Eu ştiu că românu’ s-a născut poet şi că-i frate cu codrul dar mie codru’-mi place numai vara, ziua şi înainte să înceapă să mă ciupească furnicile iar cu poezia nu am mari tangenţe. Că o fi el, românul, poet dar dacă la „Ana are mere” îi adaugă „şi Getuţa două pere”, nu înseamnă că scrie poezie. Ei, cam în categoria asta mă aflu eu. Aşa că ceea ce urmează… e orice numai poezie nu. Numai că trebuie să fiu cinstită şi să spun că m-am trezit cu „I-am dat olarului arginţi şi vin” în cap şi oricât am vrut să-mi disciplinez gândurile, să le aşez în fraze logice, ele nu şi nu. Se îngrămădeau ritmic şi nu se lăsau aşezate decât aşa, unele sub altele. Ideea era frumoasă 🙄 şi parcă nu am vrut să o las să se piardă dar nu am reuşit să o ilustrez în propoziţii. Aşa au vrut, aşa le-am scris aşa că de ele râdeţi, nu de mine, da? De aceea spun că nu e poezie, că nu am pretenţii că ştiu să scriu poezie. Nu ştiu ce-am avut cu olarul sau el cu mine dar. . .
I-am dat olarului arginţi şi vin
Să mi te plămădească-n lut încins
Privirea de ţi-o scaldă în senin,
Întreg tezaurul i l-am promis
Mi te doream cu ochii limpezi, dornici
Să mă ascundă-n taină printre gene
Şi buze dulci, ce dintr-o răsuflare
În noapte să înveţe să mă cheme.
S-a dus bătrânul în a lui căscioară
Şi vise-a început să făurească
Eu depănam poveşti de odinioară
Şi mă rugam la „ţărnă” să te nască
Cu ochi plecaţi ca pentru rugăciune,
Surâs de-mbrăţişare-ţi modela
Dar dorul îl ardea ca un tăciune
Şi-o lacrimă-a pierdut în palma ta.
Priveşte semnul ce ţi-a ars fiinţa
Şi nu uita c-a apărut cândva,
Când mă rugam la roată te-aducă
Şi ochii mei au plâns în seva ta
Îl vezi, îl simţi?
e semnul
ce-ţi va spune
Că-am fost şi eu
aici, cândva…
Că m-am rugat
să-mi fii!
să-mi fie
privirea-ţi
licărit de stea.
Când n-ai venit,
te-am plămădit din vise
Şi pentru-un strop de vin
mi-ai apărut
Arginţii toţi i-am dat
şi uite,
din trup
şi lacrimi
tu mi te-ai născut.
Învârte-te, roată-nvârte
Şi lutul uşor să-l mângăi
În trupul cu braţe răsfrânte
Un strop de speranţă să pui!
Poeta lu mama ! Viersuiesti ca o adevarata romancuta !
Te-o pupat Dragobetele si te-a atins inspiratiunea ? Trimite-l si la mine ca zici frumos ! 😀
ApreciazăApreciază
M-a lovit în plin inspiraţiunea după cum se vede 😳
ApreciazăApreciază
Sa te atinga mai des ? 😳
ApreciazăApreciază
Am citit introducerea si ma gandeam ca scrii un pa(L)m-fl(A)et. O orizontalizare rapida a poeticilor ce rimeaza in randuri paralele. Apoi, te-ai gandit ca e mai bine sa ne spui, era vorba de o poezie de-a taaa… banala, banala lut, lutul ei de poezie. Si, am citi, ;i-am cautat cu ochii banalul. L-am zarit abia la final, era prins de vasul de lut. Il facuse mesterul in forma de toarta si o lipea pe-ascunselea. Ma bucur ca nu stii sa scrii poezie. 🙂 Mai vin, mai vin pe aici!
ApreciazăApreciază
Normal că de mine era vorba, cum să-mi bag eu nasul în rimele altora? Nuuuuu
ApreciazăApreciază
Chiar normal ca nu te bagi. Adevarul e ca, daca e sa nu te bagi in oala altuia, ci doar in a ta, si sa scoti asa versuri, ti se aplica bine zicala: Din oala ta eu scot la versuri… uhuhuhuuuuuuuuuuu
ApreciazăApreciază
Potecuta, daca olarului tau ii reuseste plamadirea si isi merita plata, mi-l recomanzi si mie? Am si eu o bucatica de lut ce asteapta sa fie modelata, dar nu am gasit inca olarul si roata potrivita 😉
ApreciazăApreciază
Îl trimit şi la tine? Roată nu am dar rezolvăm 😉
ApreciazăApreciază
Frumoasa scriere! Foarte profunda in intelesuri si sensuri. Am citit-o si recitit-o, iar la fiecare reluare m-a invaluit altfel. 😉
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult! 😳
ApreciazăApreciază
Tare potrivita cu ziua mea de Dragobete 🙂
Si tu nu trebuie sa imi multumesti, cu atat mai putin sa te intimidezi 😀
Nu de alta, dar ma intimidezi si pe mine 😉
ApreciazăApreciază
Nu ptr Dragobete am scris, s-a nimerit şi la mine…
ApreciazăApreciază
Pai, doar asa suntem noi 😆
Unii ne banuiesc de intelesuri ascunse, cand totul in mintea noastra e atata de clar, pentru noi, iar nimereala zici ca e potrivita, cand de fapt, totul se leaga simplu in cele mai ne/potrivite momente 🙂
ApreciazăApreciază
Ce frumos!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc! 🙄
ApreciazăApreciază
Ooo, Omar Khayyam ar muri de ciudă!
Chiar și eu! 🙂
ApreciazăApreciază
Feeee 😯 nici chiar aşa, zău! 😀
ApreciazăApreciază
Ooo, ești uimitoare!
Mi-ai făcut o splendidă surpriză!
ApreciazăApreciază
Nu ştiu cum se face ăla care pupă dar te pup
ApreciazăApreciază
Dulce…
ApreciazăApreciază
Nici eu nu știu, dar primesc pupicii tăi! :*
ApreciazăApreciază
Pe tine cin’ te-a modelat?
Că prea ți-e versul inspirat,
Și chiar de nu e poezie,
Îmi place orice-ar fi să fie. 🙂
ApreciazăApreciază
Modelată-am fost din soare
Într-o zi de primăvară,
Era luni, orele 13
Păsări îmi cântau pe-afară 😀 😀
ApreciazăApreciază
E un inceput in toate 🙄
ApreciazăApreciază
Oare? Măcar de-ar fi promiţător….
ApreciazăApreciază
Potecuță, nu te da bătută! Eu zic că poți, că doar nu degeaba tocești degețelele pe taste. 🙂
La critică ne pricepem toți, nu? Keep calm! 😉
ApreciazăApreciază
Încerc să nu mă dau bătută deşi uneori…
Mulţumesc, Bursucel!
ApreciazăApreciază