Când vulpea-i chioară, strugurii îngraşă

Potecuţa se joacă. Ea se joacă tot timpul dar azi s-a jucat cât pentru 2 zile aşa că şi-a epuizat porţia, mâine e musai să fie serioasă. Am o vagă impresie că v-am mai spus despre stereograme. Nu mă apuc să caut dar aşa cred şi dacă nu, am o vagă idee că am mai vrut să vă spun aşa că şi asta se pune. 😉 Prima dată când am făcut cunoştinţă cu ele nu reuşeam să văd nimic, mă enervam, plângeam de nervi (toată lumea vedea în afară de mine, cum să nu mă enervez? 🙄 ) şi am cedat spunând : „astea strică frumuseţe de ochişori”  Mda, de ciudă. 👿 Credeţi că m-am potolit? Nuuuu. Mă ascundeam în casă şi mă holbam la ele invocând toţi sfinţii să mă ajute să văd şi eu căprioare şi fluturi şi ce bazaconii mai vedeau părinţii şi vecinii mei. Nu vă descriu senzaţia pe care am avut-o când am văzut prima dată imaginea ascunsă în spatele punctelor. 😯
Au trecut anii, am uitat de ele, au apărut cele color, au apărut pe net şi… iar mi-am descoperit pasiunea pentru ele. Vă recomand cu sufletul deschis. Prima dată e mai greu… Şi la mine a fost foarte greu. Pentru a vedea ceva, e nevoie de o privire cam ca cea a „minunatului” din fotografie 😀
Astăzi m-am jucat câteva ore cu ele şi în final am făcut şi pentru voi două. Da, eu le-am făcut special pentru voi, din păcate imaginile disponibile nu m-au entuziasmat foarte tare dar m-am adaptat situaţiei. În prima imagine este ascunsă o altă imagine iar în a doua e… un mesaj pentru voi din partea potecuţei 😀
Şi dacă lucrurile merg bine, cred că tot la asta o să apelez când mai am ceva de transmis şefului meu, să văd eu cum se holbează în monitor, că aşa mă holbez şi eu câteodată din vina lui 😀
Aţi văzut ceva? Vouă vă plac chestiile astea sau iar mă fac de râs? 😀