Alinturi conjugale

1Nu ştiu prin ce minune, în căsuţa mea de mail intră aproape zilnic mesaje de la o persoană pe care nu îmi aduc aminte să o fi cunoscut sau să fi schimbat câteva vorbe. Dar nu e o problemă, unele sunt amuzante, altele au făcut şi subiectul postărilor şi mă refer aici la două poveşti din zilele de marţi. Am primit aşadar o scrisoare care mi-a amintit de un episod ce mi-a zburlit puţin părul şi nu doar din cauza temperaturilor scăzute. De obicei nu povestesc din casa altora dar s-a întâmplat cu vreo 6 ani în urmă aşa că s-au prescris faptele. 😀

O amică ce urma să se căsătorească a hotărât să petrecem Revelionul în apartamentul în care urma să locuiască în deplină armonie cu viitorul soţ, fiind primul an în care sărbătoreau în căsuţa cea nouă. Totul a decurs frumos şi liniştit până la miezul nopţii. Am ieşit şi noi în Piaţă că nu puteam rata discursul primarului sau sticlele de şampanie care zburau ameninţător deasupra capetelor mai mult sau mai puţin limpezi ale miilor de gură-cască. Am bifat deci şi scosul năsucului îngheţat în lumea bună a urbei.
2La întoarcere, ne-am înghesuit în bucătăria micuţă a apartamentului confort II, pentru că simţeam nevoia acută de puţină căldură dar şi pentru că toţi aveam chef să fumăm. Ne-am aşezat pe unde am apucat, unii peste alţii, mai puţin viitorul soţ al amicei, amică pe care o voi numi hmmm… să zicem Dulşineea. Aşa mi-a venit, nu are legătură cu nimeni sau nimic cunoscut 😀 El, să-i zicem… Sancionel, a vrut să o ridice de pe scaun, să se aşeze el şi apoi să o ia în braţe, aşa cum le stă bine unor tinerei aflaţi în prag de a-şi uni destinele pe veci, de a-şi lăsa inimile să bată acelaşi ritm al melodiei vieţii lor (eeeei? Mă pricep să bat câmpii? :D). Dulşineea însă nu a fost dispusă la un asemenea efort şi i-a tăiat-o scurt : „ce-ţi trebuie să stai unde stau eu? Trage-ţi scaunul ăla din colţ, nu mă mai deranja pe mine” 😯 Am făcut ochii mari dar mi-am zis că fetei îi e foame sau e încă îngheţată şi în situaţii extreme cu toţii avem reacţii neaşteptate.
Sancionel a încercat să se mişte doi centimetri în stânga, doi în dreapta, a luat scaunul şi când să se aşeze a constatat că nu încape şi a mai tras puţin de el spre ea. Suficient cât să o agaţe pe picior. Un fir rebel de la ciorăpei a luat-o nebun în jos. Stop cadru. Ştiţi filmele alea stupide de groază când mişcările monstruleţului sunt date pe „slow motion” pentru a creşte adrenalina? Fix aşa s-a întâmplat. S-a uitat la picior apoi încet, încet, înceeeet şi-a ridicat privirea spre el şi a început nebunia.

4Pe potecuţe nu s-a prea vorbit urât până acum şi mi-e cam ruşine să reproduc ce am auzit aşa că spun doar că „idiot, dobitoc, prost grămadă” sunt cele mai dulci cuvinte dintre cele pe care i le-a adresat. Cea mai mare supărare era că acei ciorăpei erau „de la mama” 😀 Aşa am constatat că „Gigele, iar te iei de mămica?” se transmite din generaţie-n generaţie şi că unele tinere domniţe încă strâng zestre înainte de căsătorie, zestre care, indiferent sub ce formă se prezintă, e obiect de cult în casa proaspeţilor miri şi orice prejudiciu adus înseamnă începutul sfârşitului vieţii liniştite a bietului soţ. Fie mileu sau peşte pe televizor, se termina cu fengşuiu’ casei dacă printr-un cataclism, mileul se păta sau peştele rămânea fără coadă. Dar Dulşineea nu avea mileu. Dulşineea avea ciorăpei. Şi ciorăpeii erau de la mama, semn rău să fie agăţaţi chiar la întrarea într-an an nou şi chiar de către cel care urma în anul ăla să-i fie soţ.
În zadar a încercat Sancionel să îşi ceară scuze, să îi spună că nu a vrut, ea ţipa şi îl întrerupea mereu că iar e idiot, dobitoc, etc. În zadar am încercat noi să o liniştim, o ţinea pe a ei. La un moment dat el a spus că o îi cumpere alţii, ea a strigat că alţii ca ăia nu mai găseşte dar după două secunde de gândire ce credeţi că a făcut suava şi delicata Dulşineea? Exact! L-a scos afară din casă. În pantaloni şi cămaşă. În noaptea de Revelion. Ce credeţi că a făcut el? Exact! A ieşit. În momentul ăla eu am început, cu glas tremurat, să o înduplec cu „Dar…. Dulşineea, e frig”. „Las să-i fie că merită.” „Dar… Dulşineea, e noapte”. „Aşa-i trebuie dacă e prost”. „Dar… Dulşineea, nu e nimic deschis, lumea petrece…”. Nimic nu a mers.

3Evident, ne-a stricat tuturor cheful şi ne-am strâns lucrurile, pregătiţi de plecare. Cine credeţi că a apărut după o oră, îngheţat bocnă? Da, Sancionel. Că a venit înapoi nu e problemă, până la urmă era şi casa lui. Dar cu ce a venit el, împachetat frumos, spunând „iubita, iartă-mă!” ? Mda… cu ciorăpei noi, luaţi de la o benzinărie aflată…hăt departe de casa lor.
Mi-a trecut prin căpşor gândul „Apăi Sancionel, mămică, chiar eşti prost” dar l-am alungat repede, le-am urat un an bun, să se iubească mult şi am plecat spre casă cu un gust amar. Posibil să fi fost de la cafeaua băută înainte să plec…

Dragele mele, ce mi-a scăpat? Da, e nasol să vezi cum pleacă în sus un fir rebel când suntem la o nuntă, un eveniment important, o întâlnire, etc. Dar şi când suntem la noi acasă, deci avem posibilitatea să rezolvăm rapid problema, e la fel de grav? 🙄
Şi comportamentul ăsta e normal? E un fel de punere la punct să ştie cine urmează să fie şeful?
Dragii mei, şi voi aţi fi venit înapoi cu ciorăpei noi? Serios, eu chiar vreau să înţeleg unde-i iubirea aici? Că ori e toată la el, ori el e aşa cum l-a descris ea.
Nu vreau să emit judecăţi de valoare, vă las pe voi. Deci? Ce aţi fi făcut voi?

Şi pentru că m-am lungit, scrisoarea o să vină probabil mâine, ca un fel de răzbunare a lui Sancionel deşi finalul ei tot la Duşineea duce 😉

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

52 de răspunsuri la Alinturi conjugale

  1. R zice:

    Eww!
    Vai cat de uraaaaat!
    Dragostea dintre astia doi probabil exista doar intre asternuturi ca altfel nu-mi imaginez de ce ar mai sta unul cu celalalt.
    Si nu, eu nu veneam cu ciorapeii inapoi 😳

    Apreciază

    • Bun, am notat. Facem un sondaj. Sunt curioasă, numai mie-mi pare total deplasat tot ce s-a întâmplat? Văd că nu sunt singura…

      Apreciază

      • R zice:

        Intr-un cuplu sau mai bine zis intr-o relatie de orice fel e super ok cand cei implicati comunica. Parca e mai bine sa spui cand ceva te deranjeaza fix in momentul in care se intampla nu peste nu stiu cata vreme cand s-au mai adunat cateva oale manjite de resentimente in sufletel. Dupa umila mea parere cam asa a fost si la ei: ea a adunat multe (inclusiv partea cu doamna ma-sa) si cand firul ciorapului si-a iesit din fire apai asa a facut si ea.
        Dar eu tot nu ma intorceam cu ciorapeii!

        Apreciază

        • Nu ştiu şi nu vreau să ştiu ce frustrări au adunat cei doi în timp dar am fost şocată de filmul pe care fără voia mea l-am vizionat în casa lor. Mă gândesc acum, după 6 ani de atunci, cum reacţionează ea la un fir ieşit din fire dacă atunci, la început de relaţie, a făcut un aşa mare scandal.

          Apreciază

  2. alinalerca zice:

    Mda..”frumoasă” dedicaţie şi dovadă de iubire. Eh, poate era la ciclu fata, dar nici aşa nu prea are scuze. cât despre Sancionel, poate era băietul mamii.

    Apreciază

  3. Irina zice:

    Eu cred că problema nu erau ciorăpeii 😆 . Fata avea nevoie doar de un pretext (penibil de banal, ce-i drept) ca să declanșeze furtuna ce o bântuia de mult.

    Apreciază

  4. vax-albina zice:

    „Iubirea e un lucru foarte mare.” A zis-o Băieşu prin Tanţa şi Costel.

    Apreciază

  5. Mirela zice:

    Sigur ca Sancionel e cam…. prostut sau gresit informat legat de femei, dar nici cu fatuca nu mi-e rusine…. Daca ea credea ca facand show-ul ala o sa demonstreze ceva lui sau voua, adica ceva de bine legat de ea, atunci e trist. Cam deplasata, dar vorba cuiva de mai sus, poate acumulase mai multe si firul de ciorap a fost scanteia :)). Oricum, din iubire si mai ales din respect pentru viitorul sat, nu faci faza asta, cu public sau fara. Sau logic, faptul ca o faci e semn ca iubire + respect nu prea exista. Parerea mea.

    Apreciază

  6. Ana zice:

    Probabil ca Dulcineea asta a dorit sa demonstreze musafirilor ca in casa gaina canta,iar cocosul asculta…Urat! Foarte urat! Grestos de-a dreptul! Aia numai iubire nu se numeste!
    Cat despre Sanciosel…bietul de el!

    Apreciază

  7. Lia zice:

    Mna nu pot spune decât… bietul tăntălău!
    Şi-mi vin în minte cuvintele nu-s cui, cum că: „femeile rele ajung în rai iar cele bune în iad”

    Apreciază

  8. Bursucel zice:

    Brrr… urât caracter mai are și Dulșineea asta… :mrgreen:
    Pentru o nenorocită de pereche de dresuri, zici… era clar pretext, că nu se face așa ceva când iubești de-adevăratelea… zic eu. Dar lasă, mâine-poimâine o vezi cu fundul mare și mustața mijită… și divortată pe deasupra. 👿
    Ete că l-am răzbunat din condei pe Sancionel! 😉

    Apreciază

  9. Pingback: I love you, fă! Sau ce să faci dacă vrei să scapi de bătrâneţe | Poteci de dor

  10. Mai sunt un cuplu…cei doi adica ?:-)

    Apreciază

  11. La Petite Fille de la Mer-july zice:

    Dragoste cu nabadai ! Uneori aparentele inseala, si nu intotdeauna un limbaj civilizat inseamna ca persoana da glas gandurilor, si invers .

    Apreciază

  12. M-a distrat foarte tare povestioara ta,chiar daca privind lucrurile la modul serios e de toata jena. Toate avem nervi,toate mai vorbim urat,toate tinem la hainutele noastre,insa sa faci in halul asta…e grav!tu spui ca se intampla cu multi ani in urma,eu dezamagita iti spun ca mai exista si azi case unde femeia este cocosul si sunt ,,dezgustata”Unele femei inteleg prin ,,a fi putenica” exact ,a fi proasta de gura”.Acum doua saptamani m-am intalnit cu mama unei vechi prietene(foste)care imi povestea ca s-a maritat e la casa ei…etc.La care se apleaca usor catre mine si imi spune,,ce rau imi pare ca nu ai avut si noroc ca si Crina mea!Crina mea e barbatul in casa!ups,,,sa ma fereasca Dumnezeu de asa noroc,in cazul asta prefer sa fiu singura o viata,u vreau sa raman o femeie delicata. TU,POTECI DE DOR …SCRII FOARTE FRUMOS!!!!

    Apreciază

    • Mi-ai amintit un banc. O femeie care avea doi copii, se întâlneşte cu o veche prietenă şi aia o întreabă ce mai fac copiii, cum le merge în casnicie.
      – Ohh, fata mea a ajuns tare bine. Şi-a luat un bărbat care face şi mâncare şi curăţenie, spală haine, face tot, ea numai mănâncă şi doarme. Aşa şi trebuie ţinută o femeie, în palme.
      – Şi băiatul?
      – of, săracul… băiatul meu e rău, şi-a luat una care vrea ţinută în palme, nu face nimic, o femeie de tot râsul….

      Îţi mulţumesc mult pentru că ai trecut pe aici, sper să ne mai „întâlnim”, am fost şi eu la tine şi mi-a plăcut mult!
      O seară frumoasă!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s