Portret neterminat

imagesBătrânul pictor a obosit în timp ce-ţi contura surâsul şi a abondonat culorile într-un colţ de odaie unde lumina îmbrăţişează, în umbre dulci, singurătatea. Şi-a sprijinit capul pe sfârşitul de zi, s-a învelit cu începutul de noapte şi a adormit într-un suspin prelung. Mi-am rugat paşii să-şi şoptească venirea ca să nu-i tulbure visarea şi m-am aşezat în faţa pânzei care parcă-ţi legăna, în nuanţe calde, trăsăturile. Dacă nu mi-ar fi fost teamă că mă va goni, l-aş fi trezit pe pictor să-l întreb de ce nu a pus culoare şi gândurilor care se ascund în spatele cutelor fine.

Privindu-ţi fruntea, puteam doar bănui la ce visezi dar nu era de-ajuns. Aş fi vrut să culeg de pe şevaletul primăverilor trecute câteva petale din care să-ţi desenez vise împlinite dar cu mâna tremurând de mirare, aş fi ieşit din contur.
În ochiul tău drept se pierdeau într-o îmbrăţişare târzie doi fluturi cu aripile născute din senin iar pleoapa stângă ascundea foşnet parfumat de păduri. Pe buza de jos se odihnea un sărut şoptit iar cea de sus ascundea două picături de verde crud ce se jucau de-a nemurirea în miros de liliac stingher.
Dacă privirea ta ar fi o melodie, aş putea învăţa să mângâi clapele vechiului pian, să te recompun dintr-o respiraţie, te-aş fredona lumii în acorduri line şi te-aş scrie pe portativ între si bemol şi fa diez, pentru o armonie perfectă.
Zorii zilei au trezit pictorul care mergea apăsat ca şi cum ar fi purtat întreg universul pe umerii lui apecaţi. L-am rugat să termine portretul, să traseze mai bine liniile astfel încât să pară că lumina din ochii tăi caută neînţelesul din ai mei. Bătrânul a luat pânza fără să-mi răspundă şi a întors-o cu faţa spre geamul mic prin care razele de soare încercau să-şi facă loc în mica lui odaie.
Dacă ne-am fi întâlnit privirile, aş fi putut să te iubesc până la capăt de infinit.
Dar pictorul te-a întors spre soare…….

P.S. Acest text este o ficţiune şi trebuie tratat ca atare!

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Portret neterminat

  1. Superb! Ficțiune de-a dreptul! 🙂

    Apreciază

  2. Dacă pictorul te-ar fi văzut sau măcar ți-ar fi bănuit prezența, ar fi întors pânza către tine și te-ar fi ascultat. Dar tu ai plutit ușor și fără să dai vreun semn…

    Apreciază

  3. Mugur zice:

    Dacă te strecurai și tu, în vârful picioarelor, către soare, v-ați fi întâlnit privirile, ba chiar și sufletele!
    Iar dacă ai fi privit în ochii pictorului, …
    A rămas doar un gând ascuns sub pleoape, pus la păstrare doar pentru tine!
    Superbă îmbrățișare de cuvinte, la sânul gândului tău!

    Apreciază

  4. july zice:

    O melodie este iubirea mea, si daca ar fi un tablou, te-as ruga sa fii pictorul . (emoticoncufloare )

    Apreciază

  5. As fi vrut sa pot scrie mai multe…dar daca iti spun ca am plans cand am citit, vei intelege tot! 🙂

    Apreciază

  6. Bursucel zice:

    Uite, recunosc – am citit ficțiunea asta ieri – târziu în noapte. Cuvintele au refuzat să curgă și doar au clătinat ușor-admirativ.
    Azi s-au contopit doar intr-un Îmi place mult, mult de tot! … 🙂

    Apreciază

  7. Pingback: Un blogger pe zi: Poteci de dor - eBloguri.ro

  8. rocsy neagu zice:

    Aș vrea să-ți conturez emoțiile pe care mi le-au trezit textul tău, dar mi-e teamă că aș fi un pictor eșuat. De vis, doar atât pot să spun.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s