Ei nu i-a vorbit nimeni despre viaţă. A primit-o şi a învăţat treptat să trăiască.
Nu i-au spus niciodată despre speranţă. Dar i-au cultivat-o cu grijă şi au avut grijă să nu o lase să renunţe.
Pe ea nu au învăţat-o să zâmbească, o făceau ei atunci când o priveau şi a deprins uşor acest obicei.
Ei nu i-au spus nimic despre fericire dar i-au fost date nenumărate motive să o înţeleagă şi să o simtă.
Despre lacrimi nu ştia nimic, i le ştergeau de fiecare dată sau aşteaptau să se topească în mângâieri calde.
Nu i-au spus despre iubire dar îi era arătată necontenit.
Nici despre durere nu i-au vorbit şi nu bănuiau că o va cunoaşte şi că se va prăbuşi…
Ei nu i-au spus despre laşitate şi minciună. Nu ştiau oare că singură îi va fi greu să le facă faţă?
Nu i-au vorbit despre tăcere dar a descoperit că în tăcere îşi poate plânge visele.
Despre plecare nu ştia nimic şi zgomotul usilor trântite a făcut-o să urle de neputinţă.
Ei nu i-au vorbit despre moarte dar ştie că se poate muri. În linişte, într-o clipă.
Ei nu i-au spus nimic. Ea a încercat să dea totul, mereu… din preaplinul sufletului ei. Când i-a fost refuzat acest „dar”, a cunoscut suferinţa.
Ei nu i-a mai spus nimic. Ce să facă ea cu toată liniştea asta? Se va retrage în tăcere acolo unde ştie că se poate plânge…
Şi pentru că e joi :
pfiuu… nu pot sa cred … cata frumusete … NO COMMENT
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, dacă tu ai rămas fără cuvinte, înseamnă că sunt onorată!
ApreciazăApreciază
Lângă cuvintele tale, este prea multă muzică! Superbe treceri prin gând! Câte nestemate ne mai ascunzi?
Dar muzica asta a meritat alăturarea!
ApreciazăApreciază
Nu ştiu nici eu ce mai ascunde sufleţelul ăsta zbuciumat 😀
Mulţumesc mult! Mă bucur că place Iulia Mitrea 😉
ApreciazăApreciază
Din păcate am găsit puține cu ea!
Suflețelul tău sunt sigur că ascunde multe nestemate! Ar trebui să le mai scoți la aerisit, că așa le mai vedem și noi!
ApreciazăApreciază
Mie îmi place și sunt solidară cu ea. Foarte frumos totul, mai puțin finalul cu lacrimile… .de ce așa ? Nimic și nimeni nu are voie s-o întristeze, să-i transmiți așa din partea mea. Și un cântec.
ApreciazăApreciază
A ascultat, i-a plăcut, a înţeles. Îţi mulţumeste 😉
ApreciazăApreciază
Știam eu că e fată deșteaptă. 😉
ApreciazăApreciază
😀 Are roşu pe ea, altfel…
ApreciazăApreciază
Și ce înseamnă asta, că nu știu ? E de bine cred, în perioada care urmează o să fie în mare vogă roșul. Plus că e o culoare vie și optimistă, la asta te gândeai ? 🙂
ApreciazăApreciază
şi nici nu se deoache de la atâtea complimente 😀
ApreciazăApreciază
Nu puteai să transcrii astfel de sentimente, dacă nu le-ai și experimentat. Mă bucur, totuși, că le-ai depășit și sunt sigur că te-au întărit. Cu admirație, Petru, Petrică, Petrișor, Petruț, Pătrucă, Petrucă și oricare nume derivat din piatra care m-a întărit și pe mine! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu aş spune totuşi „depăşit”, au venit aşa… au curs frumos pe foaia albă..
Mulţumesc şi o zi cât mai frumoasă!
ApreciazăApreciază
Draga mea, dragă,
Vei afla, vei învăţa, vei trece peste. Musai.
ApreciazăApreciază
Tot timpul învăţ, sunt silitoare 😉
O zi frumoasă, bunicuţă dragă!
ApreciazăApreciază
Ce frumoooooos!!! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumeesc! 😀
ApreciazăApreciază
Despre Plecare și El a uitat să îmi spună…De fapt mi-a promis că vine înapoi(ce m-o fi apucat să îl rog…n-o mai făcusem niciodată până atunci)… Și totuși…n-a mai venit…Și așa am făcut cunoștință eu cu Durerea și Neputința…Când l-am văzut era ok, când l-am revăzut era…într-o Biserică, pregătit pentru un drum fără întoarcere…
ApreciazăApreciază
Îmi pare tare rău! Chiar nu se poate spune nimic.
ApreciazăApreciază