59

M-am întrebat de multe ori de ce „proprietarii” de bloguri preferă, uneori,  să publice o fotografie (exceptând „Miercurea fără cuvinte”) sau o melodie şi să le lase aşa, singurele, fără explicaţii, fără nimic din care să înţelegem de ce tocmai acea melodie, de ce acolo, de ce atunci. Cumva, intrând acolo, mă simţeam ca şi cum aş fi dat buzna peste omul care îşi punea gândurile în ordine ascultând melodia sau privind fotografia. Pe de altă parte mă gândesc că sunt momente în care ori nu e nevoie de cuvinte, ori melodia e de natură să redea cam tot ce simte cel care a postat-o. Sau, poate, ne lasă pe noi să dăm frâu liber imaginaţiei… Nu ştiu care sunt motivele celor care mai practică asta. Ştiu că eu de fiecare dată am simţit nevoia să adaug câteva cuvinte, să explic alegerea făcută sau să consider melodia/fotografia o completare firească a celor scrise.
De data asta însă o să vă rog să mă iertaţi dar nu o să explic nimic. Simt că e mai bine aşa. Oricum, nici 1000 de cuvinte nu mi-ar ajunge….

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la 59

  1. Adeena zice:

    Asa este, se spune ca o imagine face cat 1000 de cuvinte, in cazul clipurilor de mai jos, imaginea, versurile si melodia spun tot. Buna alegere. Multumesc, imi plac foarte mult.
    O seara de vis!
    Calde imbratisari. 🙂

    Apreciază

  2. Adeena zice:

    Acum vad ca nu mai este, dar mai devreme au am apucat sa o vizualizez. Ce s-a intamplat cu ea? 🙂

    Apreciază

  3. Bursucel zice:

    Îți zic eu, Potecuță… Depinde de stare, de gândurile ce nu-ți dau pace…
    Nu poți scrie mereu tot ceea ce te răscolește la un moment dat, așa că lași muzica sau imaginea să vorbească în locul tău. Mulți vor trece pe lângă, probabil vor da un Like chiar dacă n-au prins ideea, câțiva vor pica pe gânduri… poate… Dar tu, cel care ai lăsat cuvintele nespuse, te vei simți eliberat poate doar prin mesajul pe care l-ai codat cumva…
    Toate astea ar fi valabile dacă, dar numai dacă ai vrut să lansezi provocarea. Altminteri rămâne doar un articol adăugat ca număr… 😉

    Apreciază

  4. cosmisian zice:

    Stiu ca te-ai intrebat de ce ar posta cineva o fotografie doar sau poate o melodie. Dar cand apare o exceptie la mii de ani lumina… trebuie sa fie ceva de nespus. Poate ca atunci aveai nevoie doar de o imbratisare… muzicala sau vizuala.

    Apreciază

    • Da, azi e ceva nu de nespus dar greu de spus.
      Motivul celor care fac asta frecvent nu îl cunosc deşi aş vrea…

      Apreciază

      • cosmisian zice:

        Sa corectezi greselutele mele. Eram in mers, pe telefon. La asta ma refer si eu, exceptia poarta conotatii profunde, dar daca este frecvent, e o alegere a acelora, o expresie a ceea ce prefera dansii. 🙂 Dar tu chiar nu ai postat fara explicatii, ai scris 149 de cuvinte. Sa te stradui sa scrii fara cuvinte. 😉

        Apreciază

  5. Mugur zice:

    Mi-am lăsat și eu imaginea sau cântecul să vorbească în locul meu, căci încărcătura emoțională este, uneori, prea mare pentru a mai fi loc de cuvinte! Am crezut că acestea pot înlocui ceea ce cuvintele nu mai au forța să spună. Poate că am mai făcut doar câte o legătură de sens. Dar există și un alt adevăr, acela că fiecare va interpreta în stil propriu melodia sau imaginea, în funcție de propriile sale experiențe de viață! Pentru mine marea poate semnifica nemărginirea, iar pentru tine, prima iubire! Eu mi-am trăit infinitul când am văzut marea!
    Melodia ta, a lui Vangelis, de fapt, mă trimite tot către infinit, dar cu puterea fericirii în suflet, cu imboldul către o victorie sperată, poate nicicând atinsă cu adevărat! Un preaplin al sufletului!

    Apreciază

    • Aşa e, uneori e mai bine ca fiecare să interpreteze în stilul propriu. De data asta eu am ales să las aşa… liber la imaginaţie dacă îmi e permis. Nu puteam scrie mai mult oricum, nu aveam cum….

      Apreciază

  6. Annaisss zice:

    Și eu care mă gândeam la un moment dat că scriu prea multe la o melodie … prea multe semnificații prea multe chestii și cu toate că încerc să le scriu, nu știu cât reușesc…sau câți înteleg. Cât despre pozele de pe blog…99% sunt făcute cu manuțele mele și mă gândesc că asta trebuie să spună din start ceva

    Apreciază

    • Bineînţeles, Annaisss! Pozele făcute de tine nu intră în această categorie, ele exprimă din start foarte multe. Eu mă refeream la o fotografie luată pur şi simplu şi lăsată aşa.. Dar nici asta nu e de rău, nu aş vrea să se înţeleagă greşit. Aş vrea însă să ştiu cam ce era în sufletul omului când a postat aşa ceva. Ei, uite că mi-a venit rândul să fac şi eu aşa… mă sugrumau cuvintele şi am ales să tac.

      Apreciază

  7. Ana zice:

    De obicei eu fac asa cum te intrebi , atunci cand am „lipsus” de cuvinte! 😛 Si de cele mai multe ori o imagine sau o melodie fac cat o pagina de cuvinte! 🙂

    Apreciază

  8. De felul meu nu ascult orice melodie și nu urmăresc imagini la întâmplare, dar tu m-ai „prins” cu clipul de mai sus și îți sunt recunoscător. Să ai o duminică care să rivalizeze cu perfecțiunea, Potecuță! 🙂

    Apreciază

  9. Stefania zice:

    Eu nu mi-am pus niciodată întrebarea aceasta, potecuţă. Iau totul ca atare, consider că gazdei blogului respectiv i-a plăcut melodia sau fotografia postată şi cu bucurie a împărtăşit-o cu vizitatorii săi.
    Eu, de exemplu, postez ceea ce-mi place mie şi pentru care am o mare admiraţie şi pasiune, pictură, poezie, muzică, postez ceea ce mă relaxează, în scopul ăsta am şi creeat blogul, pentru clipele mele de relaxare atunci când sunt nevoită să stau mai mult la calculator, în rest după o zi încărcată cum sunt toate zilele mele, profit de orice oportunitate mi se deschide să ies la plimbare în parc sau oriunde în natură, pentru că acolo mă încarc pozitiv. Trăirile şi stările prin care trec, mi le scriu într-un jurnal privat şi scriu ori de câte ori simt nevoia s-o fac!
    O duminică minunată îţi doresc, potecuţă dragă. Te îmbrăţişez cu mult drag! 🙂

    Apreciază

    • Draga mea, Ştefania… nu am vrut să se înţeleagă greşit. Eu nu îi critic pe cei care fac asta (fie vorba între noi, blogul tău nici nu intra în discuţie, la tine e cu totul şi cu totul altceva, acolo fiecare fotografie spune o poveste). Cumva, încercam să caut pentru mine o explicaţie, de ce aş lăsa o melodie în aer, fără discuţii, fără cuvinte ajutătoare, fără nimic.
      O seară minunată îţi doresc!!!

      Apreciază

      • Stefania zice:

        Nu te îngrijora, draga mea potecuţă. Te-am înţeles perfect.
        Te îmbrăţişez cu mult mult drag.
        O seară lină şi-o noapte odihnitoare îţi doresc, draga mea. 🙂

        Apreciază

  10. Alisa zice:

    Eu, de obicei, dacă pun o melodie (nu mi se întâmplă prea des) las versurile să vorbească, de aceea mi se întâmplă să nu completez cu text. Uneori chiar nu mai am nimic de zis, melodia zice totul şi orice aş mai zice eu ar fi în plus. Alteori aş vrea să zic ce simt eu ascultând acea melodie dar nu pot transpune în cuvinte, şi atunci îl las pe ascultător să asculte acea melodie şi să-i provoace propriile lui sentimente.

    Apreciază

  11. fosile zice:

    Stii, la inceput cind mi-am deschis blogul, am gasit aici o gramada de oameni care se bucurau de fiecare vizita si se bucurau sa faca vizite.Visam impreuna,ne bucuram sau eram tristi impreuna.
    N-am scris despre pasiunea mea pentru muzica, ci despre muzica.Si multi, foarte mult nici nu stiau ca au existat formatiile pe care le-am prezentat.M-am bucurat ca pot fi de ajutor prin asta.
    N-am scris despre pasiunea mea pentru pietre ci despre pietre.Si multi,foarte multi au fost interesati.M-am bucurat.
    Am povestit cu ei despre oameni, despre situatii, amintiri si a fost ca si cum ne-am fi intilnit si-am stat de vorba la o cafea…
    S-au rarit.Unii m-au sters ca nu subscriu la partidul lui, altii ca nu sint din alt partid.Unii s-au restrins la „teme de casa” -sa compunem cu urmatoarele 12 cuvinte etc.Aici ce sa mai comentez, cum sa mai particip activ la teme de casa?
    In plus, wordpressul au adus blogareala la un fel de facebook prin folow.Nici n-ai terminat de scris ca si apar likeuri.Pui like si mergi mai departe.
    Si-atunci?
    Scriu din ce in ce mai putin.Nu mai sint interesati de muzica, de pietre, de experientele mele.
    Si doar ca o continuare a ceva inceput, mai pun poze.
    Probabil nu mult timp.Din moment ce nu mai este comunicare, la ce bun?….
    Saru’mina!

    Apreciază

    • Vorbind strict despre mine pentru că mă simt puţin „cu musca”, pot spune că nu ştiu mare lucru despre pietre. Trec pe la tine dar decât să fiu penibilă spunănd mereu şi mereu „ooo, ce piatră frmoasă”, „ooo, ce poză frumoasă”, prefer să dau un like, să admir şi să tac. Asta nu înseamnă că nu apreciez.
      Îmi pare rău că te-ai lovit şi se astfel de reacţii… să nu fie ăsta motiv de închis blogul, ar fi păcat.

      Apreciază

      • fosile zice:

        S-a intimplat demult si n-am inchis blogul.
        Nu te-am acuzat si nici pe altii.
        E doar un raspuns la intrebarea din articolul tau.
        Daca nu mai intereseaza pe nimeni ce spun, daca nu inspir un zimbet sau o lacrima, la ce bun?
        Si tac din ce in ce mai mult…
        Iar faisbucul nu ma tenteaza.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s