Te joci… cu primele raze de soare din care-ţi faci imaginare săgeţi de foc pentru-a învinge balauri cu şapte capete. Şi, cumva, te transformi în eroul începutului de zi cu victoria agăţată de mâneca dreaptă a primăverii. Cu mânuţele ca doi muguri de stea, construieşti castele de nisip şi te visezi stăpânul universului care-ţi leagănă jocul. Dar bagheta magică făcută din crenguţa de cireş din grădina bunicilor, nu poate împiedica valurile care-ţi înghit peticul de poveste. Şi plângi….
Visezi… şi le zâmbeşti amiezilor de vară care-ţi mângâie aşteptarea. Eşti cavalerul din mijlocul de zi ce inventează, cu sufletul asemeni unui boboc de floare, cuvinte despre „doi” şoptite printre adieri. Dar o pală de vânt smulge mâna ei din mâna ta. Şi plângi….
Alergi…. şi nu ai timp să numeri stelele care-ţi însoţesc graba prin viaţă. Eşti trubadurul cotidianului anost. Te îmbeţi cu cifre. Calcule pentru „mai târziu”, niciodată pentru „azi”. Nici nu-ţi mai aminteşti mirosul toamnei din parcul care-ţi străjuia speranţele. Aduni surcele pentru iarna ce va să vie dar ţi-e singurătate-n suflet. Şi plângi…
Tresari… obosit de atâţia paşi grăbiţi şi plictisit de atâtea vise nevisate, ţi-a venit dintr-o dată să îmbătrâneşti. Aşa… la un început de noapte. Îţi ninge la fereastra gândurilor şi laşi nămeţii să-ţi cuprindă fiinţa în timp ce, cu tâmplele strânse-n îmbrăţişarea palmelor, simţi un val care-ţi dărâmă castelul de nisip dintr-o primăvară la început de zi. Ţi-e dor de zăpezile de ieri. Şi-ţi numeri anii ce-au zburat în timp ce tu plângeai… tic-tac-tic-tac…
Destinul e prea laş ca să-şi permită să facă excepţii….
………………………………..
Şi acum despre surprize. Eu nu ştiu ce aţi fi făcut voi, dar mie mi-a fost tare, tare, tare greu să mă hotărăsc cine va primi „surpriza”. A fost aproape imposibil să aleg între surpriza unui blog nou, aparţinând unei fiinţe care reprezintă sufletul şi bucuria şi …….. (nu-i aşa, July? 😉 ), bucuria fără margini adusă de vestea că vei da naştere unui copil, momentul când puiul tău, cât o schioapă, ţine ascuns la spate un buchet de flori pentru tine, revenirea acasă unde primeşti o carte cu numele tău pe ea, primirea unui domeniu al tău, locşorul unde să îţi aşezi parte din suflet, un semn de carte care reprezintă, de fapt, o prietenie strânsă şi frumoasă. Şi totuşi, a trebuit să aleg. Şi nu am apelat la random pentru că am decis. Adelina a scris asta şi m-a făcut să plâng. Dar nu de asta merge surpriza la ea. Deşi e fată de treabă şi pe blogul ei îmi oferă antidot mişto pentru bube apărute de la râs. Citiţi şi voi şi vă lămuriţi :
„Cel mai emotionant cadou pe care l-am primit a fost de la sotul meu.Eram in cea mai neagra perioada a casniciei noastre, in noroi pana-n gat, se aliniasera planetele cat sa ne duca pe marginea prapastiei, traiam cu 2 milioane pe luna, faceam cumparaturile minimal, cu o lista din care mereu taiam, de nu ramanea mai nimic. Si intr-o zi am primit un colet, am fost foarte mirata, era de la o firma cunoscuta care vindea chestii scumpe. Inauntru era un cea de mana pe care il admirasem in catalog, unul cu un diamant minuscul, dar elegant. Acum nu mi s-ar mai parea scump, atunci era mai mult decat bugetul nostru lunar. Mi-l comandase sotul, il platea in rate si mi-a spus : poate suntem acum in noroi, dar tot diamante suntem! Am plans, am purtat ceasul ca pe cea mai valoroasa amuleta (chiar cred ca mi-a adus noroc, fiindca apoi toate s-au oranduit frumos), avea limbile asa de mici incat nu puteam citi ora; ma intreba cineva cat e ceasul si eu raspundeam “uite ce diamant frumos are!” 🙂
Dar orice dar e minunat, daca e dat din suflet si cu suflet.”
Contextul, felul în care a povestit, ce a însemnat cadoul ăla, totul la pachet, m-a făcut să o aleg pe ea. Sunteţi de acord? Ştiam eu.
Şiiiii…… nu ştiu cine s-ar fi putut abţine la asta :
„Cea mai mare surpriză, care trebuia să fie și cea mai frumoasă, s-a transformat într-o tragedie. La nunta mea, acu’ vreun secol, nașul de cununie s-a îmbătat înainte de vreme și când mi-a dat cadoul (un pachet de țigări Kent Superlong, la care tutunul fusese înlocuit cu bancnote de câte o sută de lei) a uitat să-mi spună despre ce-i vorba. Astfel că eu am împărțit țigările în stânga și-n dreapta, iar cei care le primeau îmi reproșau că nu-s originale și ard ca hârtia. Pe când am aflat de la nașa despre ce e vorba, arseseră două mii de lei. 🙄 ”
Da, şi Petru primeşte o surpriză că nu am cum altfel, chiar nu pot. Aşa că sunt două surprize.
Vă mulţumesc din tot sufletul meu că aţi împărţit cu mine şi cu noi o parte din bucuriile voastre! Sper să mai fie ocazii.
Iată că sunt printre primii care mă bucur de alegerea (alegerile) tale, mai ales că fac din nou parte dintre premianții tăi. Să nu creadă cineva că am pile la tine! 😉
Oricum, ești o judecătoare subiectivă și trebuie să recunoaștem cu toții că Adelina a meritat pe deplin premiul. Sincerele mele felicitări pentru emoționata ei evocare! 🙂
ApreciazăApreciază
Petru, da cartea aia nu ai câştigat-o cu pile. Atunci a fost cu vot, Petru… Sau nu? 🙄
Oricum, nu voi putea suplini pierderea aia de la nuntă 😀 dar aşa… simbolic….
să îmi trimiţi un mail cu adresa ta că am şters mailurile alea vechi 😳
ApreciazăApreciază
Normal că a fost un vot cinstit atunci, dar și melodia era cea mai bună, recunoaște!
Adresa mea de e-mail este publică: petrutz34@yahoo.com
Să-ți fie inima mereu zglobie, Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciază
Peeetruuu…. bună dimineaţaaaa! 😀 Tu, mie, mail cu adresa ta. Unde locuieşti tu, Petru! Acum ştiu că te-ai emoţionat că eşti câştigător dar surpriza nu merge trimisă pe mailul tău 😛
ApreciazăApreciază
Las’ că eu am emoții doar când văd omu’ în față, da’ am crezut că adresa ți-a rămas înregistrată la poștă! 😀
Numele nu-i mare lucru de știut, iar adresa-i: ************* No c-am zâs tăt! Ar trebui să joc numai la tine, că am șanse mai mari decât la SuperBlog! 😀
ApreciazăApreciază
Petru, e ok să rămână adresa ta aici? Vrei să o şterg acum că am notat?
L.E : am rezolvat eu până să răspunzi
ApreciazăApreciază
Eu spun ca ai ales perfect si sunt happy pentru ca ti-a placut blogul . Este cel mai frumos cadou .
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, July! Cum să nu îmi placă? Sunt bucuroasă că am ajuns la el 😉
ApreciazăApreciază
Alegeri mai mult decît corecte. Felicitări cîştigătorilor! 🙂
ApreciazăApreciază
😉
ApreciazăApreciază
Felicitări, ai ales foarte bine! 🙂 Și pe mine m-a impresionat tare gestul soțului Adelinei. Iar vorbele lui, poate suntem acum in noroi, dar tot diamante suntem, … artă pură! Și uite că suferința lui Petru are, după ani, un final fericit! 🙂 Te descurcași bine, Potecuță!
ApreciazăApreciază
Eh, mai face şi Potecuţa chestii bune. Că în rest numai de belele e bună…
Mă bucur că îmi dai dreptate! 😉
ApreciazăApreciază
Sa nu te mai aud cu de astea ca te bat cu strigaturi! Bine? Cu belelele( ce de lele, imi fac ochii ca girofarul!!!) eu sunt responsabila, nu te lauda cu virtutile mele, te rog! 😀
ApreciazăApreciază
Am percutat! Să trăiţi! Nu mă mai bag peste belelele (începe să îmi placă să scriu cuvântul) tale. 😀
ApreciazăApreciază
A, stai așa, tu ai scris ceva frumos în articol, înainte să anunți câștigătorii concursului, și am uitat să-ți spun ce mult îmi plăcu! Mă cam regăsesc printre cuvintele tale…să nu-mi spui că te-ai gândit la mine când le-ai scris! 😀
ApreciazăApreciază
Ăăăă…. până la ultima parte şi la tine şi la mine. Ultima nu e pentru noi, fatăăăă. Păi ce, noi am îmbătrânit? 😯
Mulţumesc! Să nu mai spui la nimeni dar chiar mă miram că nu zice nimeni nimic de text… 🙄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pai ce, eu sunt degeaba pe aici? 🙂 Nooo, batrane noi? Niciodata! Noi vom fi vesnic tinere, frumoase si senile, pardon, senine. 😀 Saptamana luminata! Si hlizita! 😀
ApreciazăApreciază
Adevărate dive, ce…. divanul nostru?
Şi a ta, Gegelutz! Să îţi fie exact cum îţi doreşti!
ApreciazăApreciază
Am citit textul de trei ori si tot nu prea pricep.Adica eu am castigat o surpriza? Numai pentru ca am povestit ce dar m-a emotionat pe mine cel mai mult? Wow!! Mi se pare ca a mai „crescut” un diamant la cesuletul meu norocos. Si asta se refera la la emotia si bucuria de a mai adauga un om si un gest minunat la colectia de oameni si gesturi rare, care te fac sa fii mandru ca-i cunosti. Hai ca incep sa bat campii, sunt prea emotionata sa comentez cursiv si rational. Revin cand ma reculeg. Pana atunci, doar… multumesc! Se pare ca anul asta Mos Craciun vine pe poteci de dor.
ApreciazăApreciază
Draga mea şi a noastră, nu îţi spun „felicitări”, eu doar îţi mulţumesc că ne-ai spus despre momentul ăsta special şi ne-ai emoţionat şi ne-ai făcut să ne gândim puţin dincolo de…. „cifre”.
Sper ca „surpriza” care va ajunge la tine să îţi aducă un zâmbet de drag. Că eu cu drag şi din suflet o trimit!
Şi da, gesturile astea mărunte vin tocmai din bucuria mea că vă cunosc pe voi. Şi v-aş da tuturor câte un cadou dacă aş putea….
ApreciazăApreciază
Pe mine m-ai atins rău cu ultima fraza. Destinul asta….de ce nu face exceptii?
Cat despre castigatori, as fi ales la fel si eram sigura ca asa vei alege. Am reusit sa te cunosc💖. Felicitari castigatorilor.
ApreciazăApreciază
Si daca poti, sterge tu virgula pusa aiurea sa nu mă fac de ras. Deh, asa e cand citesti Potecile la cafea si te grabesti sa comentezi de pe telefon 😃
ApreciazăApreciază
Asa mă bucură nespus! Chiar îmi doream să îmi fie înţeleasă alegerea! Pupici, Raluca!
ApreciazăApreciază
Cine nu ar intelege un om ca tine? Ai adunat aici doar oameni de calitate. Suntem pe mâini bune si tu esti inteleasa mereu de noi💋
ApreciazăApreciază
Eşti o drăguţă!
ApreciazăApreciază
Eu iar am fost plecată de acasă! 😦 Cum pierd eu lucruri faine aici!
Alegeri excelente! 😉
ApreciazăApreciază
Mă bucur! Mulţumesc!
Stai liniştită că vor mai fi. Am prins gustul surprizelor 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Heheheee! 🙂
ApreciazăApreciază