Vis printre petale

Pe câmp cu flori îmi plimb astăzi visarea şi-mi las gândul să se îmbete de frumos. Sufletul şi-a făcut frac din petalele macilor sângerii şi fredonează un refren de demult. Zâmbesc privindu-i stângăcia, a invitat o cicoare la vals dar el, bietul, nu prea ştie paşii. Se amuză amândoi şi câmpul întreg răsună de glasuri cristaline. Îmi întind braţele ce vor să alinte cuprinsul şi ţes, din poveşti, aripi de dor. Ochii îi plec şi îi prefac în sălcii ce-i plâng pe cei ce s-au mutat în gând….. iar buzele-mi şoptesc o rugăciune :

„Plâpând ghiocelul
ieşind din zăpadă
Striga: „Tatăl nostru”
Ca lumea să-l vadă.
„Care eşti în ceruri”,
Şopti floarea-soare
Şi-un val de lumină
căzu pe răzoare.
Smerit busuiocul
Când vântul îl mână
Şi-i scutură roua
„Sfinţească-se”-ngână.
Când „numele-Ţi” spune
Trist ochiul-de-bou
Nu ştiu de-a fost şoaptă
Sau numai ecou.
Albastră ca cerul
O nu-mă-uita
Spune: „Împărăţia
să fie a Ta”.
„Şi facă-se voia”
Suspină o camee
Calcată-n picioare
Pe albă alee.
Când nuferii-n lacuri
Văd stele că sunt,
Şoptesc: „Cum e-n ceruri
Aşa pe pământ.”
Şi grâul, când moara
Vuieşte într-una
A zis: „Pâinea noastră
Cea de totdeauna”.
Iar nalba şi gura-
de-leu, amandouă,
la fel, rugătoare,
Răspund: „Dă-ne-o nouă!”
Cu gândul la fluturi
Stau rozele-n glastre
Şi spun: „Iartă nouă
Greşalele noastre”.
„Precum noi iertăm
Greşiţii”, încet,
Răspunde garoafa
Uscată-n buchet.
Şi crinii, podoaba
Fecioarei cinstite,
Şoptesc: „Nu ne duce
pe noi în ispite”.
Iar spinii, ce-odată
Mărturii-i purtară
„Şi ne izbăveşte
de rele” – oftară.
Şi vântul porneşte
Ecoul Divin,
Cu freamăt pădurea
Răspunde: „Amin!”.

Mi-e dor de câmpurile aurii şi încep să cânt….
http://www.trilulilu.ro/video-muzica/tudor-gheorghe-florile-graului
Nu am găsit-o pe youtube, din păcate va trebui să accesaţi linkul dacă vreţi să o ascultaţi. Eu zic că merită