Nu-mi place să-mi plâng de milă dar „programul” blogului a fost puţin dat peste cap, aşa că o să vă rog să scuzaţi dezordinea. Marţi ar fi trebuit să avem poveste dar starea de „muţenie” mi-a stricat toată dispoziţia, ieri am preferat scrisoarea în locul folkului iar azi numai de râs nu-mi arde deşi aşa ar fi frumos la început de weekend. Dacă mă suportaţi aşa serioasă, eu vă mulţumesc! Dacă lucrurile nu se vor aşeza în favoarea mea, e posibil să lipsesc câteva zile dar să dea Domnul să nu fie nevoie! Gata cu văicăreala, trecem la lucruri serioase.
Am păstrat filmuleţul ăsta mai mult timp şi am aşteptat să se întâmple ceva frumos în ţara noastră ca să-i spun poetului că „uite, am găsit-o, ţi-am găsit ţara…”. Dar…. am tot aşteptat. Theodora însă m-a convis, prin comentariul ei, că ar cam fi timpul să-l scot de la arhivă. Fee, pentru ideea ta frumoasă!
Spuneți-mi, n-ați văzut, cumva, o țară?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afară.
Azi am venit și-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc și-n suflet rău mă doare.
O caut peste tot, am fost și-n sate,
Ogoare plâng în buruieni uitate,
Înspre păduri, potecile uitate,
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.
Acasă poarta nu e zăvorâtă.
Căci mama tot mai iese și se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.
Moșneagul iese-n cale și-o întreabă:
„Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în țară-i multă sărăcie…
Știu ei – că de-or veni, la ce să vie?”
Spuneți-mi, n-ați văzut cumva o țară
Cântată de poeți odinioară,
Cu ochi de cer și plină de verdeață?
Am fost și-am căutat-o și la piață.
Acolo nu era de bună seamă.
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese parcă… de pe Lună!
Chiar, voi n-ați văzut pe jos o țară
Călcată în picioare și murdară?
Ce-aveți cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere! (George Safir)
Eu ştiu unde e ţara… nu ştiu unde-au plecat „Oamenii” din ea…
Mulțumesc, Potecuță! Eu mă pregătesc de școală! Îmi caut un stilou frumos și un penar!
De luni încep școala! Sigur, luni nu îmi va trebui stiloul! Anul trecut am dat cu var! Cred că și anul acesta tot asta mă paște!
Ay, ce drăguță ești! Of, Potecuță, uneori mă întreb dacă noi suntem de-adevăratelea pe lumea asta sau suntem doar niște nume de blog… Mi-ar plăcea așa de tare să vă cunosc… Aș avea daruri pentru fiecare, că așa e la mine, nimeni nu a plecat fără un dar!
„Oamenii” din ea au fost acoperiti de „buruieni” … „Buruienile” sunt peste tot acum: la putere, la TV, la serviciu. Au conturile din banca direct proportionale cu nesimtirea, incultura si egoismul lor …
Țara noastră-i tot aici și va fi mereu. Noi nu mai suntem toți. S-o iubim, să facem tot ce putem pentru ea și mai ales cei care ne conduc, pentru ca să arate așa cum ni-o dorim.
Știu poezia și filmulețul de mult timp…Naiul accenutează durerea neamului nostru, dar cred că nu e bine să ne plângem de milă. Trebuie să luăm atitudine, trebuie să ne informăm și să nu ne lăsăm manipulați de mass-media. Noi să fim schimbarea, noi să reușim să punem țara pe picioare…cinste, dreptate, adevăr și multă, multă muncă. Până acum toți cei ce au destrămat România, toți cei care au „stricat-o” și-au urmărit propriile interese și au fugit de onoare și muncă.
Prin intermediul blogurilor noastre,noi putem doar să aducem în prim-plan anumite subiecte și să-i facem și pe ceilalți să conștientizeze importanța implicării noastre în viitorul mai bun, să sperăm, al țării.
Să fim într-un continuu proces de informare și învățare și să învățăm să fim proactivi, zic!
Să ne citim cu bine, dragilor! Mă bucur enorm că am reușit să fac acest blog și să vă citesc gândurile și impresiile care mă încântă zilnic! Vă îmbrățișez! >:D<
Mulțumesc, Potecuță! Eu mă pregătesc de școală! Îmi caut un stilou frumos și un penar!
De luni încep școala! Sigur, luni nu îmi va trebui stiloul! Anul trecut am dat cu var! Cred că și anul acesta tot asta mă paște!
ApreciazăApreciază
Să fie un început cu dreptul, Fee! Am un set cu stilou şi pix, sunt atât de frumoase… Cu prima ocazie sunt ale tale! 😉
ApreciazăApreciază
Ay, ce drăguță ești! Of, Potecuță, uneori mă întreb dacă noi suntem de-adevăratelea pe lumea asta sau suntem doar niște nume de blog… Mi-ar plăcea așa de tare să vă cunosc… Aș avea daruri pentru fiecare, că așa e la mine, nimeni nu a plecat fără un dar!
ApreciazăApreciază
Trebuie să vină ziua în care să ne cunoaştem şi dincolo de bloguri!
ApreciazăApreciază
Eh, cine știe dacă va fi vreodată…
ApreciazăApreciază
Eu încă sper…
ApreciazăApreciază
Da, așa este. Să păstrăm speranța!
ApreciazăApreciază
esti in trend…
ieri a fost de necomentat, pe cand azi e la fel!
sanatate sa dea Dumnezeu!
ApreciazăApreciază
Să dea Dumnezeu la toată lumea! Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
„Oamenii” din ea au fost acoperiti de „buruieni” … „Buruienile” sunt peste tot acum: la putere, la TV, la serviciu. Au conturile din banca direct proportionale cu nesimtirea, incultura si egoismul lor …
ApreciazăApreciază
La serviciu mai puţin, buruienilor nu le prieşte….. În rest, perfect de acord!
ApreciazăApreciază
Depinde de serviciu …
ApreciazăApreciază
Poezia ai conpus-o tu sau ai preluat-o de undeva?
Sa ai weekend placut!
ApreciazăApreciază
Sunt versurile care apar în filmuleţ, le-am pus ca să fie mai vizibile. În paranteză am pus autorul lor.
Şi al tău să fie frumos!
ApreciazăApreciază
Scuze , nu am urmarit filmul…
ApreciazăApreciază
Nu e o problemă.
ApreciazăApreciază
Urmăresc imaginile…citesc şi versurile… şi trebuie să spun c-am oprit sunetul. E prea mult, e prea grea tînguirea naiului…
ApreciazăApreciază
Nici eu nu pot asculta doina până la final…
ApreciazăApreciază
Țara noastră-i tot aici și va fi mereu. Noi nu mai suntem toți. S-o iubim, să facem tot ce putem pentru ea și mai ales cei care ne conduc, pentru ca să arate așa cum ni-o dorim.
ApreciazăApreciază
Doamne ajută! Dacă am putea face mai mult dar…
ApreciazăApreciază
Știu poezia și filmulețul de mult timp…Naiul accenutează durerea neamului nostru, dar cred că nu e bine să ne plângem de milă. Trebuie să luăm atitudine, trebuie să ne informăm și să nu ne lăsăm manipulați de mass-media. Noi să fim schimbarea, noi să reușim să punem țara pe picioare…cinste, dreptate, adevăr și multă, multă muncă. Până acum toți cei ce au destrămat România, toți cei care au „stricat-o” și-au urmărit propriile interese și au fugit de onoare și muncă.
Prin intermediul blogurilor noastre,noi putem doar să aducem în prim-plan anumite subiecte și să-i facem și pe ceilalți să conștientizeze importanța implicării noastre în viitorul mai bun, să sperăm, al țării.
Să fim într-un continuu proces de informare și învățare și să învățăm să fim proactivi, zic!
Să ne citim cu bine, dragilor! Mă bucur enorm că am reușit să fac acest blog și să vă citesc gândurile și impresiile care mă încântă zilnic! Vă îmbrățișez! >:D<
ApreciazăApreciază