Text cu tentă ….

indexÎmi amintesc că, prin clasele V-VIII, aveam obiceiul de a folosi acele caieţele (vocabulare) şi pe post de „agende” personale. Desenam tot felul de inimioare, scriam „poezii” în genul „pe nisipul de la mare eu am scris numele tău, a venit valul cel mare şi l-a şters, îmi pare rău” – adevărate capodopere, ce mai! Întotdeauna, pe prima pagină, găseam scris „cine citeşte e prost” sau „dacă dai pagina eşti cel mai urât”. Şi întotdeauna erau ignorate primele pagini. Cine găsea în bancă aşa ceva, citea tot ce putea până când se întorcea „proprietarul” din curtea şcolii. Mai târziu, în liceu, le făceam farse curioşilor care obişnuiau să răsfoiască, fără să fie invitaţi, oracolele colegilor. Scriam pe un plic sau pe o foaie „Strict secret” sau „te rog să nu citeşti, e personal” iar în interior ceva în genul „nu te-ai putut abţine, nu?”, „curioşii mor repede”, (până când o colegă a găsit şi răspunsul : „dar mor mai deştepţi”) etc. Lăsam foaia la întâmplare şi, deşi ştiam că nu ne alegem cu nimic, eram mulţumiţi că i-am dat o lecţie… Deh,…. ale tinereţii…. Dacă aveam varianta de „like” probabil nu ne-ar mai fi tentat să şi citim dar asta e altă discuţie, pentru altă postare…

Tot în liceu, profesoara de română, ne-a spus să citim Romanţa cheii a lui Minulescu şi să scriem, pentru a doua zi, un comentariu. Au fost câteva „oftaturi” pe care a ştiut să le valorifice şi ne-a zis că „cheia” e un simbol, că poate fi vorba despre iubire/iubită şi că se vorbeşte de lumini stinse şi lumânări. În următoarea pauză, toată clasa era la biblioteca şcolii căutând cartea 😀 Bună reclamă! A ambalat perfect ce era de ambalat.
În primul an de facultate, umbla vorba că decanul nu citeşte lucrările, că la el contează numărul de pagini şi că au fost studenţi care, de la a doua pagină, au scris Scufiţa Roşie şi nu s-a prins. Legende din astea circulă, cred, în fiecare generaţie de studenţi. Nu mi-am permis niciodată să fac asta deşi părea credibil. La unul dintre examene însă, deşi eu mi-aş fi dat 7 cu indulgenţă, am luat un mare 10 pentru cele 11 pagini scrise frumos. Am bătut câmpii cu graţie şi am împachetat frumos un mare nimic. Poate sunt eu prea severă cu mine dar tot nu sunt convinsă că a fost pe merit. Şi am constatat că ori e adevărat că nu citeşte ori ambalajul contează mai mult decât conţinutul ceea ce ar fi trist pentru că el era unul dintre marii iubitori ai dezbaterii pe tema formelor fără fond…
Am observat acum că, din ce în ce mai des, ziarele online pun titluri halucinante unor articole care nu spun nimic. „Veste şoc! Milioane de fani sunt în doliu. Vezi ce mare artist a murit”. Şi, ca tot omu care vrea să se informeze, dau click ca să aflu că un nene de 101 ani, care a făcut figuraţie la începutul unui film rusesc în anul 1954… Mi-am luat-o? Da! Dar clickul meu contează pentru ei. Trebuia să-mi dau seama că e făcătură pentru că milioane de fani are numai unicul şi irepetabilul Fuego. Dar m-a luat valul, ce să fac?
Ce vreau să spun cu asta? Nici eu nu ştiu dar azi am logoree, sunt „limbută” aşa că acţionez în consecinţă. Îmi amintesc că circula în urmă cu ceva timp ASTA (daţi un play unde vă cere asta) şi tare ne amuzam pe mail până când am analizat mai bine „faptele” şi am ajuns la concluzia că în fiecare zi, cădem într-o astfel de capcană… ne pierdem în nimicuri şi nu luăm în seamă evidenţa.
Nu mă întind vorbind despre produse proaste ambalate frumos sau despre suflete goale îmbrăcate de la marile case de modă care ne sunt „livrate” ca modele demne de urmat. Ar fi prea lungă discuţia.
Avem tendinţa de a cataloga un text ca fiind foarte bun după titlul, după aşezarea în pagină şi după „prestanţa” celui care îl scrie. Dacă are antecedente favorabile, citim pe diagonală şi aplaudăm frenetic. Dacă titlul sugerează că dezbate problema salvării balenelor (Yes, free Willy!, peace man!) nu mai contează că textul face bilanţul unor doamne cu ceva kilograme în plus, la final suntem convinşi că omul e ecologist cu diplomă şi are şi suflet bun, „mânca-l-ar mama pe el”. Este că un titlu bine ales poate nu numai să te convingă să pierzi timpul citind dar şi să distragă atenţia de la întregul articol? Mda….
Şi ca să nu vă dezamăgesc de tot, a sosit momentul să explic de ce am ales titlul :
1. Că aşa am vrut
2. Că oricum textul e despre nimic…
3. Uite de asta : daţi click AICI şi vă lămuriţi. 😉 Hai, nu vă fie ruşine, sunt doar poze porcoase, nimic altceva…
Închei cu o frază pe care am tot auzit-o într-o emisiune pe care o urmăream cu drag : „Dacă ceva arată prea bine ca să fie adevărat, atunci cu siguranţă nu e adevărat!”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Text cu tentă ….

  1. Mugur zice:

    Mi-a plăcut tenta… tiva de manipulare! Textul chiar a avut fond. Ce nu-mi place în textul tău este faptul că ai dreptate! (Oare și eu m-am ascuns în spatele unui titlu?)

    Apreciază

    • Nuuuu, nici nu mi-a trecut prin gând să mă ascund şi să fac referire la cineva. Mai degrabă la noi toţi în calitate de cititori. Să fim sinceri cu noi şi să ne răspundem nouă de câte ori nu am ales o ştire, de expemplu, numai după titlul ei. De câte ori nu am stat să urmărim reclame numai pentru că ni s-a spus că după publicitate aflăm nu ştiu ce mare secret al nu ştiu cărei mari vedete.. sau din reader, se mai întâmplă să citim postările şi în funcţie de titlu sau de „faima” bloggerului…, nu? …. Cam asta e pe scurt

      Apreciază

  2. fosile zice:

    Din cauza titlurilor, stirile fara ambalaj trec neobservate.
    S-a spus la stiri la Lou Reed a murit.
    Citi stiu ca a fost unul din marii chitaristi ai lumii, ca a fost fondatorul grupului Velvet Underground, ca …
    Si cite alte, doar pentru a ne scoate ochii cu miile de locuri de munca oferite de Gold pe tava.Locuri de munca inexistente, avind in vedere ca va fi exploatare de suprafata cu excavatoare.E un exemplu.
    Interesant, in clasele mici 5-8, noi eram seriosi cu Oracolele si nu ne permiteam sa „furam”.Daca ni se permitea…
    E, alte vremuri…
    Nu-mi place sa clichez „aici”, pentru ca ma scoate din textul pe care il citesc.As prefera sa vad detaliile in text, nu prin trimiteri nu stiu unde.
    Deci, raspuns cu tenta…

    Apreciază

  3. vax-albina zice:

    Imi amintesc şi eu despre caietele de amintiri care aveau un colţ de pagină îndoit şi lipit pe care scria „secret”. În interior nu ştiu ce scria căci nu citesc secretele altora. Pe bune.
    Cât despre anumite ziare, nu mă mai păcălesc cu titlurile lor. Nici cu indicaţia ta de a la click pentru un anumit gen de poze. Nu mă interesează deât dacă-mi spui că voi vedea ceva interesant.
    Bunică, urâcioasă. No. Care te înţelege..

    Apreciază

  4. Adeena zice:

    Mi-a facut mare placere lecturarea postului tau , mi-am amintit cu nostalgie de oracolele din copilarie si m-am amuzat in sine-mi de preocuparile pe care le aveam ca adolescenti. Cat despre ambalajul din zilele noastre , el vinde cel mai bine din pacate, nu continutul.
    O zi minunata draga Potecuta!
    Te imbratisez cu drag . 🙂

    Apreciază

    • Aşa e, Adeena. Din păcate „forma” contează mai mult. Trist e că şi în relaţiile interumane, ambalajul tinde să detroneze conţinutul.
      O zi minunată să ai!
      Îţi mulţumesc tare mult!

      Apreciază

  5. Unele stiri sunt ca acadelele alea proaste ChupaChups sau cum naiba le zicea. Toti stiu ca sunt proaste, ca sunt nesanatoase, ca iti coloreaza limba dar le cumpara pentru cartonasele fosforescente. Siuite asa imi aduc aminte de liceu si de curente literare si de arta cu tendinte si de forma fara fond…
    Stai sa dau si cu batu-n balta putin.
    Cica doi artori aflati in divort aveau un copil peltic. Si cineva il intreaba pe copil de ce au divortat parintii. „Divelgenta de opinii! Tata vlea alta pentlu alta si mama vlea alta pula!”Fiecare intelege ce vrea si eu imi cer scuze ca am fost peltica. 🙂

    Apreciază

  6. Asta e politica de marketing: fiecare vrea să-și vândă marfa precum la piață. Iar ambalajul e cel care pentru noi contează cel mai mult și ne lăsăm ușor păcăliți de el. Dar după un timp e descoperită și „marfa” de calitate, care devine căutată indiferent cum arată la prima vedere.
    Așa cum te caut eu, Potecuță! 🙂

    Apreciază

  7. Cuvânta zice:

    Socant, ura, groaza, nu i-a venit sa creada, plans, acestea sunt cuvintele folosite azi de tabloide. Parca suntem toti o gloata de fiinte fara ratiune, dominate de sentimente.

    Apreciază

  8. Theodora zice:

    După ce am căzut de câteva ori în plasa marelui nimic din știrile de presă, trec pe lângă astfel de titluri de un tragism cosmic, fără să clipesc. Nici măcar n-am fost curioasă în legătură cu link-ul lăsat de tne în care ne promiteai o clătire a ochilor sau măcar a instinctelor primare.
    Doamne! Ce-o fi în neregulă cu mine? 😆
    Apropo de likeuri 🙂 Am pe cineva care mi le oferă încă de la începuturi, dar n-a comentat niciodată, nimic. Într-o zi l-am întrebat „măi, tu chiar citești ce scriu eu?”. 🙂

    Apreciază

    • Theodora, nu îţi pot spune că în spatele acelui link vei găsi marele secret al omenirii dar nici despre ce a mai mâncat victor slav nu e. Am pus linkurile pentru că sunt amuzante ambele „chestii” şi la obiect, adică …nimic nu e ceea ce pare…

      Da, ştiu cum e. Dar au fost destule postări despre cum se dau likeurile…nu mă mai hazardez şi eu.
      Îţi doresc o zi minunată, fără titluri de nimic 😉

      Apreciază

  9. tink3rbe11 zice:

    Din categoria claselor -V – VIII am si eu (inca mai am) acel caiet …am scris despre
    http://wp.me/p13GUJ-cE si sunt amintiri cu care ce ide azi nu le au , cat despre categoria vizualul si realul…recunosc , ca uneori citesc o postare in functie de titlu, dar am citit si titluri frumoase si continut …..nefrumos.

    Apreciază

    • Te indiviez puţin pentru caietul ăla, tare aş vrea să fi păstrat şi eu unul…

      Apreciază

      • tink3rbe11 zice:

        Daca ai sti ca sta in cutie alaturi de felicitarile primite de sarbatori , de ziua mea pe vremea aia….sau cu orice alta ocazie; alaturi de scfrisori si biletele ….etc….este cutia mea si e legata cu funda…nu pune nimeni mana pe ea sa o desfaca decat eu.Cand ne-am mutat , sotul m-a intrebat ‘ ce o mai tii? ce faci cu ea? ” ….si i-am raspuns….” ce stii tu! „.:)

        Apreciază

  10. Bursucel zice:

    +18, ai? 😆

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s