazăApreciază
Of, of! 😀
Mulţumesc mult, Raluca!
ApreciazăApreciază
compozitia ta e nascuta din dor si durere .asa-i ??? aceste sentimente pot creiona, atat de adanc ,si atat de mandru….vorbe cu rime !!! daca asta simti ,adica ceea ce scri…..esti de pret pentru muritori dar…tu vrei sa fi pretuita de un „‘OM””….!! asteapta-l , va veni in viata ta si va ramane poate ….daca scri asa …il meriti…si atunci o sa scri de fericire…!!
multumesc pentru ca scri frumos si din inima…dar pe mine viata m-a invatat ceva de mare pret !!
te invat si eu pe tine –„” carpe diem „”!!
ApreciazăApreciază
Nu e durere, nu ştiu ce a dus la „naşterea” acestor rime, pur şi simplu … a fost ceva de moment, aş spune.
Eu trebuie să vă mulţumesc din suflet pentru toate aceste cuvinte frumoase! Preţuită sunt, cel puţin aşa simt. Dar când primesc şi astfel de cuvinte, se întregeşte. O zi frumoasă!
ApreciazăApreciază