Poveste simplă

De data asta o să mă abţin să vorbesc despre reclame deşi multe aş avea de spus. Dar e marţi, e poveste şi aleg să nu îmi spun părerea. Considerăm că face parte din „decor”. S-a întâmplat în urmă cu ceva timp să vină o doamnă, să îmi întindă o ciocolată şi să-mi spună „mulţumesc”. Iniţial am refuzat, apoi am insistat să îmi spună pentru ce dar nu a vrut. Mi-a zis că ştie ea mai bine şi că îmi rămâne datoare. Ni se întâmplă să facem lucruri din instinct, să ajutăm fără să ne dăm seama de asta? E posibil ca unele gesturi mărunte pentru noi, să însemne foarte mult pentru cei din jur şi să simtă, după un timp, nevoia de a se revanşa cumva? Dar în cazul nostru? Au fost momente în care un gest, un cuvânt, o mână întinsă să conteze mai mult decât a crezut cel care le-a făcut?
Azi am văzut o reclamă care mi-a adus aminte de o poveste primită pe mail sub formă de pps. Da, reclama e practic povestea „jucată” dar are acelaşi efect de „piele de găină”.

„Într-o zi, un tânăr sărac avea în buzunar doar o monedă de 10 cenți și-i era foame. Decise să ceară ceva de mâncare la următoarea casă. Dar nervii lui l-au trădat când îi deschise ușa o femeie superbă. În loc să ceară ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă.
Ea se gândi că tânărul părea înfometat, așa că îi aduse un pahar mare cu lapte.
El îl bău încet și dupa aceea întrebă:
-Cât vă datorez?
-Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea.
Când Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu numai că se simți mai ușurat, dar și încrederea în Dumnezeu și în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei.
După câțiva ani, femeia se îmbolnavi grav. Medicii din satul ei erau îngrijorați. După puțin timp au trimis-o în oras. Îl căutară pe Dr. Howard Kelly pentru o consultație. Când el auzi numele satului din care provenea pacienta, simți în ochi o lumină specială și o senzație plăcuta. Imediat Dr. Kelly urcă din holul spitalului în camera ei. Îmbrăcat în halatul lui, doctorul intră să o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat… Se întoarse în sala de vizite determinat să facă tot posibilul să-i salveze viața. Din ziua aceea urmări cazul femeii cu cea mai mare atenție. Ea a fost operată pe cord deschis și se recupera foarte încet. După o lungă luptă, ea învinse boala! Era în sfârșit sănătoasă!
Dat fiind că pacienta era în afara oricărui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ să-i trimită factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrolă si o semnă. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii și o trimise în camera pacientei.
Factura a ajuns în camera pacientei, dar ei îi era teamă să o deschidă, pentru că știa că ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca să plăteasca costul unei intervenții atât de complicate…
În sfârșit o deschise și ceva îi atrase imediat atenția: pe marginile facturii citi aceste cuvinte…
“Platită integral acum mulți ani, cu un pahar de lapte”

Voi aţi simţit asta vreodată?

Acest articol a fost publicat în Marţea de poveste și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Poveste simplă

  1. Oare se poate intampla asa ceva in realitate? Mai ca-mi vine sa zic ca e prea frumos ca sa poata fi adevarat…

    Apreciază

  2. Am citit demult povestea si de prea multe ori. Si de fiecare data am acelasi nod in gat cand ajung la final, desi il cunosc prea bine…

    Apreciază

  3. Just D zice:

    Superbă! Oameni care nu uită niciodată de unde au plecat, ce au fost sau cine le-a întins o mână de ajutor la greu, necondiţionat! Este doar o poveste probabil… dar chiar şi aşa, vreau să cred că există astfel de oameni şi că sunt… chiar printre noi.

    Apreciază

  4. Vai..nu doar ca e frumos, dar mi-au dat si lacrimile. Si totusi, cred ca este posibil, este adevarat. Pentru ca odata, in timp ce eram intr-un metrou si imi plangeam sufletul si ma stergeam cu manecile bluzei, o femeie mi-a oferit un pachet de servetele si inca sper ca acea femeie sa fie bine pentru ca si pe mine m-a ajutat 😀 Deci inca mai exsta speranta. Imi place foarte mult postul acesta potecuto! 🙂

    Apreciază

  5. Uite de ce aştept eu zilele de marţi… superbă poveste!! Şi uite cum încă o dată, înţelegem ce înseamnă să fii bun cu cineva de la care crezi că nu vei primi niciodată ceva la schimb.. Minunată poveste.

    Apreciază

  6. Ana zice:

    Ce poveste cutremuratoare si fascinanta!

    Apreciază

  7. Raiseen zice:

    Initial cand am vazut ca ai un clip si ca e cu o fata asiatica am crezut ca e vorba despre indragostitii aia care sunt compatibili la donat/primit organe. Povestea aia in care el ii doneaza ei inima/ochii…minunea aia de 1 la un miliard (alea mi se par ca-s cele mai fortate si proaste povesti veci).
    Dar asta chiar mi-a placut 😀

    Apreciază

  8. Mă crezi că mi s-a făcut pielea de găină deşi citisem mai ăntâi rândurile tale?

    Apreciază

    • Te cred, şi eu am păţit. E puţin forţată dar, aşa cum am spus, o putem aduce în realitate şi se poate aplica în viaţa noastră. Nu la acest nivel dar găsim cu toţii un gest mărunt care să fi contat enorm…

      Apreciază

  9. Ay, ce bine îmi prinde povestea asta pentru dirigenție! Mulțumeeesc!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s