Căutând răspunsuri…

Ce e jocul?, m-a întrebat fetiţa cu păr bălai în timp ce-şi strângea la piept păpuşa cu rochiţă dantelată.
Jocul e bucurie, i-am spus. Ce înseamnă bucurie?, a continuat ea. Bucuria e ceea ce-ţi face inima să tresalte. Ce e inima?, m-a întrebat din nou. I-am pus mânuţa ei în dreptul inimii. Simţi? Acolo e inima ta, ai alergat şi acum bate mai tare. Toţi oamenii au inimă? Da, fiecare om are o inimă, fără inimă nu am putea trăi. Şi atunci de ce există oameni răi? Nu am ştiut să-i răspund…

Ce e floarea? Se întreba adolescenta în timp ce se admira în oglindă? Floarea e un dar al naturii pentru cei care ştiu să admire. Florile simt? Da, cu siguranţă simt şi florile…
Şi atunci de ce nu se feresc de ochii care nu pot vedea frumosul?

Ce e iubirea, m-a întrebat tânăra îmbujorată. Iubirea… iubirea… nu are definiţie. Iubirea e ceea ce simţi acum, e ceea ce ţi-a desenat bujorii în obraji. Mi-a zâmbit şi a scos din buzunar un bileţel, am lăsat-o să îl mai citească o dată şi încă o dată… părea că vrea să vadă dincolo de cuvinte. M-am îndepărtat… Ne-am întâlnit din nou, după o perioadă…. Tot iubirea e şi cea care mi-a adus lacrimi în ochi ? Am strâns-o la piept şi a înţeles singură…..

Ce e durerea?, m-a întrebat dintr-o privire femeia cu chipul răvăşit? E ceea ce seacă sufletul… mi-a strigat înainte să apuc să formulez un răspuns.

Ce e surâsul?, am întrebat-o pe bătrânica din parc ce-şi privea nepoţii alergând? M-a luat de mână şi mi-a spus “surâd doar cei care se ştiu juca după ce au înţeles ce e iubirea şi au învins durerea ce le-a secat sufletul….”