„Şprehăim”, domn’ primar, şprehăim!

Le-am promis potecuţelor că fac tot ce pot să le feresc de tot ce latră-n ţara asta…. nu, nu râul- ramul, că asta-i altă poveste. Dar nu mă pot abţine. Azi dimineaţă mi-am băut cafeaua citind declaraţia celui mai mare iubitor de pisici dintre toţi iubitorii de câini din urbe şi am răbufnit. Eu am mai povestit aici că am o mare problemă şi din cauza asta am preferat să tac până acum pentru că numai de bine nu aş fi spus în tot scandalul iscat cu sufleţelele cu patru lăbuţe care se plimbă în voie pe străzi. Dar de aici şi până la a înghiţi forţat găluşti aruncate în gura prostimii de la înălţimea fotoliului de edil şăf  şi de a pleca ruşinată capul pentru că sunt o barbară, e cale lungă. Mult mai lungă decât drumul făcut de la maşina de lux până în sediul primăriei. Haideţi să „spicuim” din discursul plin de patos şi iubire necondiţionată

”Chiar e o problemă majoră. După părerea mea modul în care am început noi, în 2008, să rezelvăm problema, este o cale bună dar care necesită mai mulţi ani. Vă reamintesc cu plăcere că noi ne-am hotărât să construim un centru special destinat câinilor comunitari, am înfiinţat un serviciu public care se ocupă de acest lucru, câinii sunt prinşi în oraş, duşi la centru unde sunt sterilizaţi, igienizaţi, ţinuţi la dispoziţia oamenilor cam 2 săptămâni, timp în care aceşti câini pot fi adoptaţi. Cei care nu vor fi adoptaţi, după perioada prevăzută de lege vor fi repuşi în oraş, în cartierul de unde au fost luaţi. În acest fel se reduce foarte foarte mult rata natalităţii şi, în timp, această specie de câine comunitar va dispărea aproape de tot din peisajul urban…”

STOP! Să facem analiză pe text. În primul rând vreau să înţeleg cum se traduce  „mai mulţi ani”, stimate domn? Din 2008 până în 2013 nu sunt „mai mulţi ani”? Şi tare aş vrea să înţeleg cum s-a făcut sterilizarea aia cu care se laudă toţi dacă pe lângă blocul meu latră ascuţit o căţea GESTANTĂ cu „cerceluş” în ureche???? Cum poate face pui o căţea sterilizată? Asta chiar e un mare mister. Şi dacă luaţi 20 de câini şi după 2 saptămâni aduceţi înapoi 19, se cheamă că reduceţi natalitatea, da? 🙄 Să continuăm :

„…..Vreau să reiterez de ce cred că este bun conceptul nostru. Este un concept lipsit de barbarisme inutile. Am auzit luări de poziţii în media că să omorăm toţi câinii vagabonzi …… Noi am dezvoltat împreună cu o serie de ONG-uri o serie de programe foarte bune, ONG-uri care intermediază adopţii de câini şi în Germania şi în Austria şi în altă parte dar şi în ţară, avem programe de conştientizare în şcoli care vin să arate şi ce se poate face pentru a veni în sprijinul unui câine şi ce trebuie evitat pentru a preveni astfel de accidente tragice ……”

Da, de acord, aţi „exportat” CÂŢIVA drăgălaşi, aleşi pe sprânceană. Dar cu restul ce facem? Îi lăsăm să moară „natural” adică loviţi de maşini, bâte, împuşcaţi, otrăviţi. Cei care scapă, mor de bătrâneţe. Asta nu e barbarie, nu? Şi până mor ei, noi facem ce putem să nu fim muşcaţi.
Programe de conştientizare în şcoli, spuneţi? Da, cu tot cu material didactic la îndemână. În jurul şcolilor roiesc haitele dar poate să fie şi asta o strategie şi să fim noi prea proşti să înţelegem tainele. Să venim, deci, în sprijinul unui câine oferindu-i zilnic câte o pulpă sau o mână de muşcat, aşa ziceam şi eu „şi aşa mai departe…”.

„De exemplu, nu ar fi benefică o lege detaliată, fiindcă fiecare localitate are specificul ei. Nu mi se pare că Guvernul trebuie neapărat să facă ceva, nu este o problemă de Guvern, una centrală, este o problemă de guvernare locală, problema este în curtea primarilor nu a Parlamentului, nu a Guvernului, nu a preşedinţiei şi nici a ONG-urilor” .

Păi nu? Nu e frumos deloc să îşi bage cineva năsucul în ciorbiţa pe lângă care se învârt edilii ţării. Numai mie mi se pare că asta miroase a…?

„Nu se întâmplă repede fiindcă aceşti câini sunt destul de rezistenţi, fiindcă foarte mulţi nu doresc să preia răspunderea pentru un câine îl hrănesc totuşi pe lângă bloc de exemplu, nu dispare repede fiindcă se pare că există comunităţi din jur care au găsit şi ei soluţia pentru câinii comunitari, îi adună şi îi aduc în oraş. Noi ne ocupăm şi de aceştia, la o casă mare mai intră un musafir, nu e o problemă”

Bun. Dacă îi consideraţi musafiri pe câinii care se adună de pe te miri unde, vă invit politicos să vă ocupaţi de ei în sediul primăriei. Aşa ar fi corect numai că „noi ne ocupăm şi de aceştia”, înseamnă, de câţiva ani, „voi vă descurcaţi şi cu aceştia”.

Am scris textul de 15 ori dar am şters de tot atâtea ori pentru că era prea subiectiv şi cu prea multe puncte de suspensie care ascundeau cuvinte urâte. Sunt revoltată, ca mulţi alţii, pentru că în timp ce se spune că problema e rezolvată, că noi suntem frumoşi şi dăştăpţi şi ascundem cu graţie gunoiul sub preşul unui Festival Internaţional, în cartierul meu latră zilnic peste 20 de câini (într-o seară am numărat de pe geam 21 dar unul cred că era „musafirul”). Da, ceva s-a schimbat din 2008. Acum atacă mai organizat puţin.

Ar fi fost frumos ca, în locul decorului obişnuit, în locului „peisajului” din faţa căruia ţineţi conferinţele de presă, să puneţi poza lui Ionuţ. Atât! Şi aşa, cu spatele la el, să spuneţi că e o barbarie să-i eutanasiem. Ce i s-a întâmplat copilului cum se numeşte, domnule primar? Spuneţi cu cuvintele dumneavoastră, nu vă chinuiţi! Sehr Gut!

Publicitate