Poete, „plm”-i metaforă?

Vă rog să mă scuzaţi câteva minute, urmează o discuţie între patru ochi. Revin.

Cer îndurare, Măria Ta poete, iertată-mi fie neştiinţa dar viaţa nu a fost prea darnică dintr-un anumit punct de vedere cu fiinţa-mi plăpândă. Eu, la vârsta domniei voastre, nu aveam facebook, eram ocupată să studiez gazetăria lui Eminescu (nu, nu e un blogger fomist, ahtiat după trafic, aşa cum spui că sunt eu, dar nu te obosi să-l gugăleşti, e sub demnitatea ta. Şi nu, nu l-a inventat pe Dionis de nervi că nu a ajuns în top 300) aşa că nu prea înţeleg aceste finuţe licenţe poetice. Sau feisbuciste, cum vrei să le numeşti? De aceea te întreb din nou :  plm e o metaforă? Altceva ce să fie? Un spirit tânăr care-şi duce traiul printre rime, care-şi caută fericirea printre muze, uneori între ele şi, de cele mai multe ori, chiar în ele, nu se poate exprima decât aşa : abuzând de metafore. Şi mă gândesc că trebuie să fie ceva de mare preţ că prea îţi place să o aduci în discuţie. Şi ţie şi colegilor tăi de „inspiraţie”. Cu toţii avem ceva cu care ne mândrim dar dacă plm, adică a ta, e tot ce ai mai important, nu pot decât să dau dreptate celor care spun că natura e darnică cu cei săraci cu duhul.
Poete, îmi explici şi mie cum se face că sunt gay şi în toţi anii ăştia nu m-am prins de asta? E un subiect delicat şi necesită multă atenţie pentru că ceva nu se leagă. Adică dacă sunt femeie şi nu mă simt atrasă de femei dar tu susţii că-s gay, asta nu înseamnă că ar trebui să fiu bărbat? Hai că asta chiar e demn de un status de poet! Şi abia apoi de Acces Direct, WowBizz şi ce mai spuneai tu. Cum mama naibii ai reuşit să rămâi ilustru anonim când deţii adevărurile absolute, aceasta-i întrebarea, poete! Că ai bănuit tu că suntem doi gay, e fix problema ta. Că pe urmă te-ai răzgândit şi ai spus ca cei doi gay „e” numai unul, e iar problema ta. Că în următoarea propoziţie iar ne-am înmulţit şi iar am fost doi, mă doare fix în cot. Că nu înţelegi cum de nu ne certam niciodată, poate fi de la căldura excesivă adică din cauza dilatării aşa că nu mă obosesc să-ţi explic. Că era unul singur care scria ca şi cum erau doi şi apoi tot tu spui că ăia doi au deschis două bloguri, e peste puterile mele de înţelegere a logicii tale, spirit neînţeles.  Dar, poete, ai dat unde nu era treaba ta şi atunci devine brusc problema mea. Cu „lingăi şi pupincurişti” te poţi adresa liniştit cititorii tăi, poete! Şi o poţi face în versuri dacă asta îţi produce plăcere. Ai avut ceva de împărţit cu mine? Mă îndoiesc. De ce vorbeşti despre mine când eu nu te-am deranjat nici măcar cu un like? Dacă ceva îmi place, spun. Asta înseamnă pupincurism? Posibil. Că şi „stf” ştiu că se traduce prin „suflet tânăr frământat” de grija altora dar zău că am pretenţii de la mine şi nu mă murdăresc cu astfel de prescurtări.
Dacă blogu-i de căcat aşa cum spui, de ce îţi murdăreşti tu degeţelele de pianist şi-ţi stropeşti pereţii cu mirosuri vorbind despre el? Nu vă miroase prea rău când vă băgaţi nasul în viaţa altora, fiinţă sensibilă ce eşti? Aş pune şi link, pe cuvânt de şoim al patriei, că-s fată bună dar dacă te „pinguiesc”, toţi cititorii tăi vor veni aici şi asta se numeşte trafic şi unici şi uite că nu am chef să îţi dovedesc că ai dreptate şi că totul a fost făcut pentru trafic şi topuri şi covrigi aruncaţi în scârbă de sponsori. Mă lipsesc azi de bucata de pâine pe care, vai mie!, o procuram minţind cu neruşinare pe un blog şi plâng în pumn că nu cresc în top.
Încă ceva te mai întreb şi zău că te las în muza ta. Pardon, cu muza ta, na că mi-a scăpat 😳 Am înţeles că noi suntem gay nebuni şi fomişti, e ok, venind din partea unei făpturi delicate asemeni unui crin imperial, o iau ca pe o altă licenţă poetică. Măi, dar chiar toţi sunt tâmpiţi şi numai tu, minte luminată, te-ai prins că era o încercare de a-i fraieri pe…. pe cine că îmi tot scapă esenţa?
Spunea cineva, probabil tot de dragul traficului, că
„Poetul canta de se-ncheaga lumina sangerie a serii.
Nici un descantec nu dezleaga aceasta taina a inchegarii.
Incremenita de uimire noaptea luceferii si-i stinge.
Tacerea e o razvratire a mortii cand poetul plange.
Cand rade !? Cearcanul amiezii se face uger si se infloare sa vina si sa suga iezii ramasi orfani de caprioare…
De-o vreme insa tace bietul –
de frica tremura slujbasii.
Domnilor a tacut poetul semn rau, n-or blestema urmasii”
Mno, din partea ta, stau liniştită, nu suntem în pericol.  Liniştiă am spus! Da, posibil să fiu eu „femeia” dintre cei doi gay, te las să mai meditezi. 😉
Oricum, şi vezi că sunt sinceră, îţi mulţumesc! Pentru mine, o fomistă prin definiţie, e o mare onoare că printre rime şi mone ţi-ai făcut timp să vorbeşti despre mine! Hai să trăieşti!

Gata, am revenit. Voi? Sănătoşi, voioşi? Ce dimineaţă frumoasă, nu-i aşa? Vă pup pi tăţi!