Potecuţa se joacă. Ea se joacă tot timpul dar azi s-a jucat cât pentru 2 zile aşa că şi-a epuizat porţia, mâine e musai să fie serioasă. Am o vagă impresie că v-am mai spus despre stereograme. Nu mă apuc să caut dar aşa cred şi dacă nu, am o vagă idee că am mai vrut să vă spun aşa că şi asta se pune. 😉 Prima dată când am făcut cunoştinţă cu ele nu reuşeam să văd nimic, mă enervam, plângeam de nervi (toată lumea vedea în afară de mine, cum să nu mă enervez? 🙄 ) şi am cedat spunând : „astea strică frumuseţe de ochişori” Mda, de ciudă. 👿 Credeţi că m-am potolit? Nuuuu. Mă ascundeam în casă şi mă holbam la ele invocând toţi sfinţii să mă ajute să văd şi eu căprioare şi fluturi şi ce bazaconii mai vedeau părinţii şi vecinii mei. Nu vă descriu senzaţia pe care am avut-o când am văzut prima dată imaginea ascunsă în spatele punctelor. 😯
Au trecut anii, am uitat de ele, au apărut cele color, au apărut pe net şi… iar mi-am descoperit pasiunea pentru ele. Vă recomand cu sufletul deschis. Prima dată e mai greu… Şi la mine a fost foarte greu. Pentru a vedea ceva, e nevoie de o privire cam ca cea a „minunatului” din fotografie 😀
Astăzi m-am jucat câteva ore cu ele şi în final am făcut şi pentru voi două. Da, eu le-am făcut special pentru voi, din păcate imaginile disponibile nu m-au entuziasmat foarte tare dar m-am adaptat situaţiei. În prima imagine este ascunsă o altă imagine iar în a doua e… un mesaj pentru voi din partea potecuţei 😀
Şi dacă lucrurile merg bine, cred că tot la asta o să apelez când mai am ceva de transmis şefului meu, să văd eu cum se holbează în monitor, că aşa mă holbez şi eu câteodată din vina lui 😀
Aţi văzut ceva? Vouă vă plac chestiile astea sau iar mă fac de râs? 😀
Potecuta, chiar iti arde de glume 🙂
Nu m-am jucat niciodata cu asa ceva, iar imaginatia mea nu imi ajuta ochii sa vada ceva.
In afara de a ma gandi ca as inota in apa marii, pentru prima imagine, si a ma plimba pe poteci din padure, pentru imaginea nr.2,…. ce ar trebui sa vad? 🙂
Am cautat si pe site… aceste jocuri sunt pentru cei fara ochelari. Gata am gasit explicatia: Sti de ce nu vad? Ochelarii sunt vina 😉
ApreciazăApreciază
Hehehe, eşti aproape 😛
caută pe net explicaţii cum să faci să le vezi. Dacă nu merge, nu te obosi, ştiu cât de tare m-am chinuit eu până să o văd pe prima. După…e floare la ureche
ApreciazăApreciază
Am cautat, dar ….. e mult prea dificil pentru duminica seara 🙂
ApreciazăApreciază
😉 Nu e problemă, o să îţi spun eu mesajul. Dar nu acum
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Cred că am ochii prea obosiţi de la atâta învăţat că nu disting nimic 😥 dar pare ceva interesant, deşi puţin greuţ 😆
ApreciazăApreciază
M-am străduit să caut imagini de fundal uşor de „citit” 😉 Nu îţi chinui ochii, nu vreau să ai probleme din cauza mea!
ApreciazăApreciază
Voi încerca când voi fi mai odihnită că m-ai făcut curioasă! 😉
ApreciazăApreciază
Când vrei tu. Dacă vrei… 😉
ApreciazăApreciază
Când mi se pune pata pe ceva, nu mă las, dar săptămâna asta sunt ocupată cu nişte examene!
ApreciazăApreciază
Baftă multă! Scapi cu bine şi dai de băut, da? 😀
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, o să dau! 🙂
ApreciazăApreciază
Tu prima, si eu iti spun daca asta am vazut 😀
ApreciazăApreciază
Un fluturaş 😛
ApreciazăApreciază
😦 navoade pescaresti, iar mesajul nu-l pot vdea
ApreciazăApreciază
Eu am glumit, July, nu e fluturaş acolo. Năvoade? 🙄 Nuuu, nici din alea…
Nu e bai. E de bine oricum 😉 Mesajul adică, e de bine 😀
ApreciazăApreciază
Nici nu are rost să mă chinuiesc degeaba, Potecuță. Fiind discromat, n-am nici o șansă să văd ceva în acele imagini. Așa cum nu văd nici în cărticica de la examenul oftalmologic pentru carnetul auto! 🙄
ApreciazăApreciază
😀 Nu ştiu dacă are legătură cu asta dar nu te obosi degeaba, cum am spus, prima dată e greu tare. 😉
ApreciazăApreciază
Cred ca trebuie sa ai niscaiva aptitudini pentru asa ceva….aptitudini cu care , evident , eu nu m-am nascut inzestrata! 😀 Astept ,cu mare nerbdare , raspunsurile tale , ca sa ma luminez! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu e nevoie de aptitudini, dacă era aşa, eu nu vedeam nici acum nimic 😳 trebuie să prinzi şmecheria, să te prinzi cum să te uiţi. Trebuie să laşi privirea pirdută ca şi cum ai vrea să vezi prin monitor, nu focusa privirea într-un punct anume. Apoi imaginea devine neclară ca şi cum se duce în spate şi în relief vezi imaginea ascunsă…
ApreciazăApreciază
Dupa cum descri..trebuie macar dispozitie…😆
ApreciazăApreciază
Pe albastru nu vad nimic.
Pe maro imi apare, repetitiv, o fata (moaca) cu un ochi inchis si cu gura deschisa (cu dintii la vedere).
Ori am eu prea multa imaginatie?
Ar mai trebui si ceva mai multa rabdare,nu?
ApreciazăApreciază
I-am spus Anei cum trebuie privit. În a doua imagine e un mesaj, e ceva scris, nu o imagine 😉
ApreciazăApreciază
Sanatate!
Si daca ma uit crucis, tot nu vad ceva scris.
Clar, nu-i pentrui mine, dar multumesc ca mi-ai aratat ca nu toti cei care au ochi, pot sa vada.
Saru’mina!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru clepsidra albastră și pentru pupatul maroniu!
Ești genială!
ApreciazăApreciază
De fapt, ne pupi pe toți, dar nu cred că vei pune clepsidra să-ți toarcă timpul acordat fiecăruia!
ApreciazăApreciază
😀 😀 bravo, Mugur! Ma bucur tare, tare!
ApreciazăApreciază
Și eu mă bucur, mai ales că ne pupi pe toți!
Sărut mâna!
ApreciazăApreciază
Se priveste cu ochelari sau fara? Cu ochelari lacrimez, fara ochelari plang de-a binelea.
Si ce-am vazut: un fel de unu pe fata, unu pe dos, pui un ochi, scazi doi, rasucesti firul si…
Sau, varianta 2: profunzimea privirii curcii-n lemne!
Am nimerit? ;))
ApreciazăApreciază
Ai fost foarte aproape. Dacă nu scădeai doi, aia era 😀 😀
ApreciazăApreciază
nu văd nimic!!!:(,dar nu-i bai! 🙂
ApreciazăApreciază
Chiar nu e bai! 😉
ApreciazăApreciază
Pe monitorul analogic nu pot focaliza sub nicio formă. Pe cel TFT le-am văzut pe ambele destul de rapid. N-ai folosit diacritice în al doilea. 🙄
Din cauza eşecului pe monitorul analogic, am scanat o asemenea stereogramă de pe spatele unei reviste pe care o aveam prin casă, pe care am văzut-o imediat dincolo – ce bine că am computerele legate în reţea! 😉
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, e fără „Ă” 😳
ApreciazăApreciază
Ei, de data asta te iert. 😛 Da’ îmi trebuia şi mie o modalitate de-a dovedi că am văzut, aşa că m-am legat de ce-am putut. 😀
ApreciazăApreciază
Te credeam oricum! Dar meritam să fiu puţin „certată” 😀
ApreciazăApreciază
Nah, nu pentru atîta lucru. 😉 Mai ales că mi-ai adus aminte de jucăriile astea, să mai uit de alte cele.
Şi uitasem să spun că funcţionează chiar şi cu ochelari, pe TFT. Dar CRT-ul tot nu vrea, oricît m-aş chinui. Poate să fie ăsta motivul pentru care alţii nu le-au văzut…
ApreciazăApreciază
E posibil, eu prima dată le aveam pe A4, alb negru, la xerox. Imposibil de zărit ceva. Totuşi, după îndelungi chinuri şi lacrimi şi nervi, am văzut una. Nu mai uit, era cu o căprioară şi un fluturaş 😀
ApreciazăApreciază
După îndelungi lupte seculare care au durat vreo… multe ore, am reuşit să văd cîteva imagini şi pe CRT, însă foarte greu şi pier repede la mişcare.
Parcă mi-aduc aminte vag că în urmă cu mulţi ani au fost în comerţ nişte postere stereografice. Cred că am avut şi eu dar n-aş şti să spun unde au dispărut. Spre deosebire de tine, eu am uitat şi uit mult şi repede. 😦
ApreciazăApreciază
Important e să uităm numai ce trebuie. Doar că…
ApreciazăApreciază
De-am putea alege…! 😦
ApreciazăApreciază