La „şuetă” despre filme

imagesÎl ştiţi pe Lars von Trier? Nu despre el personal vreau să vorbim ci, mai degrabă, despre filmele lui. Nu cred că mi-ar fi venit ideea să scriu azi despre asta dacă nu aş fi citit aseară despre faptul că, cel mai recent film al lui, „Nymphomaniac II”, care ar fi trebuit să ruleze în cinematografe din 7 februarie, a primit (din partea Centrului Naţional al Cinematografiei) clasificarea „I.M.-18-XXX”. Asta, pe larg, înseamnă filme interzise minorilor şi proiecţiei cu public. Nu am văzut prima parte şi nu e greu ca, din titlu, să îţi dai seama că nu e despre flori de tei sau panseluţe. Ce mă miră (ce mă mai miră? ) este faptul că suntem singura ţară din Europa care a dat o asemenea clasificare. Prin comparaţie, a fost clasificat în categoria «filme nerecomandate tinerilor sub 15 ani» în Danemarca, «filme nerecomandate tinerilor sub 16 ani» în Elveţia, Estonia, Franţa, Germania şi Olanda şi «filme interzise minorilor» în Cehia”. Noi l-am interzis de tot. Conservatori din cale-afară. Dar să revenim la filme că nu această clasificare este subiectul postării.
Lars von Trier se joacă frumos cu psihicul şi „te face” din două cadre fără să-ţi dai seama ce se întâmplă cu tine, treci de la o stare la alta incredibil de repede. Şi toate astea cu filme ce par atât de simple…
Primul pe care l-am văzut a fost „Breaking the Waves”. Este unul dintre puţinele filme pe care nu le pot recomanda cu inima deschisă deşi se află pe primele locuri de pe lista cu preferinţe. Nu e pentru cei cu prejudecăţi, asta pot spune cu siguranţă. Este despre dragoste şi credinţă, despre dogme şi sex, inocenţă şi agonie. O jumătate de oră după finalul filmului eu nu m-am putut ridica din pat. Aproape că mă durea fizic. Dar mi-a plăcut nespus de mult. Ei bine, în acest moment, dacă cineva consideră că i-am greşit mult şi caută o metodă de răzbunare cruntă, îi vând un pont. Nu e nevoie de cameră de gazare (la cât de mult m-am intoxicat în ultima vreme, sunt imună), trebuie doar să mă oblige să îl urmăresc. Până la final, ori mi-aş pierde minţile ori m-aş pierde pe mine…. Deci, clar nu, nu aş suporta să-l văd.
A urmat „Melancholia”, film pe care l-am văzut sub impulsul celebrei zile de 11.11.11. Chiar dacă aveam habar de stilul lui Trier, mă aşteptam să văd clişeele din alte filme care tratează acest subiect al sfârşitului. Nu m-am înşelat, nu avea cum să fie doar atât. Te pune pe gânduri, te obligă să îţi pui întrebări, eşti nevoit să îţi imaginezi că eşti în faţa…evidenţei, te face să vezi altfel lucrurile care păreau „altfel”. E un mix de trăiri, e dureros şi duios, e cald şi brutal. E… mă opresc.
„Dogville” este ultimul film din această „serie”. Nu e ceva care să poată fi povestit.
Voi aţi văzut unul dintre ele sau altceva de Trier?
Dar un film care v-a marcat, care „v-a lovit în moalele capului”, aveţi? Care?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

51 de răspunsuri la La „şuetă” despre filme

  1. Ana zice:

    Recunosc ca eu inca nu am urmarit nici unul dintre filmele vizionate de tine , insa mi-am notat si am de gand sa le vad.
    Ultimul film care pe mine m-a „marcat” si mi-a ramas in minte , a fost „Two Mothers” http://dintimisoara.wordpress.com/2013/09/21/in-familie/

    Apreciază

  2. Cuvânta zice:

    Pe mine m-a marcat un film din anii 80 cred, cu Mihail Barîșnikov în rol principal. Nopți albe se numea filmul. Personajul principal este balerin iar subiectul este lupta cu cenzura din Urss.

    Apreciază

  3. Irina zice:

    Am văzut ,,Melancholia”, m-a impresionat, un film aparte, pentru un public restrâns. O altă vizune asupra sfârșitului, cum spuneai și tu, orientată mai mult spre analiza trăirilor, spre interior. Ca să rămân oarecum în aceeași zonă, a proiecției într-un viitor utopic și nu chiar, mi-au plăcut mult două ecranizări după romane celebre, ,,Nineteen Eighty-Four” și ,,Lord of the Flies”. Deși mai vechi, eu le-am văzut recent. Citisem ,,Împăratul muștelor”, urmează să citesc și romanul lui Orwell.

    Apreciază

    • Nu le-am văzut, Irina. Pe lângă Nineteen Eighty-Four am trecut la milimetru. Nu mai ştiu de ce am amânat şi… am amânat de tot se pare. Dar s-a aprins beculeţul şi nu-mi mai scapă 😀

      Apreciază

  4. july zice:

    The Mist, pentru finalul neasteptat . http://ro.wikipedia.org/wiki/The_Mist
    Nu am vazut filmele lui Lans von Trier, am citit articole .

    Apreciază

  5. alinalerca zice:

    Am auzit și eu despre isteria asta provocată de filmul “Nymphomaniac II”…nu m-a impresionat foarte tare recenzia și nu cred că-l voi viziona. Filmul care m-a marcat, chiar dacă e mai vechi, este ” La vita e bella”..l-aș viziona oricând cu drag

    Apreciază

  6. Din păcate nu am văzut niciunul din filmele pe care le-ai enumerat și mă întreb pe ce canale te uiți tu. Văd zilnic 2-3 producții vechi și mai noi, dar nu aș vrea să numesc numai unul sau două filme de teamă să nu greșesc. Îmi plac SF-urile, în special! 🙂

    Apreciază

  7. Ştefania zice:

    Din păcate, n-am văzut niciun film din cele enumerate de de tine. Nu prea mă atrag SF-urile. Mie îmi plac mai mult dramele, filmele de dragoste, comediile de dragoste, filmele de acţiune.
    Un film care mi-a rămas în suflet este „The Blind Side” din 2009, cu Sandra Bullock şi Tim McGraw, în rolurile principale.
    Ai o zi minunată, potecuţă! 🙂

    Apreciază

  8. Andreea zice:

    Nici eu nu am vazut nici un film din cele de mai sus. Un film care m-a marcat? Nu stiu daca m-a marcat dar m-a impresionat „Seven Pounds” cu Will Smith.

    Apreciază

  9. succesulpe zice:

    Fiecare gen de filme si mai precis vorbind, fiecare film, are nevoie de un anumit gen de spectatori avand un anumit grad de cultura. Probabil ca acest film poate fi vizionat numai de un anumit gen de public si acela destul de bine pregatit pentru a putea intelege mesajul.
    Cum ar fi sa dai o lama de barbierit unui copil dignosticat cu sindromul Smith-Magenis?
    Asa ca ai nostri au decis. Cine vrea neaparat sa se descurce singur si pe propria raspundere. 🙂

    Apreciază

    • Nu te contrazic. Eu nu înţeleg însă de ce în Germania, Franţa, Olanda etc îl pot urmări cei peste 16 ani iar la noi nici măcar adulţii. Să fie ei mai pregătiţi? Aşa o fi… 😀

      Apreciază

  10. indiferent zice:

    Am vazut „Breaking the Waves”. Interesant film, pune creierul la treaba … Indiferent ce-am zice, Lars este un vizionar si ne place sau nu …

    Apreciază

  11. Am vazut un film de-al lui von Triers si sincer mi-am luat somn. Din punctul meu de vedere, acestui regizor i se face reclama pentru filme de nonsens.
    Iti recomand niste filme super „Valurile Dunarii” si „Steaua fara nume”. Si apoi compara le cu filmele din prezent. Iti spun ca e o diferenta enorma de calitate. Putine filme facute recent se pot ridica la nivelul de calitate al filmelor de atunci.

    Apreciază

    • Intenţionat m-am limitat în postare la filmele lui şi nu am vorbit la modul general despre filme bune şi foarte bune. Alta ar fi fost ordinea.
      Nu pot face astfel de comparaţii nici cu cărţi, nici cu filme 😉
      Îţi mulţumesc! O seară frumoasă!

      Apreciază

  12. Andreotti zice:

    Asolut toate filmele lui Triers le-am văzut! 😉 Doar Nymphomaniac I si II nu le-am văzut (încă!)
    Asta și pentru că eu vizionez cu aviditate filme europene mai întâi și apoi cele de peste ocean.
    Dar filmele lui Lars se împart în două categorii: proaste și incredibil de bune…doar vizionând toate filmele lui îți poți da seama de asta…

    Apreciază

  13. darklorelei zice:

    Am vazut Dancer in the dark, Melancholia si Antichrist. Despre primul am scris aici: http://darklorelei.wordpress.com/2012/01/05/475/

    Apreciază

  14. arakelian zice:

    Dancing with the dark, Dogville, Manderlay, o bucata de Waves.
    Regizorul e tzacanit, ii place sa socheze, sentimentele lui suprinse sunt cele dure, sau daca nu sunt sentimente dure, le suprinde dur.
    Ca si Almodovar, ii place sa suprinda partile rele din om. Lars vor Triee reuseste sa exclipsese partile bune din erou. Lars von Trier reuseste sa omoare partile bune din erou, dar si sa faca sa sufere partea buna din privitor.

    Astazi nu mai pot sa vad filmele lui. Plecatam de la cinema… cu indoieli!

    Apreciază

  15. Intai: Bine v-am gasit si felicitari pentru Poteci de dor, ma plimb cu drag pe ele.
    Apoi, imi dau si eu cu parerea: Lars von Trier e mai greu de digerat, filmele lui trebuie rumegate bine pentru a patrunde toate ideile si a te bucura de punerea in scena.
    dar ma bag si eu in seama pentru a recomanda 2 filme: Dogtooth, grecesc, film care mi-a taiat piuitul pentru o zi (chestie care se intampla extrem de rar) si, fiindca am vazut prin comentarii si Perfect Sense mentionat (iar Ewan McGregor merita atentie), mai zic de Blindness cu Julianne Moore si Mark Ruffalo (multi mi-au recomandat cartea lui José Saramago – Ensaio sobre a Cegueira, dar io-s un pic mai lenesa si am ramas doar cu filmul).

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s