Chiar nu ne mai miră nimic? Atunci e trist!

Deşi deja am început să scriu, nu ştiu încă dacă-i de râs sau de plâns dar sper ca în momentul în care voi apăsa pe „Publică” să se mai clarifice lucrurile. Mai bine vă povestesc episodul care mi-a întrerupt gândurile hoinare pe poteci şi poate tragem împreună concluziile.
În una din zilele astea, printre altele, a trebuit să stau la „coadă” într-o încăpere în care se aflau mai multe persoane. De cum am intrat am sesizat spiritele agitate dar nu am apucat să prind ideea că am fost întrebată dacă am nume de sfânt. Am făcut ochii mari şi am întrebat ce sărbătoare e şi eu de ce nu ştiu că-i sărbătoare? 🙄 „Aaaa, nuu, te întrebăm să ştim dacă plăteşti sau nu taxă”. Nu vă redau întreg dialogul că e cam ca în filmele cu proşti, cum se spune, unde „prostul” eram eu că păream picată din Lună. Pe scurt, mi-au spus că se discută în Parlament o lege propusă în urmă cu ceva timp ca cei care poartă nume de sfânt să fie obligaţi să plătească o taxă de nume. 😯 Evident, am râs. Rău am făcut! Am simţit săgeţile din privirile lor până în ultimul fir de păr din vârful capului. „Nu e, măi, de râs. Tu nu îţi dai seama ce înseamnă asta? Păi ce vină am eu că ai mei mi-au spus Maria? Dacă tot vor aşa, măcar să fie valabil pentru ăia născuţi acum, când merg părinţii să-l „înregistreze” să dea şi taxa…” M-am uitat atent în ochii ei şi părea fată normală, nu prea înţelegeam ce se petrece cu ea. Am făcut imprudenţa de a mai spune o dată că nu cred aşa ceva, că e imposibil, că… că…. . S-a declanşat „războiul” : iar că ţara, iar că aleşii, iar că biserica, iar că noi, săracii… Am încercat să-i domolesc şi le-am spus că nu poate fi decât un zvon iar la capitolul „ce ai de spus de spus în apărarea ta”, am enumerat :

1. N-are cum că n-are cum. Bun argument, nu? 😀
2. Nu am pretenţia că le ştiu eu pe toate dar zău că asta nu avea cum să treacă aşa, ca o adiere pe lângă mine, să nu aud, să nu simt, să nu văd. Vorba aia, aflu că tanti Victoriţa din Cucuieţi şi-a julit puţin nasul la cules de corcoduşe şi nu ştiu nimic de asta? Nu se poate aşa că … n-are cum.
3. Ca simplu cetăţean al aceste ţări, cetăţean ce încă nu a fugit în munţi, nu aveam unde să mă ascund de scandalul uriaş pe care o astfel de idee l-ar fi generat. Deci… n-are cum 😀
4. Nu am intrat de ceva timp pe acel site dar mie asta prea îmi seamănă cu stilul băieţilor de la Times New Roman. Nu ştiu de ce dar dacă chiar aţi auzit aşa ceva, pe ei îi bănuiesc de asta.
5. Aici am zis şi de îndepărtarea de biserică şi de IPS şi ….

aş mai fi spus dar mi-au tăiat-o repede că ei habar nu au ce e ăla Timesnew roman că nu ştiu in ce ziar au citit pe net, că e serios, că e real, că e nasol. Atât de hotărâţi şi supăraţi erau încât, cu toate argumentele mele, parcă începea să-mi încolţească ideea „şi totuşi.. dacă?”, o alungam pe considerente logice şi iar apărea. Am rezistat eroic până acasă când, la o simplă tastare de „taxă, nume, sfânt”, prima pagină apărută la rezultate e clar Times New Roman. Şi articolul e AICI.
Bucuria că am avut dreptate a fost ştirbită repede când am văzut celelalte rezultate. Multe bloguri şi chiar un ziar online au preluat „ştirea” şi au tratat-o ca atare fără o minimă intenţie de a verifica măcar sursa. Cum era de aşteptat, lumea s-a revoltat, s-au certat comentatatorii între ei, alţii i-au certat pe cei care au publicat fără sursă, că dacă ei nu sunt în stare să înţeleagă o glumă, sursa ar fi lămurit problema şi tot aşa. Cert e că aşa s-a dus vorba şi unii au ajuns să se gândească serios că Mercedesa sau Formidabilul sunt mai norocoşi decât Ioana sau Mihai.
Şi chiar şi în cazul în care nu ştim cine sunt şi cu ce se ocupă cei care scriu pe acel site, chiar în halul ăsta ne-au adus, în timp, domnii aleşi? Plătim atâtea taxe şi impozite încât am ajuns să credem absolut orice, indiferent de cât de absurd pare? Ştiu că asta cu numele ar fi „parfum” pe lângă alte taxe absolut stupide, dar parcă nu îmi mai prea vine să râd….