O dilemă şi o poveste

Acum când vă scriu, în boxele calculatorului urlă o mahalagioaică,  isterică, nebună, fată şi un analfabet, nebun, domn. El îi spune ei „să-mi dai scrisorile, maşina înapoi”, ea „*$~@# nu şi nu că #*&# a fost cadou şi nu ţi-o dau @$%*&”. El ţipă că nu a fost cadou, că ea trebuia să … şi anume presteze, mulţumească frumos pentru asta şi nu a făcut-o aşa că nu o merită. Eu nu vad ce e pe monitorul cu pricina pentru că e cu faţa la colega mea,  însă mă gândesc că dacă cei doi arată aşa cum vorbesc, nici nu vreau să văd. Dar vă întreb: ce-am pierdut iar? Nu de alta dar dacă se face referendum cu întrebarea „sunteţi de acord să-şi primească omul maşina înapoi? Da sau nu?”, eu ce răspund? 🙄 Că nu vreau să fiu ca bătrânica aia care îşi scoate capul din cabina de vot şi strigă „maică, beep beeep beep se scrie cu cratimă sau fără?” Până mă lămuriţi, să nu uităm totuşi de ce ne-am adunat 😀 şi să mă lăsaţi să vă povestesc că de aia e marţi, să mai aveţi 5 minute în plus pe lângă alea 3 ceasuri rele. Nu, Doamne fereşte!, eu nu vă doresc dar dacă aveţi o cât de mică neplăcere pe potecuţe, vreau să îmi asigur un „alibi”. Şi ăsta cu ghinionul zilei de marţi e cel mai la îndemână 😀
Povestea de azi e primită pe mail acum 100 de ani aşa că, din nou, sunt nevoită să spun că nu am sursa şi să vă asigur că în cazul în care ridică cineva mânuţa că ştie de unde şi cum a apărut povestea, o să scriu mare să nu avem discuţii la proces :D. Nu ştiu ce am azi dar sunt tot o veselie. Să revenim. E veche şi e posibil să o ştiţi. Dacă aveţi chef, timp, tastatură disponibilă, vă aştept şi pe voi cu poveşti.

„Un om de afaceri american se plimba pe plajă într-un mic sat mexican de coastă, când un pescar îşi trage barca la mal. Americanul îl felicită pentru peștele prins și îl întreabă cât timp i-a luat să-l pescuiască.

– Foarte puțin, a răspuns mexicanul.

– De ce nu stai mai mult pe mare să prinzi mai mult pește? a întrebat atunci americanul.

– Ajunge să-mi întrețin familia, i-a răspuns pescarul.

– Și ce faci în restul timpului?

– Dorm până târziu, pescuiesc puțin, mă joc cu copiii, în fiecare seară mă plimb prin sat, beau un pahar de vin și cânt la chitară cu prietenii.

– Uite, am studiat Economia și te pot ajuta. Ar trebui să pescuiești mai mult și cu banii pe care-i câștigi în plus să-ți cumperi o barcă mai mare. Cu ceea ce câștigi de pe urma bărcii mai mari îți poți cumpăra câteva bărci și mai târziu chiar o flotă de pescuit. În loc să vinzi peștele prin intermediari, îl poți vinde direct la o fabrică, iar mai târziu îți poți cumpăra propria fabrică de prelucrare a peștelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea și distributia. Va trebui să pleci din sat, să te muți în Mexico City, apoi la Los Angeles și, mai târziu, la New York, de unde îți vei conduce afacerea tot mai înfloritoare.

– Și cât va dura să fac toate astea?

– Vreo 15-20 ani, răspunde americanul.

– Şi apoi?

– Apoi vine partea cea mai bună. Îți vinzi afacerea și iei câteva milioane.

– Și după asta ?

– După asta te retragi din afaceri, te muți într-un sătuc de pescari pe malul oceanului și dormi până târziu, pescuiești puțin, te joci cu copiii, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cântați la chitară…

– Dar asta fac și acum. De ce să mai aștept 20 de ani?”

Să aveţi o zi de poveste!