Flori şi mulţumiri!

Mi-e greu să mai scriu ceva după ce am trecut pe la voi, prieteni dragi, şi am „respirat” fiecare cuvânt scris cu dragoste pentru Mamă,  pentru Femeie. Şi totuşi, încerc să las o uşoară urmă cu parfum de mulţumire. La mulţi ani, vouă, mamelor! Vouă vă mulţumesc pentru primul gângurit, pentru că ne-aţi ţinut de mână când viaţa ne chema să facem primii paşi pe drumul ei, pentru că ne-aţi fost acolo, pentru că ştiţi să fiţi mame, pentru că lângă voi putem rămâne copii, pentru că fără voi n-am mai fi noi, pentru că sunteţi! Vă iubim!
La mulţi ani!, dragele mele prietene, vă mulţumesc pentru toată delicateţea pe care o ascundeţi printre cuvinte! Nu uitaţi să fiţi femei şi… nu vă lasaţi surâsul umbrit de nimic. Pentru că….

Uneori femeile surâd,
Aşa, fără motivaţie…
Nu le-ntrebaţi de ce
Poate nici nu ştiu
Poate nu vor să spună
Ce-şi povestesc singure-n gând
În scurta zilei recreaţie
Când cu descântec forţele şi-adună
În trupul plăpând.

Nu întrebaţi de ce
Surâde senin străina trecătoare
Ignorând a străzii tentaţie
Că poate i-aţi tulbura clipa
Când aude cum în pântecul ei
O floare îşi pâlpâie aripa
În infinita stare de graţie
Surâd cald, purtând topit sub arcadă
Din frumuseţea iernii trecute
Ultimul fulg de zăpadă.

Surâd cu blândeţe de floare
Dimineţilor voastre pierdute
Purtând siguranţa zilei de mâine
Pe umerii firavi ca valuri de răcoare

Uneori femeile surâd
Purtând în pântec o floare
Ascunzând la tâmple dogoare
Mângâind pe umeri ninsoare
Copile sau mame
Sau duioase bunici cu năframe
Surâd fără motivaţie
Nu le tulburaţi
Când le vedeţi chemate de gând
Nu le tulburaţi starea de graţie
Uneori femeile surâd. (Georgeta Tudor)

Şi cu riscul de a le supăra pe fete, eu vreau să le mulţumesc şi domnilor. Ştiu că azi ei sunt pe locul doi dar eu vreau să risc şi să le spun că nu e aşa. Fetelor, îmi daţi voie?

Vă mulţumesc vouă, taţilor, pentru că ne-aţi ajutat să înţelegem definiţia acestui cuvânt, pentru că adormeam liniştiţi ştiind că ne vegheaţi. Vă mulţumesc vouă, colegilor, pentru că ne-aţi fost şi ne sunteţi prieteni. Vouă, primelor iubiri, pentru florile ascunse-n  bănci. Vouă, domnilor, pentru că ne preţuiţi. Celor care ne-aţi iubit şi ne iubiţi, vă mulţumesc! Pentru că… şi datorită vouă suntem aşa cum suntem. Şi datorită vouă, celor care nu ne-aţi uitat, putem mulţumi zâmbind pentru urări venite din suflet. Şi pentru că….

Ceea ce sunt – ceea ce vrei să fiu.
Dă-mi aripi şi sunt înger de lumină
Şi smulge-mi-le, voi fi numai femeie.
Privirea ta mă face făr’ de vină,
Dar tot ea poate patimă să-mi dee
Şi de păcat făptura să mi-o lege.
Ceea ce sunt – ceea ce eşti tu însuţi
Copil, suspin, sunt soră şi sunt mamă
Ce va veni zâmbind să-ţi şteargă plânsul.
Iar pentru tatăl, chiar de port năframă
Rămân tot fata scumpă de altădată.
De treci nepăsător sunt trecătoare,
Dar oarba ta credinţă
Mi-a redat eternitatea clipei
Dacă în marea fluidicelor plete te-ai scăldat.
Când porunceşti, eu voi lovi în palme,
Ritma-voi goală dansul baiaderei
Dar dacă vrei voi sta curată în strană
Şi voi fi în sunet de psalmi
Iar sfânta învingătoare a durerii –
Dacă doreşti ţi-oi face altă rană
Îndrăgostit mă chemi –
Îţi sunt iubita ce-ţi poartă în ochi destinul.
De eşti bestie – în braţul tău m-oi frânge ca o trestie
Iar pofta mea pe veci, nepotolită,
Te va înlănţui cu lanţ de şarpe.
Dar dacă eşti înaltul visător
Ce aude în suflet sunete de harfe,
Dispreţuind un spasm amăgitor,
De îndrăzneşti să urmăreşti ideea
Şi în sferele sonore s-o vânezi
Atunci, cu lampa în mână sunt Psiheea
De strajă lângă tine…
De-o mai vezi. (Ion Pillat)