Picură-mi pe buze doruri rătăcite,
Şterge-mi de pe frunte lacrimi de-ndoieli
Plouă, astăzi, toamnă, visele-mi strivite
Şi preschimbă-n frunze-ascunsele-mi dureri!
Vântul îmi adie a singurătate,
Murmură pădurea umbre de suspin,
Gândul mă răneşte, noaptea mă desparte
De speranţa-n straie smulse din senin.
Mi-e străin surâsul, mi-e departe zarea
Şi mă doare clipa-ascunsă-n nefiresc
Mă redau uitării, plec să-mi caut calea
Poate-n praf de stele-o să mă regăsesc….
Vă invit la un ceai cu aromă de infinit… să o ascultăm pe Mădălina Amon şi să ne agăţăm visele de curcubeu. Sper să vă facă plăcere întâlnirea cu ea…
Poteci de dor 
Astazi melancolia ne cuprinde in aripile ei facand ca zborul sa nu aiba tinta, inca. Sper ca la capatul curcubeului sa imi gasesc raspunsurile. Minunate rime si trairile provocate de ele . Frumoase melodii.
ApreciazăApreciază
Îţi doresc să găseşti răspunsuri mai aproape, mai devreme….
ApreciazăApreciază
M-am molipsit cu melancolie si nostalgia si-a facut aparitia. Foarte frumoasa postare, atat versurile cat si clipurile. Multumesc mult pentru aceste clipe minunate.
O zi de vis iti doresc! Te imbratisez cu drag. 🙂
ApreciazăApreciază
Numai eu pot să pățesc așa! Nu știu ce se întâmplă azi, dar nu pot să dau like-uri și nici să fac comentarii la oricine. Se pare că sunt urmărit de SRI! 🙂
Sper ca măcar ăsta să intre, fiindcă e pentru Potecuță!
ApreciazăApreciază
SRI-ul nu e poteci, văd. I-am îndulcit eu şi am plecat 😀
ApreciazăApreciază
Imi era dor, serios! 😀 Aceste melodii m-au adus cu picioarele pe pamant 😉
ApreciazăApreciază
Sper să mai fie momente din astea, Alina! 😉
ApreciazăApreciază
Încep a mă obișnui cu postările tale de joi, cu vorbe duci de vers, cu umbre de cânt de odinioară, cu muzică ce pare venită din veac, dar parcă abia mâine va fi scrisă!
Mi-aduci o voce superbă, de care sunt îndrăgostit și pe care o ascult mereu cu mare plăcere! Nu știu de unde, poate din amintirile mele de copil, s-a făcut o legătură cu rapsodiile de toamnă ale lui Topârceanu, cu puful păăpădiilor zburând prin livezi! Poate unde toamna asta este caldă ca o zi frumoasă de primăvară!
Mulțumesc, dragă potecuță, dacă-mi permiți să-ți spun și eu așa!
ApreciazăApreciază
O, ce imagine frumoasa!! Ma bucur ca am rascolit amintiri frumoase si multumesc!
ApreciazăApreciază
Să știi că, fără vrere anume, ți-am copiat puțin formatul, căci mi-era dor de Alina Manole, așa că am așezat și eu câteva melodii, la mine!
Mă iartă!
ApreciazăApreciază
Bucuria e de partea mea! Îmi place mult Alina Manole, sunt abonată la blogul ei şi primesc pe mail tot ce postează 😉
ApreciazăApreciază
Ne întâlnim pe poteci și prin alte ogrăzi decât cele ale noastre! Ai văzut cât de sensibilă este femeea aceasta? Cât patos, uneori? Și dezarmant de sinceră!
ApreciazăApreciază
O admir de mult… e Femeie! Cu tot ce înseamnă asta…
ApreciazăApreciază
Să-mi fie rușine, că-s Bursucel Neștiutor… 😳
Uite că de Mădălina Amon nu știam… așa că zic Săru-mâna, Potecuță, pentru Muzică! 🙂
ApreciazăApreciază
Cum să nu știi tu tocmai de Mădălina Amon?
Și cât de frumos cântă!
Te voi trimite la reciclare!
ApreciazăApreciază
Nah, așa-mi trebuie dacă țin musai să fiu sinceră… 😥
ApreciazăApreciază
Și așa pățești dacă eu trag cu coada ochiului la ce se mai discută prin alte ogrăzi!
Dar nu fii supărată, și eu va trebui să mă reciclez, datorită vârstei! Vom merge împreună!
ApreciazăApreciază
Ei, hai… o mică reciclare duce la transformare… 😉
ApreciazăApreciază
Și dacă ne transformăm în noi înșine? Cum ne vom descurca?
ApreciazăApreciază
Toate la vremea lor, Mugur… Să ajungem la transformare întâi. 🙂
ApreciazăApreciază
Ne transformăm în fiecare zi, în fiecare ceas! Nimic nu trece fără urme, uneori foarte adânci, în suflet! Și, după fiecare urmă, rămân cicatrici fără de vindecare! Uneori!
ApreciazăApreciază
Dar ne descurcăm noi cumva, nu? 😉
ApreciazăApreciază
Acum mă transform în „Potecuță”, caci pregătesc un post muzical, dar nu doresc să-i fac concurență! Doar mi-a venit să vă ofer folk din preferințele mele. Vei vedea curând!
ApreciazăApreciază
E molipsitor, ai? 😆
ApreciazăApreciază
Nu despre asta este vorba!
Eu sunt mare iubitor de folk, înainte de a exista lumea asta virtuală! La mine, multe se numără cu zecile de ani. La radio a fost Alina Manole, pe care am ascultat-o vorbind și cântând 2 ore! Cândva Alina avea propria sa emisiune de folk, așa că o știu de atunci cum vorbete de frumos!
ApreciazăApreciază
🙂 Lucrurile frumoase n-au cum să fie trecute sub tăcere… Ar fi și păcat! Scrie, că e loc pentru cuvinte frumoase și muzică de calitate… 🙂
ApreciazăApreciază
Acum pleacă!!!
ApreciazăApreciază
Pfiiuu, bine că n-ai pus virgula! Realizezi cât poate schimba sensul unei propoziții vârful ăla de codiță? 😉
ApreciazăApreciază
Venim la vorba lui Ciufulici?
Bineînțeles că nu am pus nici o virgulă, căci te-aș fi gonit, ceea ce nu era în intenția mea! Aici greșesc si cei care nu folosesc diacriticele, acele mici semne ce pot schimba fața lumii! De fapt, doar înțelesul cuvintelor-frazelor.
ApreciazăApreciază
Sper sa iti placa, mie mi-e draga tare
ApreciazăApreciază
Melancolie.Oare care sa fie cauza?Varsta?Anotimpul?O iubire neimpartasita?….
ApreciazăApreciază
Nu caut cauza, mă bucur de efecte…
Bun venit pe potecuţe!
ApreciazăApreciază
Multumesc.
ApreciazăApreciază
Diana, îţi mulţumesc pentru invitaţia asta la un ceai! 🙂 Am aruncat doar o privire şi mi-am zis că o voi onora într-un moment de linişte. Deocamdată sînt în stare de război dar va veni şi clipa de pace 🙂 Ştiu că pot reveni oricînd pe potecile tale 🙂
ApreciazăApreciază
Oricand esti primita cu drag! Sper ca nu e nimic grav in razboiul ala.
O zi frumoasa!
ApreciazăApreciază
heheeeee… Știam eu că am greșit nemaicălcând pe potecile astea ascunse…:-)
Mi-a plăcut mult postarea ta, cu muzică cu tot! 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur mult că ţi-a plăcut. Te aştept oricând cu drag!
ApreciazăApreciază
Emotionanta postare!
Mi-au dat lacrimile…
O seara superba !
Pupici.
ApreciazăApreciază
Seară frumoasă şi ţie, Eda!
Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază