Doar gânduri….

…… fără sens

În logica absurdă a gândurilor care se reped peste simţiri, încerc,  printre aburii de cafea, să dau un sens cuvintelor. O cafea cu gust de toamnă timpurie, cu aduceri aminte, cu arome de boabe de struguri strivite sub paşii celor care pleacă şi o cană care încălzeşte nu doar mâinile tremurânde ci şi visele care îşi fac loc printre arome. Din ruginiu ţes speranţe pe care le îmbrac în galben şi le adăpostesc la umbra unei frunze, să nu le ude ploile reci ce vor cădea peste cuprins. Nu mai căuta indicatoarele care încurcau trecătorii sau îi făceau să uite drumul înapoi, îndrumându-i pe cărări menite să deruteze călătorul obosit de căutări. Drumul acesta nu are semne de circulaţie, nici limitatoare de viteză, e învăluit în misterul călătoriei spre necunoscut. Pe acest drum poţi admira în voie anotimpuri şi poţi număra secunde scurse până la destinaţie. Poţi chiar vorbi cu florile…pentru că îţi vor spune povestea fiecărui visător care a trecut cândva pe acolo şi vei înţelege că nimeni nu e singur…
E doar o zi, o altă zi, marcată în calendarul inimii cu semne care nu pot fi şterse. Sunt dovada că, într-o dimineaţă, visele s-au ascuns în aburi de cafea din care, cu fiecare înghiţitură, sorbeai speranţe croşetate din ruginiul care te-a apăsat până atunci…
Un zâmbet, un gând, un înger care şopteşte, o ecuaţie… mai mult alb, mai puţin ca mâine…