Cu berea la purtător

Suflet nebun ce eşti! Îţi arde de glume, da? Ei, stai aşa că de data asta te pârăsc. Eu am înţeles că respecţi fiecare vietate de pe planeta asta. Am înţeles că aproape în fiecare zi făceai colecţie de tot felul de nimicuri care ţi se înmânau pe stradă şi oricât aş fi vrut să te conving, tu o ţineai pe a ta că nu mă costă nimic să iau şi să mulţumesc frumos, că oamenii ăia îşi câştigau şi ei o bucată de pâine, că alb că negru. Ajungeam acasă cu geanta plină de fluturaşi ba de la magazine nou deschise, ba de la cursuri de spaniolă, ba de la saloane de masaje erotice (ssssttt! să nu te-aud! Nu eu, TU erai singurul care ar fi vrut să onoreze invitaţia. Numai tu, suflete, aşa că gata cu cârcotelile. Eu, mintea, nici nu am vrut să aud de asta. Noroc că am fost mai puternică… ), de la spectacole, expoziţii şi multe altele. Le luam frumos şi le aşezam în geantă să nu mă vadă omul că le arunc fără să le citesc că aşa îţi place ţie, să nu se simtă nimeni jignit.
Dar azi? Azi ce a fost cu reacţia aia? Că mergeam eu liniştită, cu mintea vraişte, spre serviciu şi hop! ţi s-a năzărit să te opreşti când te-a rugat domnişoara aia. „Aveţi câteva clipe pentru mine?” , te-a întrebat. Şi tu? „Sigur, cum să nu”. Păi da, că tu ai clipe libere pentru toată lumea. Dar pentru tine, suflete? Pentru tine când îţi faci timp? Te-ai gândit tu că nu îi e prea bine nici ei să stea pe stradă în soare şi să mai şi care geanta aia mare după ea. Şi te-ai oprit. Am înţeles. Dar când te-a întrebat dacă bei bere, de ce naiba nu ai zis că nu? Era greu să citeşti ce scria pe tricoul ei? A, da, am uitat. Tu nu te holbezi la oameni pe stradă şi atunci când cineva îţi vorbeşte, îl priveşti în ochi, nu-i analizezi vestimentaţia. Ei, aşa-mi trebuie dacă mă iau după tine. Ai crezut că dacă îi spui că bei rar şi numai din aia cu lămâie, scapi fără să se simtă fata rău că nu o bagi în seamă. Şi aşa m-am trezit cu o doză de bere în mână pentru că fix din aia cu lămâie avea ea de promovat.
Tocmai azi, suflete? Când am renunţat la geanta  în care mă pot ascunde cu totul şi am hotărât să fiu şi eu o domniţă delicată cu poşetuţă minusculă în care abia încape un rujuleţ? Cum era să merg cu pantofiorii cu toc şi doza de bere în mână? Am îndesat doza în gentuţă dar suflete, tu-ţi imaginezi ce crede acum domnul ăla de la care am cumpărat cafeaua când, foarte relaxată şi sigură pe mine, am deschis gentuţa să scot banii şi mi-a tâşnit doza pe tejghea?
Bine că te prăpădeşti de râs, suflet nebun! Da, fix asta lipsea, la următorul colţ de stradă să fie promoţie la mici şi să duhnesc şi a usturoi pentru că aşa ai tu chef. Ce spui? Şi ţie îţi cam face cu ochiul? Hmmm, suflete, ne potolim? Suntem în timpul serviciului, termină cu prostiile. O bem acasă. Cum? O adevărată lady nu bea bere? Faci mişto de mine? Păi o adevărată lady nu ascultă toată ziua de un zburlanic ca tine aşa că în seara asta ciocnim şi poate reuşim să ne amuzăm de întâmplare. Ce zici, suflete, încercăm măcar să zâmbim? Amar, da, cum vrei tu…