Cum am ratat rolul de bun samaritean

Nu ştiu cum să vă spun dar pentru astăzi aveam pregătită o postare care ar fi dat blogosfera peste cap. M-am minunat şi eu cât de inteligentă şi talentată sunt când mă forţez puţin şi …. aiurea!, nu aveam în cap nimic şi nici chef de scris pentru că, să fie din cauză de „luni”, să fie din cauza orei la care m-am trezit, să fie din cauză de meteosensibilitate acută, aveam o stare care nu mă lăsa să fac nimic. Dar uite că soarta se joacă de-a alba neagra şi mă simt forţată să îmi plimb degetele peste taste, mai mult ca să trag un semnal de alarmă, să vă avertizez să nu faceţi ca mine, „să luaţi aminte” cum ar spune înţelepţii. Dacă există un sfinţişor al mailului, ei bine, în cazul meu a cam chiulit de la locul faptei. Nu şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu şi chiar dacă nu ştiu ce scrie în fişa postului, sunt sigură că nu a bifat nimic de acolo.

Am intrat ieri cu treabă pe mailul blogului. Am mai intrat acolo şi săptămâna trecută dar numai cât să fac curat şi să aerisesc inboxul. Ieri însă, prin nu ştiu ce minune, am intrat şi în spam şi am găsit un mail care mi-a răsturnat scara de valori, mi-a întors lumea cu susu-n jos şi invers şi mi-a demonstrat că aşa-mi trebuie dacă nu aspir şi pe la colţuri şi dacă verific numai inboxul de parcă spamul nu e tot parte a acestei mari familii denumită, generic, mail. Ce treabă are sfinţişorul cu aspiratorul meu? Păi are! că de aia e sfinţişor să mă tragă de urechea dreaptă dacă vede că nu sunt pe calea cea bună. Putea şi el să mute mailul în inbox, putea să îmi strige în ureche să intru în spam, putea orice. Să nu o mai lungesc şi să vă las mailul cu pricina, cu rugămintea să aveţi încredere în fărâma de luciditate pe care o mai am şi să credeţi că e luat cu copy-paste şi nu mi-am pierdut minţile de tot. Încă! Hai că mi-e milă de voi şi tai pasajele neimportante că e prea lung. Dar zău că merită. Deci :

„Sunt doamna Ella Joice Baker din Marea Britanie, eu sunt căsătorit la șef. Steve George Baker înainte de a muri de atac de căldură, care durează doar o zi.
Soțul meu târziu a fost foarte bogat om de afaceri și după moartea sa, am moștenit toate de afaceri și averea.
Recent, medicul meu a făcut-o clar pentru mine că eu nu pot trăi pentru mai mult de o lună, așa că acum am decis să împartă o parte din averea noastră, de a contribui la dezvoltarea de orfelinate din……..

Te aleg pe tine, după ce a vizitat directorul de site-ul și m-am rugat de el înainte de a am decis să doneze o parte din fondurile prin tine, eu sunt dispus să doneze suma de 750.000 dolari. Vreau ca acest fond să fie utilizate în activități creștine, cum ar fi, orfelinate, școli creștine, biserici și pentru propagarea cuvântul lui Dumnezeu.
De îndată ce am primit această informație de la tine voi instrui banca să emită fondul de pe un cec pentru a vă permite numerar fondului , în orice bancă de alegere în țara dumneavoastră.
Vă rugăm, dacă nu poate fi capabil să se ocupe de acest proiect amabilitatea să-mi spuneți în regim de urgență , pentru a permite-mi caut pe altcineva…….”

Acum spuneţi voi cum să nu mă enervez? 🙄 Mailul era trimis de Crăciun şi eu l-am găsit ieri. A ales oare pe altcineva sau ar mai fi valabilă oferta că tare m-aş băga implica în prostia proiectul  ăsta măreţ. Oare la donaţii se percepe comision sau cât trimit ei adică 750.000, atât scot eu adică ciuciu 750.000? Şi dacă îi dau pe toţi pentru Catredrala Mântuirii Neamului, se pune? E caritabilă treaba asta sau mai bine fac orfelinat? Nu ştiu cum mă descurc cu atâtea pe cap….
Şi încă ceva. Îmi explicaţi şi mie cum naiba poţi muri de atac de căldură care durează doar o zi? 😀

Mno, eu mi-am ratat şansa de a face fapte bune cu banii doamnei în cauză, căsătorită la şef, trebuie să caut altă soluţie de spălat păcate dar voi să nu faceţi ca mine. Verificaţi spamurile la timp că nu se ştie ce comori, moşteniri, donaţii sau informaţii vitale se ascund acolo 😉