Poveste simplă

De data asta o să mă abţin să vorbesc despre reclame deşi multe aş avea de spus. Dar e marţi, e poveste şi aleg să nu îmi spun părerea. Considerăm că face parte din „decor”. S-a întâmplat în urmă cu ceva timp să vină o doamnă, să îmi întindă o ciocolată şi să-mi spună „mulţumesc”. Iniţial am refuzat, apoi am insistat să îmi spună pentru ce dar nu a vrut. Mi-a zis că ştie ea mai bine şi că îmi rămâne datoare. Ni se întâmplă să facem lucruri din instinct, să ajutăm fără să ne dăm seama de asta? E posibil ca unele gesturi mărunte pentru noi, să însemne foarte mult pentru cei din jur şi să simtă, după un timp, nevoia de a se revanşa cumva? Dar în cazul nostru? Au fost momente în care un gest, un cuvânt, o mână întinsă să conteze mai mult decât a crezut cel care le-a făcut?
Azi am văzut o reclamă care mi-a adus aminte de o poveste primită pe mail sub formă de pps. Da, reclama e practic povestea „jucată” dar are acelaşi efect de „piele de găină”.

„Într-o zi, un tânăr sărac avea în buzunar doar o monedă de 10 cenți și-i era foame. Decise să ceară ceva de mâncare la următoarea casă. Dar nervii lui l-au trădat când îi deschise ușa o femeie superbă. În loc să ceară ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă.
Ea se gândi că tânărul părea înfometat, așa că îi aduse un pahar mare cu lapte.
El îl bău încet și dupa aceea întrebă:
-Cât vă datorez?
-Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea.
Când Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu numai că se simți mai ușurat, dar și încrederea în Dumnezeu și în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei.
După câțiva ani, femeia se îmbolnavi grav. Medicii din satul ei erau îngrijorați. După puțin timp au trimis-o în oras. Îl căutară pe Dr. Howard Kelly pentru o consultație. Când el auzi numele satului din care provenea pacienta, simți în ochi o lumină specială și o senzație plăcuta. Imediat Dr. Kelly urcă din holul spitalului în camera ei. Îmbrăcat în halatul lui, doctorul intră să o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat… Se întoarse în sala de vizite determinat să facă tot posibilul să-i salveze viața. Din ziua aceea urmări cazul femeii cu cea mai mare atenție. Ea a fost operată pe cord deschis și se recupera foarte încet. După o lungă luptă, ea învinse boala! Era în sfârșit sănătoasă!
Dat fiind că pacienta era în afara oricărui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ să-i trimită factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrolă si o semnă. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii și o trimise în camera pacientei.
Factura a ajuns în camera pacientei, dar ei îi era teamă să o deschidă, pentru că știa că ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca să plăteasca costul unei intervenții atât de complicate…
În sfârșit o deschise și ceva îi atrase imediat atenția: pe marginile facturii citi aceste cuvinte…
“Platită integral acum mulți ani, cu un pahar de lapte”

Voi aţi simţit asta vreodată?