Urme de gânduri în zăpezi

Se vor aşterne curând zăpezi peste cuprins şi îmi voi adăposti gândurile în braţele albului ce-mi va acoperi cărarea. Va ninge peste întâmplări şi va fi frig într-un „acum” nedefinit. E vremea când amintirile se prind în jocul umbrelor şi însoţesc călătorii în anevoiosul drum al întoarcerii spre sine. Sunt serile în care numărăm clipele şi le lăsăm să se piardă în fumul care se ridică spre cer şi dă de ştire trecătorilor că acolo e cald, că acolo e simţire… Dacă m-aş putea transorma în crengi de brad, aş arde molcom pentru-a încălzi neajunsul celor care stau în întuneric. Şi apoi m-aş ridica şi eu spre nori, în diferite forme. Să plec? Voi pleca. Deşi se vor acoperi potecile şi mă voi pierde în prea mult alb. Îmi spui să plec dar nu-mi spui unde. Nu mă lăsa să rătăcesc în incertitudini, arată-mi nordul şi lasă-mă să pun un semn, să mă pot întoarce dacă-mi va fi prea greu spre înainte.
Să tac? Ţi-am tăcut. Deşi în tăcere doar se plânge. Şi apoi se moare. Dar ning peste tăcerile altora şi le fac să strălucească în noapte.
Se vor aşterne, din nou, zăpezi peste cuprins. Va ninge peste toate şi ne va fi mai alb. Mă voi încălzi sub aripa unui gând şi voi adormi pe umărul unui suspin….
Începe să se facă frig. Simţi?

Later Edit : E joi şi aveam picătura de folk… am uitat, noroc cu July care mi-a şi lăsat două melodii cu Imre pe care mi-am propus să vi-l prezint azi.

Mulţumesc July pentru :

Publicitate