Pledez vinovat!

Să-mi pară rău c-am mers zâmbind prin viaţă
Şi din lumină mi-am făcut altar?
Am strâns dureri, am dat la schimb speranţă
De ce-mi întindeţi cupa cu amar?
Nu v-am ascuns că mi-am sădit iubirea
La umbra unei frunze de salcâm
C-am râs, c-am plâns şi mi-am cântat simţirea
Şi-acum mă obligaţi să o dărâm?
Am ars de-a fost nevoie de căldură
Şi am aprins în noapte felinar
Vise-am amanetat fără factură
Şi-mi cereţi socoteală la cântar?
De–am deranjat cu ale mele şoapte
Când v-am rugat să vă lăsaţi iubiţi,
Mă condamnaţi!, de vină-s pentru toate
Am strâns eu pietrele. Pofţi, loviţi!
Eu nu regret că zbor mereu spre soare
Şi nici că-n suflet port contur de nori
Dar cer iertare şi rog îndurare
Că prin mizerii n-am găsit comori.
Să mă iertaţi că nu suport minciuna
Şi nu-mi înalţ castele din noroi
Că n-am habar să definesc ranchiuna
Şi cer noroc doar frunzei de trifoi.
Să mă iertaţi că nu-mi voi pune lacăt
Pe suflet, nici pe inimă sau vis,
Că voi iubi cu tot atâta patos
Ce-i de iubit. Şi nu e interzis.

Mă plimb printre iluzii şi fredonez un refren despre mine…. Like a bird….