Potecuţa are, din nou, nelămuriri. Am mai scris despre bloguri, despre felul în care văd eu blogurile dar de data asta aş vrea să expun, punctual, câteva aspecte care mă fac să ridic din umeri. Sau să „dau din cap profund dezamăgită”, cum spune un vers scris de Păunescu. Vă rog să îmi explicaţi dacă vreţi, dacă aveţi chef, dacă aveţi timp, ce mecanisme ne determină să fim atât de înverşunaţi când vine vorba de bloguri vecine? De ce lăsăm şi aici invidia pe „capra vecinului” să ne tulbure condeiul? Am început cu asta pentru că aspectul ăsta îmi e total străin şi oricât am încercat, nu am reuşit să pricep. De unde atâta ură, de ce atâtea frustrări? Chiar atât de mult ne-a urâţit viaţa asta încât ne-a secat şi sufletul şi nu ne mai putem bucura de cuvânt fără să ne lăsăm conduşi de spaima lui „şi dacă?…”, fără să ne lăsăm ghidaţi de bănuieli, de acuze nefondate şi de pumnul de noroi ţinut strategic la spate? Eu credeam şi cred, în ciuda tuturor exemplelor, că pentru unii nu e aşa, că blogul e un spaţiu în care putem fi „noi” aşa cum suntem, fără îngrădiri, fără teama de a fi priviţi ciudat. Pentru mulţi, tocmai acest „anonimat” ajută. Ne ajută să ne dezgolim sufletul dacă vreţi. Asta nu înseamnă că dacă nu semnăm cu nume şi prenume articolele, ne ascundem în spatele cuvintelor, la fel cum nu înseamnă că cei care au o identitate, sunt pe blog altfel decât sunt ei. De fapt pentru mine asta nu contează deloc.
Când citim un text bun, despre politică, despre natură sau despre o experienţă pe care cel care scrie a trăit-o, e obligatoriu să ştim ce haine poartă autorul? Ah, da… când „X”, care se ascunde în spatele unui pseudonim neutru de exemplu, scrie că „toate femeile sunt….”, aş vrea să ştiu din partea cărui gen vin aceste judecăţi de valoare. Dar dacă din articol nu reiese nimic din toate astea, dacă e o poezie, o părere despre ceva anume, o declaraţie de dragoste, de ce aş face mare caz din faptul că persoana respectivă nu are număr de telefon la contacte? Dar, ce tot vorbesc eu aici… eu nici nu am existat dacă mă gândesc bine. Oare acum sunt sau e doar o iluzie? Poate sunt o „infractoare” care nu vrea decât să adune trafic, la asta nu v-aţi gândit, sâc, sâc! 😉
În viaţa de zi cu zi, suntem adesea puşi în situaţia de a fi politicoşi cu oameni care nu ne sunt tocmai pe plac. La serviciu, cu vecinii, cu doamna din spatele unui ghişeu, etc. Le zâmbim, vorbim frumos şi, odată ce le-am întors spatele, e dreptul nostru să avem păreri personale sau, după caz, să ne oprim lângă un gard şi să le judecăm alegerile în viaţă. Dacă o colegă ne „stă în gât” şi locul nostru e în pericol din cauza ei, avem, măcar, o scuză să o discredităm în faţa celorlalţi. Dar în cazul blogurilor? De ce aducem frustrările străzii după noi? De ce ne place să intrăm cu bocancii între cuvintele celor care scriu? Ne place un blog, intrăm, citim, comentăm sau nu şi aşteptăm următoarea postare. Nu ne place, nu îl mai citim. Unde e nenorocirea? Dacă un blog are sute de cititori şi comentarii, de ce ne-ar încurca asta? Brusc, viaţa noastră îşi pierde sensul? Dacă dispare blogul ăla înseamnă că noi vom scrie mai frumos şi toată lumea va face plecăciuni în faţa noastră? Cu siguranţă nu! Ca să exemplific ce vreau să spun, ultima dată când am intrat eu pe Zelist (a fost demult 😀 ), Chirilă era pe primul loc. Are o grămadă de cititori, poate şi voi sunteţi printre ei. Dacă eu vă „şoptesc” că el nu e ce pare a fi, că câr, că mâr (a nu se înţelege că aş avea ceva cu omul, din contră, mie chiar îmi place) renunţaţi să-l mai citiţi? Să zicem că unii vor spune da. Dar asta înseamnă că vă mutaţi pe blogul meu? Nu aş crede asta. Şi dacă unii o vor face, se vor plictisi repede pentru că nu voi putea fura nici talentul şi nici cunoştinţele lui, voi rămâne cu stilul meu de a scrie. Dacă arunc în el cu noroi, nu înseamnă că eu voi străluci. Şi totuşi, se practică asta în grădinile virtuale. Şi culmea, în timp ce eu îl pup în …. îl apreciez pe Chirilă, pe la colţuri spun că „băii, fugiţi de el că e nasol”. Asta cum se numeşte? Cum aţi „desena” o astfel de atitudine şi mai ales de ce? Concret, să dorm liniştită în noaptea asta, ce se câştigă din asta? Dacă „mă încurcă” un blog pentru că are mai mulţi cititori decât mine şi apelez la „teoria conspiraţiei” înseamnă că cine va pleca de acolo, va veni la mine? Nu. Atunci? 🙄
Virtualul ăsta are multe părţi bune. Aici, pe bloguri, prin ceea ce scriem, ne arătăm lumii aşa cum suntem noi, aşa cum cei cu care împărţim biroul 8 ore pe zi, nu ne pot cunoaşte. De ce să murdărim asta? Cărui scop „datorăm” noroiul pe care-l aruncăm peste sufletul celor care scriu?
Am vrut să scriu şi despre likeuri altele dar m-am întins… las pe altă dată….
Later Edit : până reuşesc să scriu „completarea” vă spun că eu nu am nimic cu likeurile, nici cu cei care dau like. Oricum, numai în stilul potecuţei nu am scris, dacă mai scriu şi despre asta, fugiţi de tot 😀
Nu apăs butonul ci scriu „like”!
ApreciazăApreciază
Aaa, o să scriu repede ce aveam de gând să nu se înţeleagă greşit. Eu mă bucur la fiecare like. Nu am nimic cu cei care dau like şi nu comentează, parol. Aşa că nu era o problemă. Dar trebuie să recunosc, de comentariu mă bucur şi mai mult. Mulţumiri!
ApreciazăApreciază
Cred c-am înțeles ideea postării și am vrut să se știe aceasta …
Mulțumesc (cu-n like repetitiv)!
ApreciazăApreciază
O seară frumoasă! Încă o dată mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Foarte adevarat! O seara frumoasa!
ApreciazăApreciază
Seară frumoasă şi ţie, Ileana!
ApreciazăApreciază
Adevărul e că altfel e când cineva îți spune un Cuvânt, orice, dar să știi că fie și un singur om a trecut pe la tine. În cazul meu mi-am pus și numele într-un timp pe blog, nu mi-a fost și nu o să-mi fie rușine cu ceea ce simt, ce sunt. Mi-aș putea pune mintea, sufletul în mijlocul străzii căci sunt ale mele și nimeni nu-mi poate lua asta. Admir, respect și țin mult la oamenii care îmi vorbesc, însă. Sunt frumoși peste măsură când vin și lasă o urmă ce eu o păstrez mereu…
Draga mea potecuță, îmi ești dragă!
ApreciazăApreciază
Şi cum te-ai simţi dacă ai vedea, pe undeva, cumva, că unul dintre aceşti oameni frumoşi, cum spui, pune la îndoială existenţa ta? Nu-mi răspunde… cred că ştiu. De aici a plecat postarea mea.
În rest, de oameni frumoşi la suflet să ne bucurăm în continuare că şi mie îmi sunt tare dragi cei care vin pe poteci şi cei pe care îi citesc. 😉
Mulţumesc mult! Să ai o seară minunată! Sau deja e noapte? 🙄
ApreciazăApreciază
Aș vrea să-ți răspund fără a dori să te supăr….vorbeam cu cineva și îi spuneam că uneori simt că mă despart așa de lume, și de pe o margine, undeva, parcă sunt un Bătrân și râd când mă uit, și mă doare și iubesc tot ce văd. Parcă îmi spun ,,Cum cauți tu răspunsuri la întrebări ce nu există”. Oare aberez? Dacă cineva mi-ar pune la îndoială existența aș fi o poveste, urâtă cred, sau dacă ceea ce spun e sub limita normalului(nu știu ce înseamnă cuvântul acesta) aș ști că chiar am colțul meu, și acolo în colțul meu, sunt, eu simt asta. Ce rost ar avea să ne îngrijim de oameni ce merg pe alte drumuri? Mulțumesc pentru gândul bun și ție la fel. La mine e dimineață…de abia acum mă apuc de citit, să mănânc ș.a. 🙂 Să ai grijă de tine și să mergi pe potecile tale fericită!
ApreciazăApreciază
Sa stii ca de multe ori intru, citesc si dau like fara sa comentez, recunosc. Si nu pentru ca nu as avea ce zice, nu pentru ca nu m/ar interesa subiectul, ci din lipsa acuta de timp, de care sufar de ceva vreme. Si uf, mult mai e pana scap de ea! 😦
Despre oameni de genul celor de care povestesti tu… Stii cum este? Invidia, mama ei, e mare. Si multi sufera mai mult decat vor sa lase sa se vada. Chiar daca se straduiesc si scriu pe blogurile lor tot felul de nimicuri cu care sa atraga publicul, nu reusesc sa ajunga la nivelul altora. Si ii doare. Atat de tare ii doare ca uita cu desavarsire cum povesteau mai devreme ce suflet frumos si sensibil au ei si se dau de gol cu astfel de josnicii. Comportamentul asta spune multe despre caracterul omului care face astfel de comentarii. Personal, nu-i tratez decat cu dispret.
Nu stiu daca ai observat ca astfel de oameni se considera oarecum centrul universului. Povestesc numai de ei, accentuandu-si calitati pe care nu le au, aducandu-si singuri laude, periindu-se. Nu sunt decat niste infatuati narcisisti, care asteapta precum mama vitrega a Albei ca Zapada, ca toata lumea sa le cada la picioare muta de admiratie. Cand vad ca nu e chiar asa, incearca sa otraveasca printesa, sperand sa ramana ei unicii, prea minunatii, apreciatii… Tu ai impresia ca ei isi dau seama ca daca il denigreaza pe unul mai bun, nu castiga nimic? Fii serioasa! Abia atunci ego-ul lor exacerbat este mangaiat.
Si gata, termin ca m-am intins cat o zi de post si plictisesc lumea cu filozofia mea. :)))) Dar ce sa fac, e vina ta ca ai deschis cutia Pandorei! Ignora-i, superioritatea ta ii va face sa spumege. Mie imi da o imensa satisfactie constatarea asta (ca doar am si eu din astia de ma musca de fund cu invidie ori de cate ori au ocazia).
ApreciazăApreciază
Lucia, eu înţeleg perfect cum e cu likeurile şi zău că îmi sunt dragi. Dau like după ce citesc, mă bucură fiecare like primit, eu nu îmi dau ochii peste cap că vai Doamne, a dat like şi nu a comentat. E drept, nu umblu după ele, mă bucur când cineva îmi scrie ceva dar nu fac mare caz când omul trece, lasă o urmă şi pleacă…
Ce frumos şi adevărat ai scris. Trebuie ignoraţi, e drept, e locul lor acolo, într-un ungher uitat. Se simt bine aşa şi nu îşi vor reveni niciodată. Să fie sănătoşi!
Îţi doresc o zi frumoasă şi mulţumesc din suflet!
ApreciazăApreciază
Tu stii cine esti si de ce esti aici. Nu mai conteaza cine iti contesta existenta. Pana acum ceva timp scriam doar pentru mine in spatiul asta virtual. Nici nu asteptam sa ma citeasca nimeni, nici nu aveam pretentii. In mare masura am ramas la fel. In definitiv, fiecare suntem aici cu cate o bucatica din sufletul nostru. Noi, astia mai fraieri, tocmai cu aia mai sensibila, cu care nu prea mai indraznim sa iesim in lume. Ce conteaza daca sunt eu, Lucia, sau tu, Potecuta? Sufletul se simte si asta este important.
ApreciazăApreciază
Am zâmbit… aşa e… noi ăştia mai fraieri cu partea sensibilă 😀 superb!
Asta mă încurcă puţin, se simte sufletul, se simte sinceritatea. Cum să minţi atata timp? Şi atunci, cine e mai „bolnav”? Nu cumva chiar „tu”, ăla care inventezi poveşti cum că „eu” inventez vieţi în care trăiesc în paralel? 🙄
Noi mergem mai departe cu sufletul nostru, îi lăsăm în mijlocul drumului, le aruncăm o coajă de pâine să nu moară de foame şi aşteptăm alţi „deştepţi” altruişti care îi vor avertiza pe cei din jur că suntem periculoşi 😀
ApreciazăApreciază
Așaaa… din start zic Like am dat! Dar nu înainte de a-ți citi rândurile – știi ce vreau să spun, firește! 😉
Acum trec la „pieptănat” oile noastre… Mie mi-e totuna dacă într-o curte se tropăie mai tare decât în alta – dacă are lipici și mă simt în largul meu acolo sar gardul ori de câte ori am vreme cu drag. Ideea e să mă convingă că tot ceea ce citesc e scris de persoana respectivă din suflet. Iar recunosc că am renunțat la a mai vizita persoane care postează n articole pe zi – poate și pentru că zâbovitul acolo îmi fură din timpul alocat celorlalți,
Apoi… îmi place ca din vreme în vreme să găsesc câte un blog mai puțin vizitat. Cea mai mare bucurie mi-e reblogul – e ca și cum la Curte aș prezenta pe un Cineva interesant. Și apoi mă bucur observând cum „crește”. Și dacă scrie mai bine și mai frumos decât mine cu atât mai bine – înseamnă c-am avut fler, nu?! (Acum m-am umflat un picut în pene numai la gândul intuiției de care dau uneori dovadă. Deh, ăsta e cusurul meu! 🙄 )
În rest… am mai zis-o – nu semnez condici, dar am locuri unde merg constant sau unde comentez cu drag, că nu mă ia nimeni de urechi dacă-mi permit să cârcotesc în voie. 😉
Big Hug, Potecuță! Și să-ți fie Marți văduvit de ceasuri cu bucluc…
ApreciazăApreciază
Asta e şi percepţia mea despre bloguri şi ştiam că nu sunt singura care vede lucrurile aşa. Referitor la reblog, nu am făcut asta aici până acum dar nu e timpul pierdut, nu înseamnă că am un motiv pentru care nu am făcut-o. Dar…. a fost cândva (nu o să spun cine să nu se supere pe mine) cineva, care comenta des şi foarte frumos la postările mele. Am îndemnat-o să facă un blog pentru că se vedea clar că are talent, că are multe de spus şi era păcat să se irosească numai în comentarii pe ici-colo. A făcut un blog. Şi scrie minunat. Are multe vizite şi multe comentarii. Eu acum să îmi rod unghiile de ciudă? Doamne fereşte! Mă bucur şi îi vizitez blogul cu mare drag.
Mi-e greu să înţeleg ce îi face pe unii să vadă asta ca pe o competiţie, să se gândească la cum îi poate „îngropa” pe alţii ca să… ca să ce? Aşa cum am spus, citesc ce îmi place nu ce îmi este băgat pe gât. Dar… să îi lăsăm.
Like dau şi eu de multe ori fără să comentez dar nu fără să citesc. Mie îmi plac likeurile şi nu mă încurcă deloc. 😉
Să ai şi tu o zi minunată!!! Mai am cafea, te aştept 😀
ApreciazăApreciază
He he… nu trebuie să spui, că intuiesc despre cine este vorba! Și bine ai făcut că ai îndemnat-o să lase cuvintele să curgă în voie. 🙂
Ufff… în altă ordine de idei, tre să fac ceva cu fusul ăsta orar – deja-mi pare că suntem ca Soarele și Luna… 😉
ApreciazăApreciază
Eu de sâmbătă iar schimb „fusul” aşa că ne nimerim noi cumva 😉
ApreciazăApreciază
Eh… Încerc să-mi imaginez cum mi-ar fi integrată într-un program normal și nu-ș cum se face că-mi tot dă cu virgulă! 😆
ApreciazăApreciază
Cei mai umani sunt chiar cei ce pretind a fi deasupra slabiciunilor omenesti. 🙂 Fii tu, ignoră-i pe „profesorii” de conduită.
ApreciazăApreciază
Voi ţine cont de sfat cu mare drag!
Mulţumesc! Zile bune să avem!
ApreciazăApreciază
Buna dimi, Potecuta! Ma grabesc sa fug la munci, asa ca spun scurt: ca si in viata reala, si in mediul asta virtual te vei ciocni mereu de aceleasi rautati gratuite. Ideea este ca nu ai nici un motiv sa le dai vreo atentie, macar aici. Nu stiu care-i ala/aia de te-a suparat atat de rau, sa-i fie rusine zic, dar uite c-a facut si un lucru bun: ne-a strans din nou in curtea la o discutie. Deci, cum ar da-o, avantaj tu. Pe bune, pastreaza-ti starea de bine, ca sa avem noi de ce ne bucura. O zi minunata!
P.S.: Si eu dau like-uri de cele mai multe ori fara sa comentez, din cauza de timiditate si teama de ridicol, nu de alceva. Adica imi doresc sa ma viziteze lumea dar stiu ca nu ofer prea multe, asa ca prefer sa vizitez eu pe altii deocamdata. Imbratisari calde!
ApreciazăApreciază
Şi tu ai ore din astea „şoc” de mers la muncă? 😀 Ştiu cum e….
E frumoasă lumea la ora 5, nu? 😉
Nu m-a afectat asta la modul – „plâns în batistă”, „dat cu pumnu-n masă”. Sunt foarte liniştită. Dar m-a deranjat, e drept. Şi m-a făcut să mă întreb care e „şpilul”, de ce atâta patos şi dat din coate să ajungi în faţă. Ce e în faţă? 🙄 Mă gândeam că e ceva ce mie mi-a scăpat şi ar fi păcat să plutesc în lumea mea în care blogul e o chestie unde ţi-e drag să stai, cu prieteni dragi, oameni frumoşi. Se pare că asta şi e, nu sunt eu defectă. Din comentarii văd că nu la mine era problema. 😀
La chestia cu likeurile, fix aşa gândesc şi eu. Dar zău că nu mă deranjează absolut deloc. Bine, mai fac ochişorii mari când, după 5 secunde de la publicare am un like dar nu mă încurcă nici măcar aia.
O zi frumoasă şi spor la muncă, mai ai puţin, nu?
ApreciazăApreciază
🙂 Chiar ca e frumoasa lumea la ora 5 dimineata, numai ca trebuie sa calc mai pe varfuri, sa nu-mi deranjez vecinii.
Ma bucur ca nu ai pus la suflet prea mult comentariile rautacioase( de la gheara din gat i se trag) si cu siguranta nu esti tu defecta. Ce sa fie in fata? Un mare nimic. Mai interesant e in mijlocul multimii. Toate cele bune!
ApreciazăApreciază
Ai fost spam, nu ştiu de ce dar bine că am văzut. 😦
ApreciazăApreciază
Adica? Ce-am facut? Sau ce sa fac?
ApreciazăApreciază
Da’ ce-am facut, oare? 😦 Unde vezi treaba asta cu cine-i spam si cum il scoti pe amarastean de-acolo?
ApreciazăApreciază
Nu ai făcut nimic şi nu cred că ai ce face. Se pare că are blogul toane şi în loc să publice automat comentariul, îl pune în spam. Spamul îl vezi din panoul de control sub comentarii. Ai aprobate, în asteptare, spam…
ApreciazăApreciază
Ahaaa. Mersi pentru luminare! O seara placuta!
ApreciazăApreciază
Sper să îşi revină! Seară frumoasă! 😉
ApreciazăApreciază
Cred ca sunt in spaaam ! :)))
ApreciazăApreciază
🙄 July, e gol spamul. Ai trimis şi nu apare comentariul? 😦
ApreciazăApreciază
Scriam si se tooot invartea rotita, dar nu se posta . Oricum, eu te like si trimit un smile for you . 😆
ApreciazăApreciază
Nu ştiu ce se întâmplă… în spam nu erai dar noroc cu tine, am găsit-o pe gina în spam… 😦
Şi eu te like mult pe tine 😉
ApreciazăApreciază
Stai linistita.
Probabil au mai fost, probabil vor mai fi.
Urmeaza-ti calea aleasa, iar cine va dori sa te insoteasca uneori sau tot timpul, o va face.Cine nu, sa fie sanatos.
ApreciazăApreciază
Nu îmi fac probleme mari din cauza asta, aş fi vrut să înţeleg motivul. Eu credeam că noi nu suntem în compeţiţie aici dar probabil nu am pătruns tainele blogului 😀
Mulţumesc mult! O zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Mare e grădina… cu bloguri și fiecare are o trăsătură aparte. Aș da mii de lik-uri și aș scrie tot atâtea comentarii dacă aș avea timpul necesar. Dacă, însă, nu îmi place vreun blog, îl șterg din memorie fără să obiectez. E cel mai simplu și eficient.
ApreciazăApreciază
E şi cel mai sănătos mod de a gândi dar se pare că, prin unele locuri, mai circulă încă viruşi nedepistaţi 😀
Să ai o zi minunată, Petru!
ApreciazăApreciază
Nu ştiu de unde potecuţă şi eu aş vrea să ştiu pentru că m.am confruntat şi eu, mai ales cu o persoană de zice că toate femeile sunt… mă hărţuia într-una… În fie, poate aşa sunt unii le place cearta (şi poate sunt şi invidioşi)!
Pot să te rog ceva, dacă vrei, pot folosi articolul tău pentru studiul meu de caz despre bloguri din disertaţie? Te voi menţiona drept autoare, bineînţeles 🙂
ApreciazăApreciază
O femeie zicea că toate femeile sunt…? Şi ea era excepţia, să înţeleg? 😀 Of, of, of… mare grădină e şi asta…
Draga mea, foloseşte tot ce vrei, ce crezi că îţi e de ajutor. Numai că e scris aşa… cu puţin patos, eşti sigură că te va ajuta? Lasă menţionatul că nu sufăr de virusul dreptului de autor. Dar dacă e musai să menţionezi că aşa se cere, să spui acolo că e scris de „cea mai”, de „prea minunata, extraordinara, incredibila”, etc.. mai bagi de la tine nişte din astea super 😀 😀 😀 😀
Multă baftă! Să scapi cu bine, să ne spui când să bem în cinstea unui 10 😉
ApreciazăApreciază
A, nu un tip, dar am scris o persoană, ce să fac dacă e de gen feminin,,, Eh, o să mai temperez eu ce ai scris, că oricum o să trebuiască să traduc în engleză minunatele tale cuvinte 😆 mulţumesc mult de tot!
ApreciazăApreciază
Tu munceşti nu glumă… Şi eu m-am stresat cu lucrarea dar mi-a fost drag că îmi plăcea subiectul
ApreciazăApreciază
Şi mie îmi place subiectul ales, d-aia nu prea consider că e muncă 🙂
ApreciazăApreciază
Esti prea incrancenata si nu m-ai facut sa inteleg mare lucru din supararea ta. Am sa iti raspun ca oamenii au simtul competitiei, care se manifesta in toate domeniile. Nu stiu de ce virtualul ar fi fost uitat. Despre Like-uri am scris deja la mine iar despre invidie nu trebuie sa mai comentam.
La fel despre parerea ca „toate femeile sunt..” despre asta nu am scris dar mi-ai dat o idee 😆
Sezi linistita, cujeta, numara pan la zece si redevino potecuta pe care o stim :).
…apopox nu am inteles sa-ti mai dau sau nu Like?? 😆
ApreciazăApreciază
Aşe… am cujetat şi sunt mai calmă decât calmul proverbial al ardelenilor. Bine îi aşe? 😀
Mie îmi plac likeurile aşa că poţi da că nu am nimic cu ele 😀
ApreciazăApreciază
Te-am Leikuit de suparare 😆
Asa trebuie sa fie potecuta. Echilibrata, calma, judecata. Pai nu ? 🙂
ApreciazăApreciază
Am curaj să spun nu? 😀 😀
Nervoasă nu am fost, eu mă enervez rar şi trece repede, până să mă prind eu că-i vorbă di gâlşeavă, trece… 😀
ApreciazăApreciază
Da potecuta, stiu asta. 🙂
Si daca vrei sa barfim pe tema aia, iti aici sunt 😆
ApreciazăApreciază
Prea multă energie risipită pentru…. nimic 😀
ApreciazăApreciază
Atunci sa barfim despre primavara da 🙂
ApreciazăApreciază
Cu asta sunt de acord. E cam fiţoasă primăvara asta, eu înţeleg că aşa îi stă bine unei domniţe dar în halul ăsta?
Să vezi ce mi-a făcut : duminică m-a ţinut la soare, mai că am scos tricoul din dulap. Noaptea a nins 😯 iar luni m-a luat vântul pe sus. Ei? Crede că face ce vrea ea… până când?
ApreciazăApreciază
Si eu spun ca este nitel fitoasa dar pana la urma o sa cedeze vointei noastre. Pregateste-ti tricourile cu totala dezinvoltura. Urmareste vremea pe site-ul meu.
O sa o devedim impreuna. Eu vreau sa aud mugurii plesnind si eliberand multitudinea de culori si parfumuri 😆
ApreciazăApreciază
am crezut ca blog personal…inseamna” eu fata in fata cu MINE”, cu mine, gandul meu, inscrisul meu,parerea mea!!visul meu !!! povestea mea !!
in „cineva-ul” care va citi ce-am scris se vor declansa diverse sentimente ,aprobare,dezaprobare,invidie,contrazicere…..si altele, e firesc,,,e uman !!
si…aici apare difrenta…in a ne manifesta aceste sentimente declansate…!!
eu cred ca exista 2 tipuri de „cititori reactionari „”- unul… cei relaxati,cei inteligenti,cei senini..cei care inteleg si stiu menirea acestor scrieri…si care comenteaza frumos,elegant..chiar daca nu e de acord cu faptul in sine !!
– celalalt..cei incrancenati,angoasati,rautaciosi, invidiosi, „gica contra”…stiti numele asta…nu vi se pare ca astea sunt din ce in ce mai des caracteristicile natiei romane….nu-i asa ca pe blogurile strainilor nu gasiti..rautatile si incrancenarile astea…ca si cum ar fi ceva personal ..??!!!!
dar hai sa ne revenim….caini latra caravana trece…lasati cainii sa-si faca treaba…TU CU DOR..scrie ce simti…noi citim comentam…sau nu…scopul este unul; eu nu citesc decat ce si pe cine imi place ..daca ceva nu-mi creeaza starea de bine de relaxare sau de cunoastere si curiozitate ma opresc din citit…si trec la „alta pagina „”!!
sa auzim de bine !!
ApreciazăApreciază
Foarte corect şi frumos aţi caracterizat cele două categorii. E drept, noi mergem mai departe cu mesajul, cu visul, cu trăirile noastre….
Nu mă gândesc la cei care nu pot sau nu ştiu să îşi spună părerea fără jigniri sau acuze ci, mai degrabă, la cei care merg atât de departe încât, pentru a lovi în celălalt, inventează scenarii în care cel care scrie nici nu există, în spatele lui se ascunde un fel de hacker care vrea să atragă trafic. Doamne, şi să scriu de asta îmi e greu, cu atât mai mult să o gândesc 😀
Eh, aşa e până la urmă, citim ce ne face plăcere că apa trece…
O seară minunată şi mulţumesc mult pentru gândurile aşternute pe potecuţe
ApreciazăApreciază
Eu dau like orice ar fi! 🙂
ApreciazăApreciază
Şi eu mă bucur mult! 😀
ApreciazăApreciază
Ay, uneori nu am punguța de cuvinte la mine, dar mi-ești dragă și te citesc. Știi că nu mișun pe multe bloguri.
ApreciazăApreciază
Ştiu, Fee. Mă bucur când treci chiar dacă nu laşi şi cuvinte. Ştiu că ai fost şi e suficient. Dragul e reciproc 😉
ApreciazăApreciază
Cling!
ApreciazăApreciază
Eu nu stiu prea multe despre lumea asta ce ,,nu are loc” pentru ca sunt prea,,mica” in lumea voastra,insa nu am dat like niciodata pana nu am citit si am comentat doar cand am simtit…si repede dar sigur mi-ai devenit draga Potecuta,ar trebui sa fiu invidioasa ca eu nu sunt citita si ,,liCke-uita” chiar daca citesc multe bloguri?nici vorba!Cat despre identitate,chiar nu conteaza ca o citesc pe Potecuta sau Diana , stiu sigur ca acolo este un OM care scrie si o face asa cum mie imi place. Te pup si sper ca dupa atatea comentarii ai inteles ,,de ce nu au unii loc” :*
ApreciazăApreciază
În opinia unora ar trebui să ne roadă invidia, să punem sub lupă fiecare cuvinţel să găsim înţelesuri ascunse 😀 😀
Lasă, nici să nu apuci să cunoşti „lumea” asta, nu e pentru noi, nu merită să fie!
Să ai o seară frumoasă!!
ApreciazăApreciază
Nu, eu sunt convinsa ca o voi cunoaste curand…acum sunt ,,mica” asa cum am spus,dar cand crestem incepem sa ne ,,lovim ” de oameni frustrati, pentru ca asta este cuvantul ce ii defineste.
Si tu sa ai o seara, precum sufletelul tau:*
ApreciazăApreciază
Eu sunt de regula un vizitator mai tacut…asa sunt si in realitate…citesc …te citesc deoarece imi place.Am citit carti dar acum am ales blogurile.De mai bine de un an nu prea mai am cuvinte,undeva…ceva mi-a secat izvorul.Nici nu prea mai scriu pe blog si asta datorita faptului ca deschid pagina de postare si cuvintele o iau la goana si nu se leaga.Asa si comentariile la ceea ce citesc ,dau like ca am citit ,daca imi gasesc un raspuns il scriu daca nu…merg mai departe.
Dar stiu ca despre asta am mai scris odata la tine…nu stiuu daca aici sau…pe peron…
ApreciazăApreciază
Chiar am avut de gând să te întreb cândva ce se întâmplă dar îmi era teamă să nu fie ceva care despre care nu vrei să spui… Uff, eu aştept ziua în care vei găsi cuvintele…
ApreciazăApreciază
Chiar nu s-a intamplat nimic despre care sa nu pot vorbi ,dar se face ca pa,ca…nu am scris nimic vreodata in viata asta ,,nici macar niste mazgaleli si totu-i alb in urma…nici urma sau dara de cuvinte.
ApreciazăApreciază
” Cel din urma, va fi cel dintai ” 🙂
spuse cineva, cândva, undeva !
Felicitari pentru postare ! 🙂
Exact la fel scriam si eu de-mapucam sa scriu despre cele scrise de tine ! 😆
Pentru mine, pozitia ” ZELIST” nu exista pentru ca nu ma intereseaza ! 🙂
Pe mine ” LIKE ” ma bucura caci asa imi dau seama cine a trecut pe la acel articol . 🙄
Pe mine, un COMENTARIU ma bucura si mai mult !!! 🙂 🙂 🙂
La comentariu, raspund cu comentariu, la like, raspund cu like ! 🙂
Din când in când, chiar daca cineva a lasat doar un LIKE,
eu ii raspund si cu LIKE si cu un COMENTARIU ,
daca acel articolo mi-a trezit interesul. 😦
O seara linistita !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
E frumos când vedem lucrurile atât de simplu şi nu luăm în seamă răutaţile. Mulţumesc mult pentru comentariu şi pentru aprecieri! O seară liniştită şi frumoasă!!
ApreciazăApreciază