„N-am noroc, ce să fac?” Îl fac cu mâna mea.

Nu ştiu cum reacţionează alţii sau cum ar trebui să reacţioneze dar eu, când am în faţă un pahar umplut pe jumătate, aproape în toate cazurile spun că am un pahar pe jumătate plin. Da, văd partea plină chiar dacă unii spun că asta e sinonim cu naivitatea sau ignoranţa. Nu cred asta şi viaţa, atât cât a fost şi aşa cum a fost până acum, nu mi-a dat de înţeles că e greşit modul ăsta al meu de a aduna zile. Sigur, nu merg pe stradă adunând panseluţe şi cântând cu păsările cum făcea Albă ca Zăpada dar nici cu capul plecat şi plină de nervi pentru că plouă în septembrie, nu o să mă vedeţi. Dacă ceva nu-mi convine şi consider că pot rezolva, spun frumos şi încerc să rezolv. Dar să stau bosumflată zile-ntregi că s-a scumpit gazul, nu mă defineşte.
Ca să nu o mai lungesc, să vă spun ce-am „păţit”.

Am intrat într-un magazin să îmi iau ţigări (mda, ştiu că nu-i de lăudat dar trecem elegant peste asta. Copii, nu faceţi ca mine! ). Am nimerit fix la promoţie. Ideea e simplă : la două pachete cumpărate, primeşti un alt pachet. Ştiam promoţia, am mai „profitat” de ea dar de data asta era ceva în plus în sensul că, pentru a primi pachetul, trebuia să mă joc puţin.
Mi-a întins tableta pe care era un chenar cu aproximativ 50 de biluţe în spatele cărora trebuia să descopăr 3 simboluri ale mărcii respective. Simplu! Apăs prima biluţă, fata face ochii mari, ia tableta, butonează, iar o întinde. Iar apăs, iar apare ceva ciudat, iar o ia, iar resetează, mă priveşte ca pe o mumie care cântă „I want to break free”, iar o întinde. Am crezut că e defectă, am întrebat, tipa s-a fâstâcit şi nu m-a lămurit. A treia oară apăs, apare simbolul, apăs iar, apare altul, apoi altul. Yupiiiii! Trei simboluri. Tipa apasă un butonaş şi se „dezvăluie” întreg chenarul. Îmi arată că între cele 50, unul singur era cel greşit.
Şi atunci se aprind în capul meu două beculeţe : unul care-mi spune că tipa a fost extrem de drăguţă şi a ţinut morţiş să-mi ofere acel cadou (vorba vine, interesul era al ei dar să-i dăm Cezarului ce-i al producătorului de pipe fine) şi al doilea…. eheiii, al doilea mai că m-a făcut să sar de bucurie. Am întrebat dacă la cele două încercări s-a blocat tableta sau e chiar ce cred eu şi anume că am apăsat de ori fix pe cel greşit. Mi-a zis că nu s-a blocat. Am întrebat apoi dacă a mai păţit cu cineva asta. M-a asigurat că sunt unică. Deci : din 50 de biluţe, una singură era incorectă, tocmai ca să fie mică şansa de a-l găsi şi să dea senzaţia omului că a avut noroc şi poate beneficia de super-oferta lor. Şi eu fix pe ăla l-am nimerit. De două ori şi din prima încercare. Ei, dacă alţii s-ar da de ceasul morţii că „mamă ce ghinion pe mine, tocmai pe ăla dintre toate”, eu am fost atât de mândră de „realizarea” mea că iar mi-a venit să mă pup în oglindă.
Acum serios, spuneţi voi. Ce şanse sunt? Trebuie talent pentru asta.

Şi tot din categoria asta a gândirii „feng-şui”, vă spun cu mare bucurie că mâine lucrez. Dar nu pentru că şeful meu e ignorant sau că nu dă doi bani pe ziua de 8 Martie. NUUUU! Lucrez mâine pentru că mă apreciază atât de mult încât ştie că fară mine, ziua n-are farmec şi ar fi păcat să nu se puncteze aşa cum se cuvine o zi ca asta.