Zâmbet cald pe ram de brad. Pentru voi!

Dragii mei dragi! Aş avea multe să vă spun dar voi sunteţi ocupaţi şi nu vreau să vă reţin. Vă bat timid în poartă şi cu mâinile îngheţate dar cu sufletul cald, vreau să vă mulţumesc. Mulţumesc fiecăruia în parte pentru fiecare pas făcut pe potecile mele de dor. Le-aţi făcut mai frumoase şi mai primitoare. Vă mulţumesc pentru fiecare rând scris din suflet pe blogurile voastre. Am râs, am plâns, am învăţat, am tras concluzii întrând la voi în căsuţe dis de dimineaţă sau târziu în noapte. De multe ori plecam uşor, fără să las urme şi pentru asta trebuie să vă rog să mă iertaţi. Uneori rândurile voastre mă făceau să mă simt mică, neînsemnată şi mă intimidam, nu aveam curajul să comentez. Uneori găseam atâta suflet, încât simţeam că ar fi nedrept să las cuvinte acolo unde se cerea doar linişte şi simţire. Dar vreau să ştiţi că fiecare postare, chiar dacă trecea „nemarcată” de mine, a contat. Aş pune link către fiecare în parte dar ar însemna să vă trag de mânecă şi nu pot face asta acum când altele sunt priorităţile voastre. Toţi contaţi mult pentru mine, pe toţi vă simt aproape şi pentru asta mă înclin şi vă mulţumesc!

Am văzut că se tot caută „spiritul Crăciunului”. Nici eu nu mai ştiu ce înseamnă, s-a pierdut printre firme colorate şi vitrine strălucitoare care nu fac decât să întunece priviri şi să reducă la tăceri glasurile celor care ar striga că nu pot, că nu mai pot, că nu au…..
Dacă înlăturăm „sclipiciul”, dacă stingem luminile puternic colorate şi dăm, pentru o clipă, cutiile de cadouri deoparte, dacă ne oprim preţ de o respiraţie din goana după nimic, o să îl găsim în noi. El stă ascuns acolo şi aşteaptă. În locul luminiţelor, aprindem o lumânare şi şoptim o rugăciune. Simplu şi curat. Asta înseamnă, pentru mine, „Spiritul Crăciunului”.
De Crăciun, chiar şi în casele în care-i frig, se aprinde focul în suflete ca „să-i fie cald lui Dumnezeu aflat în toţi aceştia”.
Vă doresc tuturor Sărbători cu bine! Vor fi mese mai sărace sau mai bogate, case mai pline de colindători şi case la poarta cărora nu va bate nimeni dar cu toţii vom simţi această Sărbătoare. Mulţumim pentru ce avem şi nu cerem socoteală pentru ce nu avem.
Aşez gândurile mele bune pe crenguţele din bradul vostru şi vă urez, tuturor, Crăciun Fericit!
Aş vrea să vă colind, dacă mă primiţi. Mi-a fost aproape imposibil să aleg o colindă, sunt atât de multe aproape de sufletul meu. Dar pentru că e bine „să nu-i uităm pe cei mai trişti ca noi”, am ales asta pentru că m-au impresionat mult versurile. Vă las să ascultaţi cu sufletul….

Publicitate