Ai vrea să pleci
dar ţi-este teamă,
Să taci ai vrea
dar ţi-e prea dor
Să-mi spui, nu poţi
căci în cuvinte
iluziile noastre mor.
Să plângi nu-i drept,
al meu e plânsul
Să strigi la mine
e-n zadar.
Ca să-nţelegi
ascunsa taină,
alungă nemilosul “dar”.
Să vii nu poţi,
să uiţi nu vrei
Calci pe-amintiri
cu paşii grei.
Să plec nu pot,
pierdut-am trenul
ce-n zări albastre m-ar fi dus
Rămas-am eu, visul şi gândul
şi ne-ndreptăm către apus.
Să zbor nu ştiu,
mi-e frânt avântul,
aripa n-are drum în sus
Să strig?
Aievea….
Adie vântul
şi-mi spulberă suspinul dus
Ţi-e cald?
Ţi-e alb?
Îţi este bine?
Mai porţi pe umeri praf de dor?
Mai ai lumina în privire?
Mai legeni vise care mor?
Zâmbeşti în dimineţi senine?
Cine te-ascultă când oftezi?
Şi-n serile cu mii de stele,
Cui i te rogi, în ce mai crezi?
Să plec
Nu pot
Să plângi
Nu ştii
Să spun
Nu vreau
Să uiţi
Nu poţi
Poate vrei,
Poate stiu
Poate vii
Poate plec
Poate crezi
Poate azi
Poate eu
Poate ieri
Poate tu
Poate nu….
Poteci de dor 
Foarte frumos !
ApreciazăApreciază
Multumesc mult!
ApreciazăApreciază
Si iata cum si un indiferent a fost scos din ale lui. Ai vazut ce forta au cuvintele bine potrivite ? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😉
ApreciazăApreciază
Splendid! Emoționant! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumeeesc, Fee!
ApreciazăApreciază
Sensul e în fiece literă de-ar fi să o despicăm precum un piept bătrân…iar destinatarul, sper să ajungă rândurile la el. La mine au ajuns…și a fost frumos, deși dureros.
ApreciazăApreciază
Întotdeauana ai cuvintele frumoase la tine şi îţi mulţumesc din suflet, draga mea!
Dacă au ajuns la tine rândurile mele înseamnă că e deja un destinatar 😉
ApreciazăApreciază
Mă regăsesc în cuvintele tale. Săru’!
ApreciazăApreciază
E de bine, da? 🙄
Mulţumesc! Să ai o zi frumoasă, fără evenimente cu vecini 😀
ApreciazăApreciază
De bine, de bine. Mersi, asemenea!
ApreciazăApreciază
Minunat !
Te pup ! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Eda! Mă bucur că îţi place.
😉
ApreciazăApreciază
..ai scris bine…mi-a plăcut!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Poate da?
ApreciazăApreciază
Poate… 😀
ApreciazăApreciază
Superb!!! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază
Sa nu mai spui ca tu nu scrii poezii. Este CEA MAI FRUMOASA!!!
ApreciazăApreciază
Mă bucur mult că îţi place. Tot am tendinţa de a mă compara cu alţii. Mulţi alţii care scriu versuri absolut minunate. Şi atunci eu… 😳
Mulţumesc, draga mea!
ApreciazăApreciază
Sa te compari?Tocmai tu sai uitat ca suntem unici pe lume?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Parcă mi-e rușine să și citesc, atâta este de frumos!
Iar ceea ce stă în spatele acestor versuri, nu cred să aibă asemănare!
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Eu mă ruşinez acum, Mugur! Îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Încep să fiu invidios! Păi numai cu Bursucel bei cafea? Bună!? 😉
ApreciazăApreciază
La ce program diferit avem, tare mi-e teamă că nu o prind prea curând la cafea.
ApreciazăApreciază
Ai văzut cum și-a făcut apariția și Bursucelul? Ca totdeauna, la orele mici ale nopții, că ea nu prea are somn, se pare! 🙂
ApreciazăApreciază
Mugur, tu invidios?! 😯
ApreciazăApreciază
Invidia face și ea parte din păcatele omenești, iar eu om mi-s!
Și cum să nu-mi doresc o cafea băută între prieteni? 😉
ApreciazăApreciază
Fie, Potecuță… fie fără destinatar! Dar tai fără sens ăla, așa să știi! 😉
ApreciazăApreciază
Bine, Bursucel, facem cum spui tu. Mie aşa mi s-a părut la „primă vedere” 😀
Mulţumiri şi o cafea bună!
ApreciazăApreciază
Ufff, tare bine mi-ar mai prinde o cafea bună și-o porție de râs pe cinste! Mai aștept un pic, poate-poate s-o-ndura Bunul, că prea-mi lasă cu țârâita vreme pentru chestii faine.
ApreciazăApreciază
Bunul ți-ar mai da el câte ceva timp, dar nu ți-l bagă și în traistă!
Muncește cu spor
Și nu-ți va mai fi dor
De cafea bine făcută
Și cu prietenii băută!
ApreciazăApreciază
Lasă, Bursucel… vine ea şi vremea aia! 😉
ApreciazăApreciază
Îi fi vrut tu să ne convingi că n-are sens ce-ai scris, da’ noi tot l-am găsit! 🙂
ApreciazăApreciază
Aşa mi-a părut mie, Petru, nu am vrut să conving de nimic. Îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază
Superb!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Făra destinatar… făra sens…
Dar minunat… si… asa de bine se potriveste…
ApreciazăApreciază
Asta e bine, parcă începe să-mi placă şi mie 😀
Mulţumesc mult!!
ApreciazăApreciază
In poezia asta simt notele, melodia, simt ca e de fapt cantata sau soptita.
Multumiri trebuie sa iti aducem noi pentru ca ne dai voie sa ne infruptam cu roadele darului tau.
O zi cat se poate de buna tuturor… 🙂
ApreciazăApreciază
E o bucurie pentru mine să împart cu voi gânduri sau trăiri. Mă bucur de fiecare vizită!
Îţi mulţumesc! O zi frumoasă şi ţie!
ApreciazăApreciază
Reblogged this
ApreciazăApreciază
Uau. Cineva care scrie asa ceva din propriile simtiri nu poate fi decat o fiinta deosebita si vesnic indragostita. De oameni, de frumos, de partener. Felicitari!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc din suflet şi bun venit pe potecuţele mele!
ApreciazăApreciază
Plăcerea este de partea mea, „potecuță”. O să te urmăresc cu atenție, o meriți cu prisosință.
ApreciazăApreciază
Te aştept cu drag de fiecare dată!
ApreciazăApreciază
Balet de gînduri triste
În seri ploioase, reci
Şi lacrimi în batiste
Găsit-am pe poteci. 🙂
ApreciazăApreciază
Da? Uff, am şi căldură, potecile-s primitoare de felul lor 😀
ApreciazăApreciază
Or fi ţevile de la calorifer înfundate, pe unde am trecut eu. Don’t mind me, that’s just my luck. 😛
ApreciazăApreciază
sper să dai şi peste zâmbete, altfel m-aş simţi ca o gazdă zgârcită 😳
ApreciazăApreciază
Poate, într-o zi…
Doar timp să am de a umbla,
ori mai degrabă timpul să mă rabde
în ciudăţenia mea.
De mine griji nu ai a-ţi face,
Fii pe pace! 🙂
ApreciazăApreciază
Fără destinatar…poate, fără sens, însă, nu!
Eu, una, am găsit sensuri… 🙂
ApreciazăApreciază
Şi Bursucel mi-a spus să şterg fără sens. Nu am ascultat-o 😳
ApreciazăApreciază
nuuu, nu șterge!
Eu ziceam că pentru mine are sens! 😉
ApreciazăApreciază
Mulţumesc! 😉
ApreciazăApreciază
Poate-i fără destinatar, dar e cu mult sens. Profunde gânduri.
ApreciazăApreciază
Destinatarul e ascuns între „sensuri” 😉
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Foarte emotionant si profund . Cateva cuvinte plazmuite din sufelt pe cerul sperantei stralucesc ca stelele si totul are sens pentru cine are minte sa inteleaga . Acest mister cu destinatarul a disparut dupa ce am zburat cu gandul printre versuri si am descoperit ca eu insumi am fost un destinatar care a inteles cu uimire ca poezia i se adreseaza intr-o scurgere ingrijita si melodioasa de idei . Foarte frumos , ai mult talent 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur mult că te-ai regăsit printre rânduri, asta e cel mai important!
Mulţumesc, Alexandra! Ţi-am mai spus, ai un suflet frumos, să ai grijă de el, da? 😉
ApreciazăApreciază
O sa am … Si multumesc pentru complimente ( ca de obicei , imi dia aripi )
ApreciazăApreciază
Toti ne regasim printre randuri, mai intens daca tocmai e „in desfasurare” vreo situatie, sau doar legat de amintiri care persista. Suntem toti la fel, doar ca unii simuleaza sau disimuleaza mai bine prin viata. Iar altii nu.
ApreciazăApreciază
Aşa e, Mirela! Nu regăsim dacă vrem asta…
ApreciazăApreciază
frumos şi cu ritm scris pe a ta pagină virtuală. ( am vrut să scriu pe a ta pagină de hârtie , se parea că nu avea nici un sens ) 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc tare mult! Aş fi înţeles eu, oricum 😀
O seară frumoasă!
ApreciazăApreciază
Foarte frumoasa! …Direct la inima s-a pus 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur mult! Din inimă pentru… inimă a fost scrisă 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunată! Îți doresc să fii cât mai des vizitată de Poezie!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumec mult!
Îmi doresc şi eu asta!
ApreciazăApreciază
❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce sensibilitate….
Mie aici mi place rau…
”…Ţi-e cald?
Ţi-e alb?
Îţi este bine?
Mai porţi pe umeri praf de dor?
Mai ai lumina în privire?
Mai legeni vise care mor?…”
Cat de frumos.. Multumesc ca ai impartit (si cu mine…) 🙂
ApreciazăApreciază
Ina, mulţumesc mult că păşeşti pe potecuţe, în trecut! Mă bucură să văd că eşti aici!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Incerc sa ma ratacesc, nitel. Gasesc eu drumu’ napoi. 🙂
ApreciazăApreciază
Îmi face bine „rătăcirea” ta pe aici! 😉
ApreciazăApreciază
Parafrazind pe cineva, ”mai trec din cind in cand, sa ma incarc”. E placut, deci mie imi face mai bine. 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciază
Minunat, Potecuță!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc din suflet, Vero!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Balerina | Cosmisian's Blog - Gânduri Neinfinite
Superb! O frumusete!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Ana! Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Versuri scrise la repezeală…
Sunt copil ce vrea să plângă,
Renunțarea mi-e oleacă-nfrântă.
Trupul meu e-o răcitură,
Și milă nu găsesc în tură.
Să vin pot dar nu știu cum:
Încă nu mă-nchin la scrum,
Zâmbetul se mai înalță pe-al meu chip,
Fără pic de gând să stric castele de nisip,
Și răbdare eu am și-o pun în avizier.
Iluziile de-ar muri și noi ne-am regăsi
Totul ar fi mai mult decât un ieri ce se sfârșii,
Îți mulțumesc pentru-accentul ardelenesc,
Și pentru sufletul ce mi-l ocrotești firesc,
Poate n-am înțeles o iotă dar cred că este omenesc,
Să nu-ți pierzi sufletul și cuvântul, ele mă fac să zâmbesc.
Blestemul ultimei clipe salvatoare ce se repetă,
Mă face să continui să trăiesc, cu gând la tine suflet de poetă.
Numai bine!
ApreciazăApreciază
Sunt foarte, foarte frumoase! Îți mulțumesc și te felicit!
ApreciazăApreciat de 1 persoană