„Şprehăim”, domn’ primar, şprehăim!

imagesLe-am promis potecuţelor că fac tot ce pot să le feresc de tot ce latră-n ţara asta…. nu, nu râul- ramul, că asta-i altă poveste. Dar nu mă pot abţine. Azi dimineaţă mi-am băut cafeaua citind declaraţia celui mai mare iubitor de pisici dintre toţi iubitorii de câini din urbe şi am răbufnit. Eu am mai povestit aici că am o mare problemă şi din cauza asta am preferat să tac până acum pentru că numai de bine nu aş fi spus în tot scandalul iscat cu sufleţelele cu patru lăbuţe care se plimbă în voie pe străzi. Dar de aici şi până la a înghiţi forţat găluşti aruncate în gura prostimii de la înălţimea fotoliului de edil şăf  şi de a pleca ruşinată capul pentru că sunt o barbară, e cale lungă. Mult mai lungă decât drumul făcut de la maşina de lux până în sediul primăriei. Haideţi să „spicuim” din discursul plin de patos şi iubire necondiţionată

”Chiar e o problemă majoră. După părerea mea modul în care am început noi, în 2008, să rezelvăm problema, este o cale bună dar care necesită mai mulţi ani. Vă reamintesc cu plăcere că noi ne-am hotărât să construim un centru special destinat câinilor comunitari, am înfiinţat un serviciu public care se ocupă de acest lucru, câinii sunt prinşi în oraş, duşi la centru unde sunt sterilizaţi, igienizaţi, ţinuţi la dispoziţia oamenilor cam 2 săptămâni, timp în care aceşti câini pot fi adoptaţi. Cei care nu vor fi adoptaţi, după perioada prevăzută de lege vor fi repuşi în oraş, în cartierul de unde au fost luaţi. În acest fel se reduce foarte foarte mult rata natalităţii şi, în timp, această specie de câine comunitar va dispărea aproape de tot din peisajul urban…”

STOP! Să facem analiză pe text. În primul rând vreau să înţeleg cum se traduce  „mai mulţi ani”, stimate domn? Din 2008 până în 2013 nu sunt „mai mulţi ani”? Şi tare aş vrea să înţeleg cum s-a făcut sterilizarea aia cu care se laudă toţi dacă pe lângă blocul meu latră ascuţit o căţea GESTANTĂ cu „cerceluş” în ureche???? Cum poate face pui o căţea sterilizată? Asta chiar e un mare mister. Şi dacă luaţi 20 de câini şi după 2 saptămâni aduceţi înapoi 19, se cheamă că reduceţi natalitatea, da? 🙄 Să continuăm :

„…..Vreau să reiterez de ce cred că este bun conceptul nostru. Este un concept lipsit de barbarisme inutile. Am auzit luări de poziţii în media că să omorăm toţi câinii vagabonzi …… Noi am dezvoltat împreună cu o serie de ONG-uri o serie de programe foarte bune, ONG-uri care intermediază adopţii de câini şi în Germania şi în Austria şi în altă parte dar şi în ţară, avem programe de conştientizare în şcoli care vin să arate şi ce se poate face pentru a veni în sprijinul unui câine şi ce trebuie evitat pentru a preveni astfel de accidente tragice ……”

Da, de acord, aţi „exportat” CÂŢIVA drăgălaşi, aleşi pe sprânceană. Dar cu restul ce facem? Îi lăsăm să moară „natural” adică loviţi de maşini, bâte, împuşcaţi, otrăviţi. Cei care scapă, mor de bătrâneţe. Asta nu e barbarie, nu? Şi până mor ei, noi facem ce putem să nu fim muşcaţi.
Programe de conştientizare în şcoli, spuneţi? Da, cu tot cu material didactic la îndemână. În jurul şcolilor roiesc haitele dar poate să fie şi asta o strategie şi să fim noi prea proşti să înţelegem tainele. Să venim, deci, în sprijinul unui câine oferindu-i zilnic câte o pulpă sau o mână de muşcat, aşa ziceam şi eu „şi aşa mai departe…”.

„De exemplu, nu ar fi benefică o lege detaliată, fiindcă fiecare localitate are specificul ei. Nu mi se pare că Guvernul trebuie neapărat să facă ceva, nu este o problemă de Guvern, una centrală, este o problemă de guvernare locală, problema este în curtea primarilor nu a Parlamentului, nu a Guvernului, nu a preşedinţiei şi nici a ONG-urilor” .

Păi nu? Nu e frumos deloc să îşi bage cineva năsucul în ciorbiţa pe lângă care se învârt edilii ţării. Numai mie mi se pare că asta miroase a…?

„Nu se întâmplă repede fiindcă aceşti câini sunt destul de rezistenţi, fiindcă foarte mulţi nu doresc să preia răspunderea pentru un câine îl hrănesc totuşi pe lângă bloc de exemplu, nu dispare repede fiindcă se pare că există comunităţi din jur care au găsit şi ei soluţia pentru câinii comunitari, îi adună şi îi aduc în oraş. Noi ne ocupăm şi de aceştia, la o casă mare mai intră un musafir, nu e o problemă”

Bun. Dacă îi consideraţi musafiri pe câinii care se adună de pe te miri unde, vă invit politicos să vă ocupaţi de ei în sediul primăriei. Aşa ar fi corect numai că „noi ne ocupăm şi de aceştia”, înseamnă, de câţiva ani, „voi vă descurcaţi şi cu aceştia”.

Am scris textul de 15 ori dar am şters de tot atâtea ori pentru că era prea subiectiv şi cu prea multe puncte de suspensie care ascundeau cuvinte urâte. Sunt revoltată, ca mulţi alţii, pentru că în timp ce se spune că problema e rezolvată, că noi suntem frumoşi şi dăştăpţi şi ascundem cu graţie gunoiul sub preşul unui Festival Internaţional, în cartierul meu latră zilnic peste 20 de câini (într-o seară am numărat de pe geam 21 dar unul cred că era „musafirul”). Da, ceva s-a schimbat din 2008. Acum atacă mai organizat puţin.

Ar fi fost frumos ca, în locul decorului obişnuit, în locului „peisajului” din faţa căruia ţineţi conferinţele de presă, să puneţi poza lui Ionuţ. Atât! Şi aşa, cu spatele la el, să spuneţi că e o barbarie să-i eutanasiem. Ce i s-a întâmplat copilului cum se numeşte, domnule primar? Spuneţi cu cuvintele dumneavoastră, nu vă chinuiţi! Sehr Gut!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la „Şprehăim”, domn’ primar, şprehăim!

  1. Imi plac cainii! Copil fiind, am avut catelul meu! Suna banal dar in curte era cainele casei, „paznicul” iar eu aveam catelul meu, Ursei!
    Mi se pare natural si firesc un caine la curte!
    Ceea ce este peste tot, in toate orasele, este barbarie, nu iubire de caini! Loviti de masini, raiosi, batrani, slabi, batandu-se intre ei cand cineva arunca ceva de mancare…
    Nu, asa nu ii iubesc!
    In toate calatoriile (fotografiate) am avut intalniri si intamplari cu caini dar totul firesc, un caine la stana sau langa o casa e absolut normal!
    Dar centrul Cugirului este plin de caini!
    Cat de greu e sa scapi de 13 caini? Ca i-am numarat, is pe blog, intr-o postare de primavara…
    Nu, nu am scris bombastic, „Cugirul este plin de caini” pentru ca orasul este compus dintr-o strada principala si doua strazi marginase, atat!
    Subiect etern, din pacate…

    Hai mai bine sa iti urez week-end placut!

    Apreciază

    • Pe scurt, exact asta e ce cred şi simt şi eu!
      Am voie să glumesc fără să supăr? Pentru un oraş cum e Cugirul, 13 câini înseamnă enorm 😳
      O zi frumoasă!!!!

      Apreciază

      • 🙂
        nu, nu ai voie!
        articolul il scrisesem in numele cetateanului turmentat, adica io, ca ma miram ce articol protocolar aparuse in presa cugireana (da, sac, avem presa!), ca se infiintase adapostul pentru cainii comunitari prin grija tatucului, al mai, primul intre egali, primarele, si i-am aratat cainii revolutionari, care luptau in libertate pentru libertate…
        in perioada asta de glorie am reluat subiectul face to face si raspunsul a fost cugiristic, cica adapostul nu mai exista pentru ca populatia a eliberat cainii…
        booon, deci „populatia” exista insa e „omul invizibil”, nu are cnp, paznicul nu a vazut nimic, in fine, iar mi s-a turmentat bruma de logica si m-am lasat pagubas, e clar ca primariile exista doar inainte de alegeri!
        of, azi e zi de sarbatoare si io spun rautati… 🙂
        pai daca ai glumit fara voie! 🙂

        Apreciază

  2. krab607 zice:

    Diana, cum să comentez eu subiectul ăsta fără să supăr şi fără să repet ceea ce deja s-a spus? Pornesc de la “statutul” meu : posesoare de pisici, încă din vechime 🙂 , iubitoare de cîini blînzi şi educaţi, înfricoşată de cîinii maidanezi care nu bîţîie din coadă. Ce s-a întîmplat este oribil. De ce nu s-a reuşit rezolvarea problemei? Îndrăznesc să spun că, pe lîngă motivele amintite( programe aiurea,desfăşurate cu ONG, blabla…), e şi grija unor edili de a nu se “strica la gît” cu populaţia potenţial votantă, luînd măsuri necesare dar nepopulare. Iată unde se ajunge din prea mult “Vox Populi”. Am văzut cu toţii cum se rezolvă problema asta înafară: adăposturi finanţate prin contribuţia cetăţenilor, termene de adopţie limitate şi în final, regretabil, eutanasierea. Mă gîndesc cum ar fi aplicarea practică şi la noi, adică mai direct şi generic exprimat : Eşti iubitor de maidanezi? Ok. “Bagă bani” 🙂 Tare mă tem că într-o astfel de situaţie mulţi îşi vor declina afecţiunea…

    Apreciază

    • Pe cine să superi? Aici nu se supără nimeni 😉
      Am înţeles perfect şi sunt perfect de acord cu tine. Am văzut şi eu la ştiri o „iubitoare” care urla că cei doi câini din faţa blocului sunt ai ei. Când i s-a spus că va fi amendată pentru că îi ţinea afară, brusc unul dintre ei a devenit al nimănui şi a luat unul în braţe spunând că de fapt numai ăla e al ei şi că îl ţine în casă dar atunci, culmea domne’ era afară.
      Sunt majoritatea femei singure, în vârstă, care fie nu au avut copii, fie sunt prea departe şi simt nevoia să-şi canalizeze umbra de iubire care le-a mai rămas. Dar NU aşa! De unde atâta ură în ele când încerci să le spui frumos că nu, nu e ok să le dea ciorbiţă şi nici să le cumpere salam şi să îi crească în scările blocului. La copiii care bat mingea în faţa blocului urlă şi aruncă şi cu apă clocotită spre ei, pe câinii care latră toată noaptea nu-i mai aud. Ei, ele sigur nu o să dea nici un leu pentru ei aşa că, dacă se va aplica legea, cu toată părerea de rău ele vor rămâne fără „sufleţele” cu blană. Sunt sigură. Cu restul nu ştiu ce facem că „iubitori” din ăştia pe forumuri sunt mulţi, mai greu cu practica.
      Despre ONG-urile pentru care câinii sunt o sursă inepuizabilă de bani şi atât, n-are rost să mai vorbim. Ce să îi explici unui om ahtiat după bani pe tavă?
      Uf, să ai o zi frumoasă!!

      P.S. Am avut şi eu un motănel dar după ce a murit mi-am promis că alt animal nu mai iau, prea m-am ataşat de el şi prea rău mi-a părut…

      Apreciază

  3. krab607 zice:

    Bună dimineaţa . Scriu reply-ul ăsta a 7-a oară( cred că am ceva probleme cu wordpress-ul). Doar atît: cunosc nebunia părerilor împărţite, pe tema asta, însă se pare că noi gîndim la fel. Realist! 😉
    O duminică luminoasă îţi doresc!
    P.S Nu-mi pomeni de pisici . Am suferit “ca un cîine” … 😉 de fiecare dată cînd le-am pierdut din varii motive. Dar nici nu m-am potolit!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s