Avem timp?

E timpul pentru poveste şi trebuie să recunosc faptul că astăzi am fost mai subiectivă decât ar fi frumos. Dar voi mă iertaţi, da? Aşa cum poate v-aţi obişnuit, mă fac şi azi mieluşel pentru că nu am sursa pentru poveste 😳 Dar nu sunt chiar un caz pierdut pentru că sunt oricând dispusă la scuze publice şi la linkuit dacă strigă cineva că ştie cine, unde, etc.
Să vă spun că am plâns când am citit-o prima dată pe mail? Bine, vă spun. Am plâns când am citit-o prima dată pe mail. 😀 Repet, sunt şi subiectivă. Dar mai bine să vă las cu povestea…

„La radio rula o emisiune matinală interactivă, cu păreri exprimate de ascultători pe tema emisiunii, punctate din când în când de anunţuri ale crainicului prin care îi asigura pe aceştia că le stă la dispoziţie în fiecare zi a săptămânii, inclusiv în dimineţile de sâmbătă până la prânz (n.p. adică nota potecuţei- şi Duminica şi de Crăciun, Revelion sau Paşte-). Să continuăm…
La un moment dat în direct intră un domn care-l roagă pe crainic să îi permită să spună şi el o poveste…
“Se pare că eşti tare ocupat cu acest serviciu la postul de radio: să ai o emisiune zilnic, inclusiv sâmbăta dimineaţa, nu e un lucru uşor. E foarte dureros că în aceste sâmbete în care ai lucrat ai pierdut primul concurs de dans al fiicei tale, primul meci de fotbal al fiului tău, şi câte altele…  Dă-mi voie să-ţi spun ceva ce pe mine m-a ajutat să-mi stabilesc şi să-mi urmăresc priorităţile.
Într-o dimineaţă de sâmbătă ca şi aceasta, m-am aşezat la masă şi am făcut puţină aritmetică:  un om trăieşte în medie 75 de ani. Ştiu că unii trăiesc mai mult iar alţii mai puţin, dar media este asta. Am înmulţit 75 cu 52 şi am obţinut 3900, adică numărul de zile de sâmbătă pe care le trăieşte în medie un om deoarece la acel moment aveam deja 55 de ani, am socotit câte zile de sâmbătă trăisem deja, adică 55×52, aproape 2900 de sâmbete. Am socotit apoi că dacă voi trăi 75 de ani, mi-au mai rămas aproximativ 1000 de sâmbete.
După ce am terminat cu aritmetica am cumpărat 1000 de bile de sticlă, din acelea cu inserţii colorate, cu care se joacă copiii, le-am dus acasă şi le-am pus într-un vas mare şi transparent…
De atunci, în fiecare sâmbătă dimineaţă, am scos câte o bilă şi am aruncat-o. Am realizat că observând cum se micşorează numărul bilelor din vas am devenit tot mai concentrat pe lucrurile care contează cu adevărat în viaţă pentru că mă temeam de faptul că nu voi avea timp suficent să le rezolv sau să acord atenţia cuvenită celor din jur.

Şi acum, dă-mi voie să-ţi mai spun un singur lucru înainte de a închide: în această dimineaţă am scos din vas ultima bilă. Mă gândesc că dacă apuc sâmbăta următoare, sau şi pe cealaltă… pur şi simplu mi s-a dat puţin timp în plus. Şi singurul lucru pe care orice om îl va accepta este puţin timp în plus. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine şi sincer, îţi doresc să ai parte de mai mult timp pentru tine şi cei dragi ţie. Iar mie îmi doresc să mai fiu pe-aici şi să ne mai întâlnim pe acest post de radio.”

Voi ce planuri aveţi pentru azi? Curând… azi se va transforma în „ieri”. Şi nu se ştie dacă „mâine” nu e prea târziu…
Profit de moment să vă spun că sunteţi minunaţi şi că vă iubesc. Şi că fiecare pas făcut de voi pe potecuţe mă face fericită şi vă mulţumesc pentru asta!