Om la apă. Sau scurt tratat de scufundări

descărcareM-am convins că o zi care începe prost nu are cum să se termine decât foarte prost. Aşa trebuie să fie, altfel se dă peste cap ordinea în Univers şi nu pot eu face excepţie. Cred că planetele şi-au propus să se alinieze fix în ciuda mea şi au dat ceva şpagă şi pe la ascendent că prea au mers toate pe dos şi prea au făcut astrele echilibristică pe coarda sensibilă a nervilor mei.  Să le luăm pe rând : ieri dimineaţă am pus într-o cană cafeaua rămasă în filtru şi am introdus-o cu mare grijă în cuptorul cu microunde. Da, ştiu, urât din partea mea dar promit că nu mai fac. Dupa 40 de secunde „tic, tic, tiiic”, m-a strigat cuptorul că şi-a făcut treaba. Deschid uşa şi intru în panică. Din cuptor ieşeau aburi. Nu-mi spuneţi că era fum că nu vreau să înfrunt un adevăr atât de crud. Mă amăgesc că erau aburi. Cana rece, cafeaua rece. Pun mâna pe cuptor : încins. Dar încins, nu aşa… Mi-am amintit de toate filmele în care am văzut cuptoare explodând şi am intrat iar în panică. L-am scos din priză şi scos a rămas că mi-e frică şi să trec pe lângă el, mă aştept să mă tragă înăuntru şi să mă rumească puţin pe o parte. Am băut cafeua rece ceea ce mi-a dat o stare de „ciufuţenie” destul de accentuată.
Am început munca, cu o plăcere de nedescris, într-o căldură greu de suportat. Nu insist şi nu vă descriu cum au trecut cele 8 ore pentru că, aşa cum spuneam, a domnit peste tot o plăcere de nedescris. 😀 Înainte cu 10 minute de ora la care aş fi scăpat de … da, plăcerea de nedescris, am vrut să ies afară la ultima ţigară. Şi primul pas făcut în afara biroului, pe coridor,  m-a făcut să simt aşa…un dulce fior de răcoare. Al doilea pas la fel, ba parcă şi mai intens fuse fioru’. Am realizat imediat că în ciuda senzaţiei de bine pe care o simţeam eu, nici desculţă nu sunt, nici la mare n-am ajuns, deci nu e în regulă să simt apă rece. Când am aprins lumina, panica de dimineaţă a revenit. Apăăăăăă cât am putut eu cuprinde cu ochişorii. 🙄 Chiar dacă, teoretic, faptul că eram cu picioarele în apă ar fi trebuit să-mi ajute neuronii să facă repede conexiunile, practic… canci!, nu gândeam nimic. Eram pusă pe pauză în timp ce natura îşi vedea liniştită de treabă. Şi apa la fel. Undeva într-un colţişor, un cablu timid a început să facă pluta pe spate şi ăla a fost momentul care m-a trezit din amorţeală. Buuun, să respirăm, sunt înconjurată de apă printre cabluri, nu ştiu de unde apă, nu ştiu de unde cabluri, nu ştiu ce caut eu în viaţa mea dar trebuie să fac ceva. Ce? 🙄 Să opresc apa, corect! De unde vine? După debit aş spune că din munţii Pădurea Negră dar mai bine să mă documentez. Am deschis uşa la baie şi am rămas mută de admiraţie. În faţa mea, o fântână arteziană în miniatură se desfăşura nestigherită, împrăştiind nisip şi bucăţi din hârtia igienică aşezată corespunzător pe suport. Un peisaj de vis. La naiba!, şi mie îmi trebuie concediu în destinaţii exotice când am aici asemenea privelişti pentru care alţii ar da bani grei. Şi eu, nu numai că nu dau bani, ba chiar îi primesc la final de lună. Nu ştiam ce să fac mai întâi : să scot apa din baie, să scot apa ieşită pe coridor sau să mă aşez comod şi să admir în continuare că doar nu am în fiecare zi ocazia să văd aşa frumuseţe.
Ce s-a întâmplat? Păi s-a întâmplat că a  plouat scurt dar hotărât, undeva s-a înfundat ceva, nu am înţeles ce, şi toată apa din canal a ţâşnit în baie şi din baie afară. Şi pentru că eu munceam cu ….aţi ghicit, o plăcere de nedescris, habar nu aveam ce se petrecea dincolo de uşa după care m-am baricadat. Şi pentru că eram singură la ora aia pe acolo, ghiciţi cine stătea la ora 23 cu picioarele în apă, cu găleţi şi mop şi cârpe şi atentă la fiecare mişcare să nu ajungă Doamne fereşte! alimentată cu nişte curent? Mda… eu eram! În toată splendoarea mea….
M-am gândit cu multă indulgenţă la cuptorul meu drag şi i-am cerut scuze în gând pentru că l-am bănuit de intenţii criminale.
Amărâtă, obosită şi cu apă peste tot, am urcat în taxi cu gândul că scurta călătorie până acasă, luminile oraşului şi liniştea nopţii, mă vor ajuta măcar să îmi trag sufletul. Ete na, ce fiţe am şi eu. De cum am dat bună seara, taximetristul a început, asemeni unui naufragiat care nu a mai văzut picior de om, să vorbească şi să vorbească… Aveam senzaţia că spune 5 cuvinte în unul singur, atât de mult şi de repede vorbea. Am înţeles că i se stricase aparatul de taxat şi nu se poate repara noaptea pentru că nu au serviciu nonstop şi nu-l poate schimba că nu are voie şi cum să taxeze el clienţii aşa şi ce se face el că nu se poate în halul ăsta şi ce oameni domne’ şi ceva cu Mircea cel Bătrân şi Andreea Marin dar am pierdut esenţa. A mai zis şi de Putin şi Viorica de la Clejani dar nu am înţeles care-i legătura şi, ruşinată pentru lipsa de cultură generală care mă caracteriza la ora aia, am coborât şi mai amărâtă, direct cu picioarele în baltă. Cred că au anunţat prin staţie unde se află cea mai mare baltă din judeţ şi fix acolo a oprit să nu o rateze. Şi eu fix pe partea aia am coborât că doar nu sunt fraieră să nu o testez.
În ciuda tuturor vicisitudinilor, am ajuns acasă cu gândul la un duş fierbinte şi la un somn adânc. Intru în baie, dau drumul la apă şi încep să fredonez ceva aşteptând să se încălzească. Am terminat prima strofă şi apa tot rece era. Am crezut că se ţine tare, că nu e înduioşată de repertoriul meu şi am schimbat melodia dar atitudinea ei nu s-a schimbat. Am invocat toţi sfinţişorii aş fi făcut şi un dans al ploii în jurul duşului dacă nu mi-ar fi fost frică de un plonjon spectaculos direct în cap. Curent am? Am că mă văd. Gaz am? 🙄 Pentru răspunsul corect trebuie să mă deplasez în bucătărie. *#$^&* ei de treabă. Când am ajuns la uşa bucătăriei am văzut că centrala făcea furori cu toate beculeţele aprinse. Unul mai mititel pâlpâia ameninţător. Apa rece de la picioare şi apoi aia care mi-a căzut în cap de la duş şi-a făcut efectul şi am înţeles că sunt un geniu în devenire capabilă să pun diagnostic : a scăzut presiunea şi e nevoie de o doză de şoc. Cine stătea la ora 1 cu patentul în mână meşterind la centrală? Mda, eu. În aceeaşi mare splendoare.
Despre faptul că atunci când în sfârşit am ajuns în pat şi am realizat că în blocul din faţă e mare chef mare şi muzica îmi urlă în timpane, nu vă mai spun, am mulţumit în gând divinităţii că sunt nevătămată, am pus perna pe cap şi iată-mă după 3 ore de somn resetată şi resemnată. Dar la fel de spendidă 😀
Şi totuşi, de la cafea cred că mi se trage…. Ascendentul meu o preferă caldă şi s-a nervozat că nu l-am tratat corespunzător.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

85 de răspunsuri la Om la apă. Sau scurt tratat de scufundări

  1. Lia zice:

    Diana, parcă mă văd pe mine într-o altă viaţă :D. Dacă n-am avea parte şi de din astea, n-am putea face diferenţa… O relatare cu mult haz, toată admiraţia dacă chiar ai trecut prin astea într-o singură zi şi ai reuşit să-ţi păstrezi echilibru şi simţul umorului. Mna, la aşcendent şi descendent, zodii, horoscoape nu mă pricep :).
    🙂 O duminică faină, fără incidente!

    Apreciază

    • Lia, draga mea, mulţumesc! Da, exact aşa a fost ieri. Zi plină să nu mă plictisesc. Dar îmi place să fac haz de necaz. Şi dacă mă gândesc bine, ce mare necaz e? Se putea mult mai rău, nu?
      Nici eu nu mă pricep dar îmi place să dau vina pe horoscop în zilele mai proaste 😀
      O zi minunată îţi doresc… cu astre favorabile 😀

      Apreciază

  2. Hahahahahaahhah! Asta cu centrala termică am pățit-o și eu!
    Doamne, am sunat inginerul de la reprezentanță cândva, spre noapte, pe numărul său privat, nu al firmei. I-am explicat cum stau lucrurile, în felul meu, metaforic, cu floricele și cu identificări basmice în componentele mașinăriei. Omul m-a ascultat, apoi mi-a pus niște întreări simple, pe care să le pricep chiar și eu. Apoi am luat niște instrumente de tortură din lădița cu scule…
    M-am simțit ca in filmele acelea când o fraieră pilotează un avion deturnat, ghidată prin telefon de un profesionist!
    Am aterizat cu bine! Nu m-au așteptat reporterii, ci bucuria unui duș!

    Apreciază

    • Hahahahaha! Suuuper!
      Fee, să ne înţelegem : nu sunt atât de deşteaptă cum s-ar crede. Fiţele alea pe capul centralei sunt mai vechi, am trecut şi eu pe la sfatul specialistului, el m-a învăţat ce să fac în caz de beculeţe pâlpâitoare, altfel lângă ea îmbâtrâneam.

      Uff, urât din partea reporterilor, meritai exclusivitate

      Eu am făcut ceva sau tu ai făcut ceva de iar eşti în moderare la comentarii? 🙄 Asta e mai greu decât o centrală defectă. La setări sunt praf 😦

      Apreciază

      • Măi, când se aprinde instalația de brad la centrala termică, mi se face rău!
        Scumpo, vreau să îmi pun o poză cu mine cea reala și nu reușesc. Nu știu ce dracul fac eu pe aici, că nu mă mai recunoaște nici Contes de Fees! Zău!
        Si ne-am mai nimerit și două cunoscătoare! Hahahaahah! Vai de capul nostru!

        Apreciază

        • Aha, deci tu meştereşti la setări, stau liniştită că nu e de la mine. Mai bine vorbim de schimbat ţevi, garnituri şi alte din astea decât să mă întrebi de setări la blog. Dar şi dacă ne supărăm… dăm wordpressul peste cap 😀

          Apreciază

  3. Ana-Maria zice:

    Sper ca azi ziua a inceput cu bine!

    Apreciază

  4. alinalerca zice:

    Mi-am inceput ziua prost, insa am speranta ca se mai imbuneaza lucrurile, ca nu am rabdare ca a ta! 😀
    Eu cand aveam probleme cu centrala, imi era mai mare dragu sa chem persoana responsabila sa imi regleze beculetele..hehe 🙂 Acum, ca am luat lectii de la el, ma descurc si singura. Sper doar sa nu imi fac parul cret, din nou! :))

    Apreciază

  5. kamykamy2013 zice:

    Se spune sa nu razi de necazul altuia… dar eu nu ma pot abtine… ai avut o zi magnifica, nu o doresc nici dusmanilor.. iar ziua mea de azi a inceput incantator cu tine… sper sa tina faza ,,daca incepe bine, se termina si mai bine,, dar cat noroc am in viata mea ma indoiesc si astept sa vad cum se termina… oricum speranta imi moare ultima.

    Apreciază

    • Aş vrea să mă ajuţi să lămuresc ceva. Azi am aflat că sunt gay… mda, ai citit bine. Ai început ziua cu mine citindu-mă, nu? Că şi bărbat şi gay şi lesbi… prea multe pe capul meu!
      Păi eu îţi doresc să se termine cât mai bine ziua ta!!! 😉

      Apreciază

      • kamykamy2013 zice:

        Ai descoperit prea multe despre tine, dar cred ca te pripesti. Nu te considera barbat daca repari tevi si centrale, poate doar o femeie ,,barbata,, 😉 iar inainte de a fi gay sau lesbi iti doresc sa ramai ceea ce esti si sa continui potecutele poate devin autostrazi intr-o zi 🙂
        Iti doresc o duminica senzational de linistita si tie indiferent ce esti…

        Apreciază

  6. M-am distrat copios. Banuiesc ca tu nu la asemenea intamplari. Insa eu, da, citindu-te! Si totul e bine cand se termina cu bine! O duminica superba! Eu incerc sa imi termin cafeluta de azi-dimineata! 😀

    Apreciază

  7. Da, o zi fie bună fie rea se cunoaşte de dimineaţă!
    Sper că duminica asta e plăcută!

    Apreciază

    • O să fug la somn să fiu sigură că nu mai păţesc ceva 😀 Am reuşit să mă enervez rău dar sper să îmi treacă, dacă nu trece vă povestesc mâine.
      Important e că nu am mai dat de apă. 😀

      Apreciază

  8. bursucel zice:

    >:D< Mi-am zis eu că tre să fie ceva de te-a oprit pe potecuță fără cuvinte ieri! Că prea era tăcere! 😕
    Doamnee, ce viață plină ai mai avut tu ieri! Mai că-mi vine să nu mă mai plâng de somnolență sau alte cele necazuri, să nu mă trezesc cu senzaționalul în brațe… 🙄

    Apreciază

  9. Ați mâncat toate dulciurile sau ați păstrat și pentru Sweet?

    Apreciază

  10. Aden zice:

    Poate a fost un semn că te aşteaptă o zi mai bună curând! Oricum e sigur că meriţi una.

    Apreciază

  11. succesulpe zice:

    Asa petrecere mai zic si eu. Incepand de azi, recunoaste ca te simti mai puternica 🙂

    Apreciază

  12. Pingback: Pledoarie pentru o leapşă ratată | Poteci de dor

  13. GEGELUTZ zice:

    Deci așa, domniță dragă, ai râs de te-ai prăpădit la povestirea mea cu țeava/racordu’ lu’ pește prăjit spart da’ uitași să-mi faci frumușel trimitere la pățaniile tale cu foc, apă, vânt…Power Rangers sau care erau cu astea, Power Puffs! 😀 Știu că nu-s de râs, dar așa, între noi, pățitele, e voie oleacă. Să ne ferească Doamne-Doamne de altele!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s