Declaraţie de avere

Şi ce dacă n-am nimic din lucrurile de care atârnă vulgar un cod de bare?
Şi dacă n-am nimic ascuns într-un seif, de ce m-aş plânge stelelor?
Nu, n-am nimic strălucitor în cutiuţa de bijuterii dar de ce mi-ar întuneca asta privirea?
“PIN”-un meu ascunde mereu şi mereu acelaşi gol… visele nu se ţin în conturi.
Îmi aşez tâmplele obosite pe un petec de lumină şi mă învelesc cu un colţ de cer şi totuşi îi pot zâmbi dimineţii… de ce să fiu judecată pentru asta?
Îmi permit luxul de a spera mereu şi mi-s zâmbetele “all inclusive”, nu am de ce să plec capul în faţa nimănui.
Nu aruncaţi cu noroi… lumea mea e frumoasă şi fără pietre preţioase afişate fără pudoare în faţa ochilor flămânzi
Şi chiar dacă sufletul e tot ce am, vi-l dăruiesc deşi… poate nu vă foloseşte la nimic.
Eu rămân cu visul… şi chiar şi aşa simt că am aproape totul…