Potecuţa pe bloguri

imagesÎn luna ianuarie 2008, scriam prima postare pe blogul meu de atunci. În aceeaşi zi, am primit un comentariu care spunea cam aşa : „mi-e greu să descriu sentimentul pe care îl am acum după ce ţi-am citit rândurile. Cred că eşti o persoană minunată” – Ioana C. Nu o cunosc pe Ioana C. dar nici nu bănuieşte ea ce impact a avut pentru mine acel comentariu. Sunt sigură însă că şi voi aţi trecut prin asta şi ştiţi despre ce vorbesc. Au urmat şi altele dar pe ăsta îl ţin minte şi acum tocmai pentru că a fost primul. Şi a contat enorm. Mă bucuram ca un copil atunci când cineva îmi scria mai ales atunci când veneau „din afară”, adică nu dintre cei pe care şi eu îi comentam. Printre ei era o doamnă tare dragă mie în vremea aceea pe care am avut surpriza să o văd comentând bloguri din vecini. Îmi amintesc că ajunsesem să aştept comentariile ei ca pe un soi de „verdict”, dacă vreţi. I-am pierdut urma odată ce am renunţat să mai scriu pe acel blog dar am regăsit-o şi încă nu am îndrăznit să o deranjez. La mine pe poteci nu vine şi nu ştiu dacă e bine să îi spun cu toate că, dacă o să găsesc timp să caut pe acel blog, cred că îmi găsesc şi comentariile de atunci. Dar să îi spun ce? „Ştiţi, eu sunt X, acum sunt Y, vă poftesc pe blogul meu”? Mi-e teamă să nu sune aiurea… Voi ce ziceţi?
Nu ştiu de ce am renunţat atunci la scris şi de ce, o perioadă destul de lungă, am stat departe de bloguri. Într-o zi însă, căutam un articol şi am nimerit pe un blog care nu avea legătură cu articolul respectiv dar google mi-a jucat o farsă cum mai face el de obicei (apropo de cei care ajung la mine căutând „filme XXX” 👿 ). Plăcut prima postare citită, plăcut şi a doua, râs mult la a treia, etc. Primul lucru pe care îl făceam când ajungeam la muncă era, pe lângă cafea, să intru pe acel blog. Mi-au trebuit vreo 4 luni până când am îndrăznit să comentez acolo. Nu credeam că cineva mă va băga şi pe mine în seamă. Dar s-a întâmplat şi atunci am jurat că dacă eu voi mai avea vreodată un blog, voi răspunde fiecărui comentariu dacă voi fi sigură că cel care primeşte răspuns va simţi măcar pe sfert din ce am simţit eu atunci. Bine, nu mă compar eu cu gazda blogului respectiv dar chiar şi aşa sper că mă ţin de promisiunea pe care mi-am făcut-o atunci.
Nici acum, cu potecile, nu sunt mai breză când vine vorba de comentarii pentru că mie îmi ia timp până când postez primul comentariu pe un blog nou. Nu din lene, nu din dezinteres, nu din altceva ci din… jenă aş spune. 😳 Dar prima dată e mai greu. Dacă nu sunt luată prea tare de gazdă sau de ceilalţi comentatori, prind curaj şi încet, încet, mă integrez. Vă mărturiesc acum ceva : încă e un blog pe care îl citesc zilnic dar nu pot comenta din două motive : 1. am impresia că sunt atât de sărace cuvintele mele în comparaţie cu textul încât chiar nu am curaj şi 2. oamenii care comentează par atât de apropiaţi unii de alţii deşi ştiu că unii nu s-au văzut niciodată încât am impresia că aş intra într-o gaşcă fără să fiu poftită. Ştiu că nu e aşa dar asta simt încă. Va veni ea şi ziua în care voi scrie şi va trece „teama” de penibil cum a trecut şi în alte cazuri.
Vouă vi se întâmplă asta?
Şi încă ceva : mie mi-e drag de mor atunci când fie pe potecuţe, fie pe alte bloguri, comentatorii vorbesc între ei şi o fac pe teme care nu au legătură cu subiectul. Eu ridic două mânuţe şi spun că sunt fan „trollat” aşa că dacă mă vedeţi că fac asta pe blogurile voastre şi vă supără, vă rog să îmi atrageţi atenţia şi promit că nu mai fac. Chiar, vă deranjează cei care fac asta? Vi s-a întâmplat să ţineţi atât de mult la un subiect încât să vă supere că voi vorbeaţi despre pere şi restul despre mere? Nu vorbesc de cei care scriu tâmpenii sau vin cu acuze sau jigniri, aia e altă discuţie. Şi simţiţi că aveţi deja un grupuleţ la comentarii sau sunt mereu şi mereu alţii?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

69 de răspunsuri la Potecuţa pe bloguri

  1. july zice:

    Aham, imi place sa bat campii despre pere cand blogul este despre pere, si sper ca nimeni nu se supara pe mine cand glumesc, si mi-as dori ca oricine comenteaza la postarile mele sa se simta binevenit si sa exprime fara prejudecati si liber opiniile proprii, nu neaparat sa-mi dea dreptate . Pentru ca de cele mai multe ori nu am . 😆

    Apreciază

  2. Ah, asta mi-a amintit de începuturile mele la Milogul SRL!
    Ce frumos, Potecuță!

    Apreciază

  3. succesulpe zice:

    unu. Intra si comenteaza acolo chiar din asta seara…
    doi.fiecare comentariu, daca este formulat decent este dorit din partea amandorura.
    trei.atunci cand un autor a lasat loc de raspuns, probabil e bine sa fie un comentariu legat de de acel subiect sau cel putin aproape de acel subiect.
    Dar tu, ia si scrie. Consecintele ai sa le vezi pe urma 😆

    Apreciază

  4. peapetulburi zice:

    Asaa, acum ca am citit, sa si raspund intrebarilor tale, nu ? 🙂

    1. „Mi-e teamă să nu sune aiurea… Voi ce ziceţi ?”
    Eu as zice s-o „ataci” imediat cu un comentariu, poate ca si ea, la randul ei, s-o intreba ce s-a mai intamplat cu tine, din moment ce-ti citea uzual vechiul blog. Pana la urma, ce se poate intampla ? Timpul trece, temerile raman 😦

    2. ” Vouă vi se întâmplă asta? ”
    Mie unul, nu prea. Daca simt ca nu-s departe de subiect sau de mentalitatea celui pe al carui blog as vrea sa comentez, o fac. Cum pe mine ma bucura comentariile celorlalti bloggeri, probabil c-asa ii bucura si pe ei cand primesc noi comentarii si le este confirmat fapul ca li s-au citit gandurile, opiniile.

    3. ” Vi s-a întâmplat să ţineţi atât de mult la un subiect încât să vă supere că voi vorbeaţi despre pere şi restul despre mere? ”
    Dat fiind faptul ca traiesc ” Pe Ape Tulburi”, e normal ca si pe mine sa ma mai ” ia valul „. Asa ca ar fi absurd s-am o problema cu asta.

    4. ” . Şi simţiţi că aveţi deja un grupuleţ la comentarii sau sunt mereu şi mereu alţii? ”
    Sunt prea nou ca sa pot sa-mi dau cu parerea aici, deocamdata.

    Apreciază

    • A trecut mult timp, nu ştiu dacă mă mai ţine minte, eventual să îi spun clar numele vechiului blog. Sau să îmi găsesc eu comentariile pe blogul ei şi să le scot la lumină cumva.
      2. Eu vorbeam de acele bloguri unde se adună multe comentarii. Fie toate la subiect, cuvinte alese şi formulări de top, fie o „nebunie” în care toată lumea vorbeşte despre altceva. Dar sunt mulţi şi nu ştiu în ce măsură unul în plus sau în minus se mai simte.
      4. Îţi doresc să se adune cât mai mulţi comentatori în jurul apelor tulburi. Să ţin minte să îţi adresez întrebarea asta peste două-trei luni, atunci îmi vei răspunde sigur 😉

      Apreciază

  5. Annaisss zice:

    Nici nu stii cat inteleg ce zici 🙂 Adevarat ca mai greu e prima oara dar, uneori, chiar si dupa aceasta prima oara tot e un pic ciudat.
    Banuiesc ca n-ai dat numele blogurilor cu un motiv anume, nu neaparat irelevanta dar tot sunt curioasa despre ce bloguri e vorba. Oricum, m-am impacat demult cu ideea ca Curiosity killed the cat! 🙂

    Apreciază

    • Blogurile sunt importante pentru mine dar nu necesare în discuţie. Vechiul meu blog e vechi şi cam tot ca pe poteci scriam, sunt tot eu numai că acum mă vopsesc mai des, dacă mă înţelegi 😀
      Blogul pe care îl citeam în fiecare zi şi pe care am comentat după mai mult timp şi de atunci am devenit „fan”, e activ şi nu îmi permit să pun link, nu am cerut voie.
      Blogul pe care îl citesc dar nu comentez din motivele enumerate, e prin jur dar iar nu pot pune link că aş pune, poate, persoana într-o postură dificilă şi zău că nu îmi doresc asta. O să se simtă obligată să îmi spună că pot comenta oricând, că … . .. ce aş spune şi eu în cazul ăsta şi nu ar fi tocmai în regulă.
      De asta nu am dat numele blogurilor. 😉

      Apreciază

  6. lili zice:

    Mie îmi plac discuțiile de toate felurile, numai să fiu pe subiect. Doar că pe la mine nu prea vine multă lume, că nu prea scriu… Nu cred că tu ai putea deranja pe cineva.

    Apreciază

    • Încep cu mulţumiri pentru ce ai scris în final!!

      Păi scrie mai mult, să vezi cum apar şi comentarii! 😀 Lumea vine la tine dar poate consideră că un like îţi dă de înţeles că a fost acolo, nu ştiu. Eu am fost şi la Puric şi la restul dar … ce să îi spun eu lui Puric? 😳

      Apreciază

  7. CARMEN zice:

    citind articolul tau m-am revazut pe mine acum patru ani :)) Cred ca toti începatorii de blog pasesc asa sfios în blogosfera :))
    Ceea ce nu înteleg este de ce mai porti cu tine acea teama? nu ai invatat ca blogul este o poarta pe care o deschizi si o inchizi cum si cand ai chef?! :)) Cine are blog este de la sine înteles ca primeste cu placere orice musafir. Eu cred ca mare bucurie ai face persoanei X sa-i faci cunoscute aceste minunate gânduri. Gingasia gândurilor tale este absolut emotionanata!

    Apreciază

    • „Teamă” există în cazuri extrem de puţine. Am învăţat multe, e drept dar uite că încă am unele reţineri. Sper să fie o bucurie, o să îmi formulez intarea pe acel blog şi aştept cuminte reacţia.
      Mulţumesc din suflet, Carmen! O zi minunată!

      Apreciază

  8. Nici eu nu comntez pe bloguri în genere din aceleași motive pe care le-ai enumerat tu, și aici pe Poteca ta îmbăcsită de frumos și plin usturător mă abțin uneori pentru că aș clătina cu Cuvinte nepotrivite tăcerea ce subliniază altfel aprecierea. Eu zic să comentezi pe acel blog….dacă nu va fi bine(și nu are de ce) poți să nu o mai faci. Să ai o zi ușoară și frumoasă dragă D.

    Apreciază

    • Eu ţi-am mai spus că uneori tocmai ceea ce comentezi tu aduce un mare plus postării mele. Eşti oricând aşteptată cu drag!
      Bineeeee, aşa o să fac. Ţine pumnii 😀
      O zi frumoasă şi ţie!!!

      Apreciază

  9. Bursucel zice:

    Tu știi, Potecuță, că am mai zis și altădată – așa credeam eu prima dată: că oamenii musai se cunosc de fac așa clacă la comentat și pe la începuturi mi-era cam nu știu cum să mă bag și eu aiurea în vorbă. Mă bușește râsul și acum când mă gândesc la chestia asta! 😆
    Pățesc și eu ca tine – am uneori impresia că ale mele cuvinte ar fi mult prea sărace față de cele pline de miez ale articolelor și-atunci primul imbold e să renunț la a comenta. 😳
    Doar că știi? În timp am realizat că o oarecare doză de sare și piper e dată fix de comentarii. Dau ele așa o savoare articolelor, de nu mă pot abține să nu scriu o vorbuliță-două acolo, altminteri cum? Păi să plec eu fără să dau binețe? 🙄
    Cât despre vorbăreții ce se mai întâmplă să se oprească prin curte la sporovăială între ei… mă amuză și am așa o sfială să mă bag între ei… cel mult salut și-i las să vorbească, că nu se face să le strici bucuria dialogului! 😉

    Apreciază

  10. dordefemeie zice:

    Intotdeauna se formeaza grupuri si grupulete, in orice mediu, nu doar pe bloguri,. Exista mereu afinitati greu de explicat in cuvinte, precum si oarece antipatii, la fel de inexplicabile. Si fara sa vrei te duci spre cei pe care i-ai indragit din start. Numai ca toate astea sunt intr-o continua migrare. Apar noi simpatii, noi bloguri pe care iti dai seama ca la vizitezi cu placere, noi locuri unde vrei sa comentezi dar nu ai inca curaj. Dar iti vei face.

    Apreciază

    • Aşa e, gusturile se mai schimbă uneori. De curaj am nevoie atunci când, aşa cum spuneam, văd mereu şi mereu acelaşi număr de persoane acolo şi intru mai greu între ei. Dar trec şi peste asta cumva…
      Îţi mulţumesc mult!

      Apreciază

  11. OrhiKamyDeea zice:

    Potecuta, nu inteleg de ce nu poti comenta pe blogul persoanei repspective daca iti trezeste un gand cu postarea ei. Nu cred ca este nevoie sa te prezinti din primul comentariu 🙂 si sunt convinsa ca dialogul se va lega intre voi fara greutate. Unde iti este curajul caracteristic zodiei? 😆
    Acum am inteles de ce m-ai bagat pe mine in seama inainte de a avea blog! Din cauza juramantului tau. Dar stii cat de mult bine mi-ai facut? 😉 Pentru acest lucru iti multumesc!

    Apreciază

    • Orhideiuţă, nu interpreta că scot corniţele de berbec veritabil ce sunt 😀
      Te-am băgat în seamă pentru că mi-ai fost dragă de la început, nu pentru jurământul ăla, daaaa? Ne-am înţeles? Mă bucur că am contribuit la un bine făcut ţie. Eu sunt fericită că ai înţeles motivul pentru care ţi-am spus să faci un blog 😉

      Apreciază

  12. Amintirile de început mă întorc și pe mine în timp și îmi provoacă o dulce nostalgie. Bineînțeles că, la fel ca tine, sunt deschis la comentarii pe orice teme, indiferent de la ce ar porni discuția și chiar aș fi bucuros să găzduiesc o conferință pe blogul meu! 🙂

    Apreciază

  13. Mugur zice:

    Mai bine de un an de zile am avut cont pe WP și nu am scris un cuvințel. Citeam câteva bloguri și mai comentam pe două, dacă nu mă înșel. Apoi, acum un an mi-am deschis și blogul. De atunci comentez peste tot pe unde consider că am ceva de spus! Și răspund pe cât posibil la toate comentariile sosite la mine. Cât despre subiecte, păi știi că mă mai întind și la vorbă, chiar dacă nu prea des.
    Nu aș spune că am un cerc de comentatori, căci subiectele mele sunt pe teme diverse si găsesc mereu pe câte cineva mai nou să-mi comenteze.
    În rest, cred că nu mai am timiditatea de a comenta, încă de când mi-am deschis blogul personal.

    Apreciază

    • „dacă am ceva de spus”…. Din ce am văzut eu la mine şi la alţii, tu ai întotdeauna ceva frumos de spus şi bine faci când te întinzi la vorbă, că tare îmi place cum o faci 😉

      Apreciază

      • Mugur zice:

        Sărut mâna, Potecuță dragă! Dar prea mă flatezi!

        Apreciază

        • Eu citesc cu drag dialogurile tale cu Bursucel, cu Orhideea… la astea mă refer. Şi la comentariile pe care le laşi pe potecuţe.

          Apreciază

          • Mugur zice:

            Bănuiam eu, dar nu sunt atât de interesant pe cât încerci tu să mă faci! Mai schimb și eu câte o vorbă pe ici, pe colo, că de aceea avem bloguri, ca să vorbim între noi!
            Tu mă pui adesea în încurcătură, căci mă cam lași fără cuvinte! Nu știu totdeauna ce să comentez la tine, căci subiectele sunt atât de bine așternute că nu prea mai este nimic de adăugat!

            Apreciază

  14. Prima data cand am scris ceva pe blog am luat-o la intamplare sa-i citesc pe altii. Si intamplarea a facut sa nimeresc intai la Vienela (nu citisem un blog in viata mea!) si sa ma si bag in vorba ca musca-n c* calului! 🙂 Si de aici a pornit aventura… Mai rasfoiesc si azi bloguri noi, daca imi place ce gasesc las un comentariu sau macar un like, nu-mi fac probleme daca sunt sau nu luata in seama. Dar e adevarat ca acolo unde constant Nu mi se raspunde renunt sa mai intru, ma simt exclusa. Imi plac grupurile care au afinitati , care se comenteaza si se tachineaza si care nu sar la beregata nimanui, acolo ma simt cel mai confortabil. Ca la tine! 🙂

    Apreciază

    • Eu ori tac când nu vreau să mint, ori spun adevărul. Şi acum nu tac. Deci : când am intrat eu prima dată la tine am zis cam aşa „mamă ce tare e tipa, ce mişto scrie şi câte comentarii are, sigur n-are ea timp de un neica nimeni ca mine, ce să mă obosesc eu să scriu…” 😳 😳 Şi atunci nu am scris… Dar s-au aşezat lucrurile, am văzut că nu e aşa şi … restul se ştie. Aşa că îmi cer acum iertare, cu capul plecat, pentru gândurile negre de atunci!

      Apreciază

  15. Oana zice:

    Eu zic sa-ncerci, sa ai curaj… altfel ajungi ca mine (in perioadele fff proaste) 🙂 si crede-ma, nu-ti doresc…

    Apreciază

  16. Ştefania zice:

    Parcă mi-ai descrie pe mine, potecuţă. Nici eu nu prea comentez pe bloguri, tot de teamă să nu supăr cumva gazda blogului respectiv şi eu am această impresie că sunt formate grupuri pentru care eu aş fi o intrusă şi nu vreau să deranjez.
    Nu mă deranjează dacă cineva vine la mine şi vorbeşte pe lângă subiect, dacă discuţia este decentă şi în limita bunului simţ, are toată admiraţia şi respectul meu. Eu aprob toate comentariile şi răspund tuturor, doar comentariile indecente şi calomnioase nu le aprob, pot trimite o milion.

    Mă deranjează, poate e mult spus deranjează, acolo unde gazda blogului unde comentez te ignoră pur şi simplu, nu răspunde la comentarii şi atunci şi eu ignor blogul respectiv, consider că bloggerul respectiv doreşte să fie ignorat şi atunci îi satisfac această dorinţă sau că este selectiv în alegerea persoanelor care să-l viziteze. E ca şi cum mergi în vizită la cineva şi gaza merge în altă cameră şi tu rămâi vorbind cu pereţi, eu aşa consider.
    Comentariile arogante, seci, ironiile searbede de pros gust, nu-mi plac deloc.
    Eu sper ca virtualul să nu ne dezumanizeze şi să tinem cont că la celălalt capăt al conexiune ne vorbeşte un om şi să-l tratăm omeneşte.

    O zi minunată îţi doresc, potecuţă! 🙂

    Apreciază

    • Înţeleg perfect, am fost şi eu ignorată şi a fost ultima încercare de dialog acolo. Asta în condiţiile în care toţi au primit răspuns. Că sunt şi cazuri în care nu toate comentariile primesc, acolo nu am probleme.
      Mă bucur că la mine nu ai teama de a comenta. O zi frumoasă, Ştefania!

      Apreciază

  17. Potecuta,eu cred ca Doamna Norocoasa cu blogul ar fi cea mai fericita daca ar citi articolul tau,e lucru mare sa stii ca cineva te ,,urmareste”dar are atat de mult bun simt si respect incat nu indrazneste sa ,,te deranjeze”.Si hai sa iti zic un mic secret: si eu urmaream un blog pe care il aveai tu…insa ti-am pierdut urma,pentru ca ai renuntat la acel blog,cineva mi-a spus ca aici este casuta ta cea noua,acolo nu am indraznit niciodata sa scriu,aici am scris imediat ce am dat de tine,sa nu cumva sa te pierd din nou!
    Daca ma deranjeaza cand cineva comenteaza pe langa subiect?Nici vorba…mie imi place ,,taina”asa ca putem discuta si despre muraturi pe subiectul pe care eu ,,sufar”de exemplu…
    Te imbratisez ! A,sa nu uit: treci si scrie pe blogul pe care nu ai curaj,s-ar putea ca maine sa nu mai ai sansa.

    Apreciază

  18. Andreotti zice:

    Bătutul câmpiilor ar fi specialitatea mea, de timpul mi-ar permite:)
    Dar, din nefericire, abia mai găsesc timp să sporovăiesc ceva pe la mine, prin ogradă, darămite pe la voi, prietenii mei…Nu-ș ce am de la un timp de-am amuțit așa:(

    Eh, una peste alta…ca tine eram și eu la început și încă mai sunt. Doar că, în timp, nu mai sunt chiar așa de stăpânită de vervă și nici furnicături pe șira spinării nu mai simt 🙂

    Să ai o primăvară frumoasă pe potecile tale! 😉

    Apreciază

    • Mda, am mai trecut pe la tine crezând că iar face figuri readerul şi nu apar postările…. Aştept să vină zile cu timp mai mult, să ne mai bucuri cu gândurile tale 😉

      O primăvară frumoasă şi ţie, cu tot ce-i mai bun!

      Apreciază

  19. Andreea zice:

    Mulți ani înainte pe blog și la cât mai mulți cititori! O primăvară frumoasă! 🙂

    Apreciază

  20. distandi zice:

    Și eu citesc bloguri, dar spun la rândul meu ceva. Uneori chiar din aceeași cauză pe care ai menționat-o tu…că ceea ce spun e atât de mic și spus în cuvinte care nu exprimă totuși exact ceea ce spun. Bănuiesc că e nevoie și de puțină experiență, curaj…
    Scriu doar pe blogurile pe care le frecventez de mai mult timp…
    Aș vrea ca toți cei pe care-i urmăresc să știe că deși nu am spus nimic, le-am urmărit cu interes cuvintele și postările…

    Apreciază

    • Şi eu aş vrea asta. Dar când mă văd pe mine cât mă bucur de fiecare comentariu, mă gândesc că e la fel şi în cazul celorlaţi şi atunci mă străduiesc să las un semn. Încerc de azi să las „teama” deoparte … 😀

      Apreciază

  21. fatadefragi zice:

    Imi plac blogurile pe care se comenteaza, adeseori ma pierd in citirea comentariilor incat uit sa-mi fac trecerea simtita macar cu acel banal like. La tine am gasit intotdeauna pace si oameni care zambesc. Trebuie sa recunosc faptul ca citindu-va, desi nu am comentat, mi-am incarcat adeseori „clandestin” sufletul si m-am simtit intr-un fel de-a voastra 🙂
    Cred ca a fi pe langa subiect este valabil numai la scoala, cand esti scos la lectie si nu ai habar despre tema. In viata, ca si pe bloguri, toate sunt legate cumva intre ele si chiar daca nu sunt, facem noi cumva sa se lege 🙂
    Tie iti doresc sa-ti inunde primavara potecile si cand ti-o inflori dorul sa ne faci partasi bucuriei tale!

    Apreciază

    • Mă bucur că ţi-ai încărcat sufletul pe potecuţe! Chiar dacă nu ai lăsat semne, aşa cum spui, e important că ai fost şi eşti aici. Eşti „de-a noastră” pe bune nu „într-un fel” 😀

      O primăvară cu tot ce e mai bun îţi doresc şi eu şi îţi mulţumesc mult!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s